Drepturi salariale (banesti). Decizia 1399/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1399/2009-
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora | - - | - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria |
- - | - JUDECĂTOR 3: Trif Doina | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate derecurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O- județul B, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S M, toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S M și cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr 1-3,împotriva sentinței civile nr. 435/Ddin 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 435/D din 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost admisăîn parte acțiunea formulată de reclamanții, -, G, -, -, -, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
Au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească reclamanților, -, G, -, -, -, drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 30.01.2005 și pe viitor, pentru reclamanta începând cu data de 01.09.2005 și pe viitor, iar pentru reclamanții care nu mai au calitatea de procuror, judecător sau personal auxiliar de specialitate până la data încetării activității.
Sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților
A fost respinsă ca fiind prescrisă acțiunea reclamantului G având ca obiect obligarea pârâților la calcularea și plata sporului de confidențialitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond areținut, analizând actele și lucrările dosarului, următoarele:
Reclamanții dețin sau au avut calitatea de procurori și respectiv personal auxiliar de specialitate în cadrul unităților de parchet din județ.
Prin Decizia nr. XLVI din 15 decembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar".
În consecință, întemeiat pe prevederile legale în vigoare, dreptul salarial solicitat prin acțiune există în patrimoniul reclamanților și trebuie respectat, apărările pârâtului fundamentate pe lipsa dreptului pretins nefiind întemeiate.
În cazul reclamantului G sunt incidente dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă pentru întreaga perioadă menționată în acțiune, iar celorlalți reclamanți le sunt aplicabile normele ce reglementează prescripția pentru intervalul 10 iunie 2002 - 29 ianuarie 2005.
Apreciind că în mod nelegal pârâții ordonatori de credit nu și-au îndeplinit obligația corelativă dreptului reclamantei, instanța a admis în parte acțiunea și în tot cererea de chemare în garanție, conform dispozitivului, ținând cont de atribuțiile fiecărui pârât și ale chematului în garanție în realizarea dreptului reclamantei și alocarea fondurilor necesare (art.4 teza X pct.2, art.6, 7 din HG 83/2005), precum și de faptul că unii dintre reclamanți și-au încetat activitatea, cu precizarea că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu este parte în raportul de drept material din care izvorăsc drepturile pretinse, fiind citat doar pentru a i se solicita punctul de vedere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus plata unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute de actul normativ incident în materia salarizării magistraților (OUG 27/2006) instanța depășind în acest fel limitele puterii judecătorești.
Drepturile recunoscute în favoarea reclamanților exced cadrului legal stabilit prin OG137/2000, în speță neputând vorbi de discriminare în sensul actului normativ mai sus evocat, această critică fiind susținută și recunoscută și prin decizia nr. 821 din 03 iulie 2008 ale Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și s-a constatat că dispozițiile articolului 2 aliniatele 1 și 11 și ale articolului 27 din această ordonanță, sunt neconstituționale.
Recurentul critică hotărârea și pentru faptul că a dispus în mod nelegal plată și pentru viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare, ori, numai legiuitorul poate face acest lucru.
Mai mult, îndatorirea de confidențialitate este una ce este specifică profesiei de magistrat ori personal auxiliar, iar situația acestora nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici cu statut special, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, pentru care există reglementări speciale și exprese în materie, nefiind incidente dispozițiile articolului 14 Curții Europene a Drepturilor Omului.
Ca excepție, doar personalul din aparatul CONSILIULUI NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII beneficiază de acest spor, fiind statuat expres acest lucru.
Ultima critică a recurentului vizează actualizarea sumelor cu rata inflației, în condițiile în care MINISTERUL PUBLIC, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, fiind astfel o obligație imposibilă în sarcina sa.
În drept, invocă dispozițiile articolului 299 Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat separat de PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea și PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, cu consecința respingerii în parte a acțiunii.
În motivele de recurs se invocă faptul că în ceea ce privește reclamanții, și, fiind angajați ai PARCHETULUI de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Satu Mare, doar această instituție ar justifica în cauză calitate procesuală și nicidecum recurenții din acest recurs, sens în care și invocă lipsa calității procesuale pasive. Recurenții învederează că și reclamanta, în perioada 2005-2008 fost angajata Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Satu Mare.
Cât privește fondul cauzei, recurenții invocă aceleași motive de nelegalitate ca și recurentul din primul recurs, în sensul că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar fondurile alocate MINISTERULUI PUBLIC pe anul 2008 aprobate prin Legea bugetului, nu cuprind un capitol distinct pentru plata diferențelor salariale.
În drept, se invocă dispozițiile articolelor 299, 3041Cod procedură civilă.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurenți sunt nefondate.
Problema în discuție și anume aceea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor la acordarea sporului de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a practicii judiciare neunitare constante la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15 %.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale anumite articole din OG. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar al muncii, dispoziții care au caracter prioritar față de dreptul intern și anume prevederile Directivei Consiliului nr. 200/43/CE/19 iulie 2000 privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE/2 decembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea legalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Totodată, art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Acordarea sporului de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ar genera o situație discriminatorie și raportat la art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Faptul că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestui spor, nu înseamnă că aceștia nu au dreptul la despăgubiri conform art. 27 alin. 1 din OG. 137/2000, despăgubiri ce trebuie stabilite nu prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15 % calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează și acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubiri care trebuie să aibă un caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Față de pronunțarea deciziei nr. XLVI/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, este clar că s-a urmărit acordarea unor astfel de drepturi și în viitor, neexistând o dispoziție contrară sau limitativă în acest sens. Nu s-a făcut nici dovada încetării discriminării și nici nu a fost promulgat un act normativ care să suprime astfel de drepturi, acestea constituind, așadar, un bun în înțelesul articolului 1 al Protocolului la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de care reclamanții nu pot fi lipsiți fără temei legal în acord cu dreptul comunitar.
Cât privește critica referitoare la actualizarea cu rata de inflație a drepturilor acordate, nici aceasta nu este întemeiată, legal a procedat instanța de fond în acest sens, întrucât numai astfel se poate acorda reclamanților o justă și completă despăgubire pentru drepturile salariale neacordate, acestea reprezentând un bun în înțelesul articolului 1 al protocolului nr. 1 al CEDO, soluția pronunțată făcând aplicarea dispozițiilor legale interne (articolul 1084 Cod civil) și comunitare (articolul 41 din Convenția Europeană privind reparația echitabilă și articolul 1 al Protocolului nr. 1 al aceleiași convenții, mai sus enunțat). În acest context, este de menționat că în articolul 295 Codul muncii se precizează la aliniatul 1 că dispozițiile acestuia se întregesc cu dispozițiile legislației civile, iar la aliniatul 2 se arată că prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete, iar la articolul 292 Codul muncii se prevede obligativitatea armonizării legislației interne a muncii cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, potrivit obligațiilor asumate.
Nici critica privind lipsa calității procesuale pasive invocată în cel de-al doilea recurs nu este întemeiată, câtă vreme nu s-au produs probe în acest sens nici la fond, unde nu s-a depus nici întâmpinare și nici în recurs, apărarea recurenților fiind în aceste sens lipsită de suport probator.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează, în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile, menținând în întregime sentința recurată ca legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declaratederecurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O- județul B, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S M, toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S M și cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B sector 1 p-ța - - nr. 1-3,împotriva sentinței civile nr. 435/ din 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: PA/13.11.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /13.11.2009.
40 comunicări:
MINI STERUL PUBLIC - Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14,PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea,cu sediul în O- județul B,PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M,| , G, | ,toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S M,, toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S MMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B sector 5-,CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII,B sector 1 p-ța - - nr. 1-3, |
Judecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Trif Doina
