Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 141/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5965/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.141/
Ședința publică de la 13 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, G, șiîmpotriva sentinței civile nr.5393 din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.8742/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții, G,, șiși intimațiiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură al acestei secții la data de 10.12.2009, cerere din partea recurenților, G, și, prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, iar la data de 22.12.2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții, prin cererea formulată și depusă la dosar la data de 10.12.2009, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5393/19.06.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării; a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de personal conex personalului auxiliar de specialitate, respectiv conducători auto in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul București
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin.1 și 2 din codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii procurorii magistrații asistenți precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Decizia pronunțată de instanța supremă în recursul în interesul legii, este obligatorie potrivit art.329 alin.3 cod procedură civilă.
Tribunalul a constatat că reclamanții nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate astfel încât aceștia nu pot beneficia de sporul de confidențialitate in temeiul Legii nr. 567/2004.
Instanța de fond nu a reținut nici pretențiile reclamanților privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 444/2006, ale G nr. 6/2007 sau ale Legii nr. 656/2002 invocate in acțiune, care se aplica altor categorii de salariați, întrucât prin Deciziile Curții Constituționale nr.818, 819 nr.820 și nr.821/3 iulie 2008, care sunt generale și obligatorii conform art.31 din legea nr.47/1992, republicată s-a admis excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 3 și art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000, statuându-se că sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Dispozițiile acestor decizii ale Curții Constituționale, a apreciat tribunalul, sunt aplicabile și în speța de față, întrucât reclamanții afirmă că situația discriminatorie în care se află, a fost creată prin acte normative cu putere de lege. Aceasta înseamnă că în situații precum și cea din prezenta cauză, instanța nu mai poate constata discriminarea. Neexistând discriminare, nu pot fi luate nici un fel de măsuri dintre cele prevăzute de art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 republicată, respectiv de a acorda despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Instanța a respins ca rămasa fara obiect cererea de chemare in garanție formulata de Parchetul de pe langa Înalta Curte de Casație si Justiție
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, susținând că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea întrucât, potrivit Directivei nr.2000//78, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare, cu referire în speță la comparabilitatea situației șoferului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și situația șoferului de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care beneficiază de acest spor (conform fluturașului de salariu depus la dosar).
Recurenții au susținut că le-a fost impusă o obligație profesională imperativă prin fișa postului și anume de confidențialitate care se îndeplinește în cadrul raportului de muncă și că se află deci în aceeași situație ca și personalul din unitățile bugetare, căruia faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Au arătat recurenții că obligația și prestația de confidențialitate reprezintă cauza expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației de plată a drepturilor salariale (a sporului în sensul art. 155 din Codul Muncii ) corelativ îndeplinirii de către ei a prestației de confidențialitate, în caz contrar fiind încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată.
Recurenții au apreciat că se află, sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu tot celălalt personal din sistemul bugetar deoarece sunt parte a unui raport de muncă și îndeplinesc în urma acestui raport o obligație de confidențialitate. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situate comparabilă.
Au mai susținut recurenții că, în mod vădit eronat și fără nicio relevanță, pârâții invocă elementul categoriei socio-profesională pentru a încerca justificarea discriminării lor, acest element fiind total nepertinent și neconcludent în această analiză, neavând nici o legătură cu fundamentarea sporului de confidențialitate. Singurele elemente și obiective care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, această diferențiere reflectându-se în salariul de bază nu și în sporurile salariale care au obiective și elemente speciale de acordare.
Recurenții au invocat dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția privind Discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei susținând că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 din Codul Muncii care garantează dreptul la despăgubire inclusiv pentru discriminările în muncă.
Referitor la faptul că au calitatea de personal conex, recurenții au arătat că în această situație se află și șoferii de la Înalta Curte de Casație și Justiție fapt ce duce din nou la aceeași situație de discriminare prin faptul că aceștia beneficiază de acest spor.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută discriminarea recurenților față de categoriile profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate întrucât acesta a fost stabilit prin acte normative cu putere de lege, iar discriminarea întemeiată pe dispozițiile OG nr. 137/2000 nu poate fi constatată decât prin eludarea dispozițiilor deciziilor Curții Constituționale nr.818, 819 nr.820 și nr.821/2008, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, acordarea acestui spor numai anumitor categorii profesionale, nu constituie o discriminare, așa cum este aceasta definită în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, întrucât nu reprezintă o deosebire excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată ci un caz de reglementare prin acte normative speciale de salarizare. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării ar fi putut fi invocată doar în cazul în care s-ar fi aplicat un tratament juridic diferențiat unor cazuriegale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă ar fi existat o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, ci, pentru a putea fi reținut un tratament nediferențiat injust este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoge sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Curtea reține că recurenții, ca și conducători auto, nu aparțin unei categorii profesionale menționată ca beneficiar al sporului de confidențialitate prin Decizia nr.46/ din 15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție în condițiile în care aceasta se referă exclusiv la magistrați și personalul auxiliar de specialitate iar, pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada că reclamanții au atribuții în gestionarea de informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu.
Împrejurarea că un angajat al Înaltei Curți de Casație și Justiție în funcția de șofer a beneficiat în luna ianuarie 2009 de sporul de confidențialitate nu este de natură a dovedi temeinicia pretențiilor recurenților reclamanți în condițiile în care, acesta se află în raporturi juridice de muncă cu un alt angajator iar din actele dosarului nu rezultă faptul că obligațiile părților sunt aceleași, pentru a aprecia asupra existenței unei similarități a situațiilor de fapt și de drept.
În consecință Curtea constată că recurenții reclamanți nu pot invoca un temei legal în susținerea cererii privind acordarea sporului de confidențialitate, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 cod proc.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, împotriva sentinței civile nr.5393/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
10.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
