Speta Legea 10/2001. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 6.A
Ședința publică de la 12.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantele-reclamante - și împotriva sentinței civile nr.833 DIN 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantele-reclamante - și prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.- din 05.06.2009 la dosar, intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic cu delegația la dosar, ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT prin consilier juridic cu delegația la dosar, lipsind intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul legal al apelantelor-reclamante - și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentanții legali ai intimaților-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL și ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul legal al apelantelor-reclamante - și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în parte a sentinței civile atacate. În dovedirea apelului, învederează instanței că deși la momentul emiterii, reclamanta nu a contestat decizia emisă de pârâta RA APPS, ulterior aceasta a reluat procedura de notificare a pârâtei pentru a fi repusă în termenul de formulare a contestației, astfel încât hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
Reprezentantul intimatului-pârât PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL pune concluzii de respingere a apelului formulat de apelanta-reclamantă, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică întrucât acțiunea reclamantei a fost respinsă de prima instanță chiar în considerarea faptului că aceasta nu a mai prezentat noi probe la dosarul existent la unitățile notificate.
Reprezentantul intimatului-pârât ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STAT, pune concluzii de respingere a apelului formulat de apelanta-reclamantă și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține apelul în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IV-a Civilă, sub nr- la data de 15.09.2008, reclamantele și au chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului B prin Primar General și A Administrația și Protocolului de Stat, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea Primăriei Municipiului B, prin Primarul General, să emită o decizie de restituire a corpului C din imobilul situat în-, sector 1 B și pe cale de consecință să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie corpul C; să se constate ca fiind lovită de nulitatea absolută Decizia nr.33/10.07.2001 emisă de fosta RA și să fie obligată pârâta RA-APPS să emită o decizie de restituire a corpului A compus din teren și construcție în suprafață de 345 mp imobil situat în-, sector 1
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantele sunt moștenitoarele defuncților și, iar confuziile privind prenumele autoarei dreptului de proprietate s-au datorat în mare parte modificărilor aduse modului în care erau înregistrate actele de stare civilă, începând cu anul 1902 și până în anul 1989.
Se mai arată că autoarea reclamantelor dobândit imobilul situat în-, sector 1 B, în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr.13396/10.04.1940 transcris la Grefa Tribunalului Ilfov -secția notariat, prin cumpărare de la care la rândul său îl deține în baza unui act dotal, transcris sub nr.3219/28.04.1911.
Reclamantele mai arată că la momentul naționalizării tatăl său era colonel, iar mama casnică astfel că erau persoane exceptate de la decretul de naționalizare, care a avut în loc în mod abuziv și fără temei legal.
Calitatea de moștenitoare reclamantelor a fost stabilită prin încheierea dată în dosarul succesoral nr.1497/1989 suspendat în vederea soluționării partajului pe cale judecătorească, dispus prin sentința civilă nr.6888/27.12.1991 pronunțată de Judecătoriii sectorului 2
După apariția Legii 10/2001 reclamantele au notificat Primăria Municipiului B și RA la data de 1.03.2000, dar neprimind nici un răspuns au înaintat o nouă notificare sub nr.224/22.05.2008.
În lipsa unor răspunsuri în termenul prevăzut de art.25 din Lg.10/2001 au înțeles să investească instanța ca în conformitate cu dispozițiile legii speciale să oblige primăria la emiterea unei decizii de restituire a corpului C din imobil, iar cu privire la RA, ulterior comasată prin absorbție cu RA-APPS, s- emis decizia nr.33/2001 care a încălcat flagrant drepturile reclamantelor, deși la notificare au fost atașate toate dovezile privind calitatea acestora de moștenitoare.
Reclamantele mai susțin că unitățile notificate aveau obligația de a invita înscris, în timp util, pe reclamante, să ia parte la lucrările comisiei, dar acestea nu s-au conformat dispozițiilor art.25, alin.2, din Lg.10/2001 așa cum a fost modificată prin Lg.247/2005.
În drept, cererea fost întemeiată pe dispozițiile art.21-23, 25 alin.2, 26 alin.3 din Lg.10/2001, Constituția României, Lg.213/1998, practica instanțelor judecătorești, ÎCCJ și jurisprudența CEDO.
În dovedirea cererii s-au depus în copie la dosar actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.13396/10.04.1940 la Tribunalul Ilfov Secția Notariat prin care dobândit de la nuda proprietate a imobilul situat în B,-, fost 19, fost 61, vânzătoarea rezervându-și pe timpul vieții dreptul de uzufruct.
Din cuprinsul actului de vânzare cumpărare, rezultă că imobilul se compune dintr-un corp principal, la față, un apartament locuit de vânzătoare și în continuare un rând de construcții mici.
Imobilul fost transcris pe numele născută la 18.01.1943, fiind compus din două corpuri la stradă, având un teren în suprafață de 340- 354 metri (hol, 4 camere și dependințe, baie, bucătărie, mansardă, o cameră și spălătorie, în fund 6 camere, baie, pe altă parte 3 bucătării).
S-au depus cartea de judecată nr.629/1949 prin care soții și le-au adoptat pe Minorele și, cartea de imobil din sttr.- nr.17, sentința de partaj din 27.12.1991 cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei și încheierea de suspendare a procedurii succesorale, extras din certificatul de căsătorie al lui cu, certificatul de naștere al și certificatul de deces al acesteia precum și certificatul de căsătorie.
Pârâta RA-APPS prin întâmpinare a invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.33/10.07.2001, față de împrejurarea că aceasta ar fi trebuit contestată în termen de 30 de zile de la comunicare potrivit art.26 alin 3 din Lg.10/2001; excepția inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile Lg.10/2001, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată, deoarece nu s-a indicat nici un motiv de nulitate absolută a deciziei nr.33/2001 emis de RA.
Prin sentinta civila nr. 833/29.05.2009 Tribunalul Bar espins exceptia tardivitatii,contestatiei formulate impotriva Deciziei nr. 33/ 10.07.2001 si a dispus respingerea actiunii formulate de reclamante, pe ambele capete de cerere ca nefondată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantele din prezenta cauză au făcut dovada că imobilul situat în B, str.- nr.17, sector 1 cărui componență în prezent nu a putut fi demonstrată cu nici un mijloc de probă, aparținut autoarei acestora căsătorită cu colonelul și preluat în mod abuziv în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950 poziția 2052 (fila 106 dosar).
Imobilul a fost administrat de către RA, iar ulterior prin transformarea acestei regii s-a transmis în administrarea RA-Apps.
Din cuprinsul actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că reclamantele din prezenta cauză sunt fiicele, prin înfiere ale lui și și au acceptat succesiunea mamei lor atât prin deschiderea procedurii notariale cât și prin soluționarea pe cale judecătorească a procesului de partaj.
S-a retinut cu privire la primul capăt de cerere că reclamantele au solicitat prin notificare de la Primăria Municipiului B restituirea în natură a corpului A al imobilului din-, sector 1 și despăgubiri pentru restul imobilului și al terenului în suprafață de 703 mp, ce a fost naționalizat.
În petitul cererii se solicită obligarea Primăriei Municipiului B să restituie reclamantelor corpul C din imobil și să lase în deplină proprietate și posesie corpul C, în condițiile în care nu s- adus nici dovadă care să conducă instanța de judecată la o concluzie privind componența imobilului ce formează obiectul prezentei cauze.
Din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare și-al procesului verbal de carte funciară (filele 16, 19 dosar), rezultă că terenul ar avea suprafață de 349- 354 metri, iar deasupra s-a adăugat suprafață de 703 metri.
Există contradictorialitate între notificarea adresată Primăriei Municipiului B sub nr.224/22.05.2001 și primul capăt de cererea prin care se solicită restituirea a corpului
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, tribunalul a retinut că decizia nr.33/10.07.2001 emisă de RA privind restituirea corpului din imobil și comunicată reclamantelor conform dovezilor aflate la filele (119-120 din dosar) nu a fost atacată de către acestea.
Capătul doi de cerere invocă nulitatea absolută a deciziei nr.33/10.07.2001, nulitatea absolută care poate fii invocată oricând de către cei care demonstrează că li s-a adus o vătămare prin această decizie, motiv pentru care tribunalul a respins excepția tardivității contestației împotriva acestei dispoziții.
Față de împrejurarea că reclamantele nu au indicat nici un motiv de nulitate absolută a acestuia act juridic și anume a deciziei nr. 33/10.07.2001 emisă de RA, în prezent RA-Apps, deși prin întâmpinarea formulată la termenul din 7.11.2008 această pârâtă a invocat faptul că nu s-au indicat motivele de nulitate absolută, tribunalul a respins acțiunea reclamantelor pe ambele capete de cerere, ca nefondată.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantele, criticand sentinta apelata pentru urmatoarele motive:
1. Instanța de fond a apreciat în mod corect că acțiunea formulata se circumscrie caracterului imprescriptibil în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul 167/1958 referitor la prescripția extinctivă, datorită invocării nulității absolute a Deciziei nr. 33/10.07.2001 emise de către fosta și ca atare a respins excepția tardivității formulării contestației împotriva acestei Decizii.
2. În primul rând deși instanța a sesizat așa zisa inadvertență între conținutul notificării și acela al acțiunii formulate, în sensul identificării Corpului C din imobilul situat la adresa din-, sector 1, nu s-a pus în discuție în nici un moment, în virtutea rolului activ pe care aceasta ar fi trebuit să îl exercite pe parcursul cercetării judecătorești, completarea probatoriului cu o eventuală expertiză extrajudiciară.
În fapt, probatoriul dedus judecății a fost limitat la documentația depusă de către RA APPS, respectiv dosarul notificărilor noastre depuse în baza legii 10 /2001.
Or, este de notorietate faptul că la nivelul anului 2001, persoanele îndreptățite să notifice posesorii proprietăților lor s-au confruntat în principal cu individualizarea imobilelor, astfel cum acestea fuseseră reîmpărțite de către fostele autorități. Concret, reîmpărțirea fictivă sau după caz, renumerotarea s-a efectuat abuziv în scopul obținerii fictive a mai multor spații locuibile.
Așadar, în opinia apelantilor instanța a apreciat eronat reținând inexistenta unui numitor comun privind indicarea suprafeței de teren și chiar în ipoteza în care s-ar fi înregistrat aceasta inadvertență, instanța nu s-a pronunțat asupra obligativității Primăriei de a emite o decizie, în contextul în care s-a făcut dovada că și în prezent aceasta deține o parte din imobil închiriată către o persoană fizică.
Din actele de proprietate ale autoarei apelantilor, respectiv actul de vânzare cumpărare nr.13396 din 10.04.1940 încheiat cu, coroborat cu Procesul verbal nr. 8725/1940, rezultă faptul că suprafața totală de teren este de 730 mp iar aceasta a făcut obiectul notificării înregistrate sub numărul 224/2001.
Or, Primăria Municipiului Bat ransmis notificarea către fosta, iar prin adresa înregistrată sub nr. 17165/04.09.2001 ni s-a comunicat că în baza nr. 240/2001 (fila 58 din setul de acte depuse de ) suprafața de 157 mp teren din corp clădire A din-, sector 1 se află în administrarea, fără să se pronunțe asupra restului suprafeței de teren din totalul de 703 mp din actul de proprietate.
3. De asemenea, reclamantii au dezvoltat în concluziile scrise depuse ca urmare încuviințării instanței faptul că nulitatea absolută se bazează în speță pe frauda la lege, în sensul că potrivit art. 1 din Decizia 33-2001 emisă de către fosta s-a considerat că apelantele nu au clarificat aspectele juridice ale ieșirii din indiviziune și succesiune asupra imobilului.
Or, în contextul în care la dosarul privind notificarea erau toate actele doveditoare privind calitatea acestora de moștenitoare și de persoane îndreptățite în temeiul legii speciale, este evidentă încercarea de abatere a legii de la finalitatea ei, iar fraudarea legii constituie un abuz de drept, sancționat prin dispozițiile legale ale art. 1 și 3 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.
Mai mult, încălcarea art.1 din Decretul 31/1954 care prevede: " Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale, materiale și culturale, în acord cu interesul obștesc,." a stat la baza emiterii unei decizii ce constituie un mijloc legal de ocolire a normelor imperative în materia restituirii imobilelor preluate abuziv.
Astfel, s-a arătat că actul juridic dedus judecății a fost săvârșit în frauda legii deoarece anumite norme legale au fost folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative. Aplicarea legii, în litera și spiritul ei, este o necesitate de interes obștesc și de aceea actele juridice săvârșite în frauda legii sunt sancționate cu nulitate absolută.
De asemenea, art.3 din Decretul 31/1954 prevede faptul că drepturile civile sunt ocrotite de lege.
Actele de proprietate ale autoarei apelantelor precum și actele de stare civilă privind dovedirea calității acestora de moștenitoare au fost depuse la dosar și ignorate cu buna știință.
De asemenea, reclamantele au învederat instantei că pe rolul Tribunalului București Secția a IV a Civilă se află în curs de cercetare judecătorească dosarul nr- având ca obiect revendicare imobiliară prin comparare de titluri privind același imobil ca și în prezenta cauză.
La data de 6.05.2008, prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr-, instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesual active, constatând că apelantele au făcut dovada că sunt moștenitoarele lui conform sentinței civile nr.6888/27.12.1991 pronunțată de Judecătoria sector 2 rămasă definitivă prin neapelare.
De asemenea, s-a reținut că a dobândit imobilul prin contractul de vânzare cumpărare nr. 13396/10.04.1940, iar acest imobil a trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950. De altfel, la ultimul termen de judecată a fost depusa o copie certificată de pe mai sus menționata încheiere de ședință.
Față de toate aceste aspecte, apelantele apreciaza că au fost încălcate în mod flagrant normele imperative din materia succesiunii și că Decizia 33.1 2001 nu poate produce efecte juridice potrivit adagiului "nihil actum est", fiind lovită de nulitate absolută.
Mai arata apelantele ca au îndeplinit condițiile prevăzute expres de Legea 10/2001 și la data de 1.03.2000 au înaintat notificări atât către Primăria Municipiului B și către, în conformitate cu prevederile speciale ale art. 21-23 din legea 10/2001.
Reclamantele au parcurs procedura specială în baza prevederilor Legii 10/2001 și deși în anul 2001 au solicitat despăgubiri, consideră că regula privind acordarea măsurilor reparatorii este aceea de restituire în natură.
În data de 21.07.2008, apelantele au revenit cu o cerere către Primăria Municipiului B în regim poștal cu confirmare de primire. Aceasta ar fi trebuit ca în termen de 60 de zile să se pronunțe în temeiul art. 25 al Legii 10/2001.
" prin decizie, sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură ".
Deoarece nu au primit nici un răspuns, acestea au înțeles să investeasca instanța, ca în conformitate cu prevederile legii speciale să dispună obligarea Primăriei la emiterea unei decizii de restituire a corpului C din imobilul situat în-, ocupat în prezent de chiriași.
, au fost parcurse aceleași etape ale procedurii speciale și cu privire la corpul A din imobilul situat la aceeași adresă, aflat în administrarea RA până la intrarea în vigoare a OUG nr. 32/2002, când a fost comasată prin absorbție de către RA "Administrația de Stat ".
4. Deși s-a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că a fost încălcat dreptul reglementat de prevederile art. 25 alin (2) de a "susține în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire în natură", textul de lege stabilește în partea finală a aceluiași articol obligația corelativă a unității deținătoare de a ne "invita în scris, în timp util" să luăm parte la lucrări, instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia.
Articolul mai sus menționat nu poate fi afectat de nici o interpretare subiectivă, sugerată de pârâta, stipulându-se în mod expres instrumentul prin care unitatea deținătoare ar fi trebuit să asigure respectarea legalității procedurii speciale respectiv "invitația scrisă, în timp util".
Altminteri, legiuitorul ar fi inserat în text sintagma "la cererea petentului".
aplicării dispozițiilor speciale ale Legii 10/2001 a fost acela de adresabilitatea directă, prin intermediul notificării, către unitățile deținătoare care ar fi avut obligația legală și nu în ultimul rând morală, de a proceda la restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv și la înlăturarea tuturor obstacolelor de natură administrativă.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma si a motivelor de apel invocate, Curtea retine urmatoarele:
Cat priveste decizia nr.33/2001, Curtea retine ca reclamantele nu au inteles sa-si exercite dreptul de aoc ontesta in justitie, conform prevederilor art. 26 alin 3 din Lg.10/2001, invocand insa nulitatea absoluta a acestui act, pe calea dreptului comun.
Desi apelantele- reclamante invoca frauda la lege atat prin notele de concluzii scrise formulate in fata instantei de fond, cat si prin motivele de apel, se va retine ca in cuprinsul acestor cereri se precizeaza in mod generic ca anumite norme au fost folosite nu in scopul in care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative.
Frauda la lege presupune dovedirea unei incalcari oculte a legii, prin abaterea unor dispozitii legale de la sensul si spiritul lor.
Or, pentru a analiza in concret aceasta eventuala incalcare, era necesara o precizare din partea reclamantelor cu privire la norma juridica ce a fost incalcata.
Aspectele invocate de catre apelante, cu privire la emiterea deciziei de respingere fara a se tine seama de inscrisurile doveditoare depuse, atat cat priveste dovada dreptului de proprietate, cat si a calitatii de mostenitor, la conformarea apelantelor fata de exigentele Lg.10/2001 privind formularea notificarilor, precum si la nesocotirea obligatiilor stabilite conform art 25 din lege nu constituie cauze de nulitate ale acestei decizii pentru frauda la lege, nefind dovedita o incalcare oculta a legii, ci eventuale motive de nelegalitate si netemeinicie care puteau fi invocate numai pe calea contestiei impotriva deciziei, conform dispozitiilor art 26 din legea speciala.
Referitor la solutia de respingere primului capat de cerere privind restituirea corpului C de cladire, Curtea retine urmatoarele:
Conform adresei nr-, dosarul nr. 224 format ca urmare a notificarii formulate la 22.05.2001 de catre apelante a fost transmis de Primaria Municipiului B catre parata, care a pronuntat ulterior Decizia nr. 33/2001.
Prin urmare, la momentul formularii actiunii parata nu mai era investita cu solutionarea cererii de despagubiri formulata de reclamante, astfel incat nu exista nici un temei in baza caruia instanta sa poata dispune obligarea acesteia la emiterea unei decizii de restituire in favoarea apelantelor, cu atat mai mult cu cat la momentul formularii notificarii s-a solicitat ca pentru acest corp de caldire sa se acorde numai despagubiri.
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art 296.pr.civila urmeaza sa respinga apelul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantele-reclamante-și, ambele cu domiciliul ales la și Asociații în B,-,.2,.6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.833 din 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâțiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERALcu sediul în B, str.-, sector 5,ADMINISTRAȚIA ȘI PROTOCOLULUI DE STATcu sediul în B,--8, sector 1 șiSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. SP/ 19.03.2010
Tehnored. AP
7 ex. /
Secția a IV-a civilă
Jud. fond:
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
