Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 148/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 148
Ședința publică de la 26 2008
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu Paula Baciu
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
*******
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de către reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția națională Anticorupție, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru pârâtul Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor,consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru pârâtul Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor și chematul în garanție, pe excepție, solicită respingerea acțiunii formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, respingerea cererii de garanție, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele invocate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra acțiunii de față,
La data de 28.11.2007, reclamanții și, personal auxiliar de specialitate și conex la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,Direcția Națională Anticorupție,Serviciul Teritorial Craiova au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public -Parchetul de pa lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Craiova, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate existența unei discriminări salariale în raport cu ceilalți funcționari publici și demnitari, pe de o parte și personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete, pe de altă parte, să fie obligați pârâții la plata despăgubirilor cauzate prin neacordarea indexărilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, reactualizate în raport de indicele de inflație, cu dobânzile legale pentru sumele datorate, începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății despăgubirilor și efectuarea mențiunilor corespunzătoare privind creșterile salariale în carnetele de muncă.
In motivarea cererii reclamanții au susținut următoarele:
Potrivit art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul salarizat conform Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 și Legea nr. 154/1998.
Conform Ordonanței Guvernului nr.10/2007 s-au majorat, indexat salariile cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01 04 2007 față de nivelul lunii martie 2007, cu 11% începând cu data de 01 10 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Conform anexelor la Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 beneficiază de aceste majorări funcționarii publici (salariații contractuali) cât și demnitarii și cei asimilați acestor funcții.
Majorări salariale au mai fost efectuate prin Ordonanța Guvernului nr. 16/2007, prin Legea nr. 232/2007 de aprobare a Ordonanța Guvernului nr. 6/ 2007, pentru alte categorii de personal, fiind exceptați reclamanții.
Ordonanțele respective au avut drept finalitate majorarea (indexarea) salariilor și indemnizațiilor corespunzătoare inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, astfel că excluderea reclamanților de la acordarea acestor majorări constituie discriminare în sensul art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Au solicitat de asemenea, obligarea pârâților la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
In drept au invocat nr.OG10/2007 și nr.OG137/2000.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că soluționarea cauzei este de competența instanței de drept comun, Judecătoria Craiova potrivit art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 și pe fond a solicitat să fie respinsă cererea ca inadmisibilă.
In motivarea întâmpinării, intimatul a susținut că reclamanții sunt salariați în temeiul unei legi speciale, neputând beneficia de drepturi neprevăzute în favoarea lor și nu pot beneficia de prevederile art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, care reglementează o acțiune în despăgubiri cu privire la fapte sau acte de discriminare, iar nu examinarea și cenzurarea dispozițiilor legale cuprinse în legi, ordonanțe sau chiar acte administrative cu caracter normativ.
Reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, în această ultimă categorie fiind incluși potrivit anexei nr. II pct.11,12,13 din Legea nr.154/1998-Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Prim Procurorului General și acestuia.
Nu sunt aplicabile în speță prev.art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, iar acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare și prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției și metodele folosite pentru realizarea acestui scop sunt adecvate și necesare.
Creșterile salariale nu s-au acordat personalului bugetar care în cursul anului 2007 beneficiat de majorări salariale considerabile, având capacitatea de a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum în anul 2007, față de anul 2006.
Potrivit nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției valoarea de referință sectorială este indexată periodic, iar legiuitorul a elaborat acte normative speciale de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
Direcția Generală a Finanțelor Publice-D pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
In motivarea excepției s-a susținut că reclamanții au raporturi de muncă cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei pârâtul a susținut să fie respinsă cererea reclamanților, deoarece susținerea acestora că sunt discriminate față de judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție,și Curtea Constituțională și procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu este întemeiată,deoarece conform anexei nr. II din Legea nr. 154/1998,fac parte din funcționarii publici numai judecătorii și procurorii precizate anterior.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că salarizarea reclamanților se face în condițiile nr.OG8/2007 în baza căreia coeficientul de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate a crescut în raport de gradul și treapta de salarizare de la 5,250 la 5,997 pentru maximul grilei de salarizare și de la 1,575 la 1,798 pentru minimul acordat conform poziției ocupate în grila de salarizare.
A solicitat de asemenea chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât acesta are obligația conform Legii nr.500/2002 și nr.OG22/2002 să vireze către ordonatorii principali de credite sumele necesare executării hotărârilor judecătorești și în cauză sunt îndeplinite condițiile art.60 și urm. Cod procedură civilă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, care se va admite, iar excepția necompetenței materiale se va respinge pentru considerentele care se vor expune.
Astfel, între reclamanți, care au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă și ca atare acțiunea se va respinge față de acesta.
Excepția necompetenței materiale nu este întemeiată și se respinge, în condițiile în care prin acțiune se solicită plata unor drepturi salariale, astfel că se aplică dispozițiile legii speciale privind soluționarea conflictelor de muncă și care potrivit art.291 din Codul Muncii se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, art.2 pct.1 lit.iar competența revine instanței specializate în soluționarea litigiilor de muncă.
Cu privire la fondul cauzei, se reține că este întemeiată acțiunea reclamanților.
Reclamanții se consideră discriminați, deoarece funcționarilor publici și demnitarilor, le-au fost aplicate indexările prevăzute de art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 10/31 01 2007, însă reclamanții au fost exceptați, fără a se preciza natura excluderii.
Față de această situație instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale: art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007; Legea nr. 154/1978 anexa 2/2 de la punctul 7 la 15; art. 126 alin 1 din Constituția României, art. 2 alin 1 - 3 și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, care au următorul conținut:
Astfel, în art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 se prevede că " - În anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
Potrivit nr.OG137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe".
În alin. 2 se arată că,dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzut la alin (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe".
Conform alin. 3,sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 alin 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 137/2000, reclamanții fiind discriminați prin nemajorarea salariilor în 3 etape în anul 2007 conform art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007.
Chiar dacă prin deciziile Curții Constituționale nr.818,819,820 și 821 din 03 iulie 2008 au fost declarate neconstituționale prev. art.1, art.2 alin.3, art.20 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, în cauză are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care încalcă dispozițiile legale în materie, adică art.5 și 6 din Codul Muncii și nr.OG137/2000, modificată prin Legea nr.27/2004, dar și prevederile din legislația internațională, adică art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale și Convenția Organizației Internaționale a nr.111/1958 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei, art.1 punctul 1.
Prin urmare, se constată existența unei diferențe de tratament care devine discriminatorie potrivit art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, iar în speță nu se poate reține că există o asemenea justificare.
Susținerea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006 cât și în anul 2007 nu poate fi primită de instanța pentru următoarele considerente:
Salarizarea categoriilor profesionale bugetare se realizează în raport de valoarea sectorială și coeficientul de multiplicare stabilite prin lege pentru fiecare categorie în parte.
Protecția acestora, datorită devalorizării în timp a monedei naționale, se realizează prin indexarea periodică a valorii sectoriale, în procente stabilite astfel încât să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
Remunerarea fiecărei categorii profesionale se realizează în funcție de importanța și natura muncii, însă protecția datorată oscilațiilor monedei naționale trebuie realizată - în aceiași măsură - pentru toate categoriile profesionale.
Reclamanții - personal auxiliar de specialitate și conex - având un statut special primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal.
Baza acestui salariu o reprezintă, valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară aceste categorii de personal, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții, ca urmare a activității desfășurate.
In mod normal, raportul dintre salariul nominal și salariul real, trebuie să fie același, adică în perioade diferite cu aceeași sumă de bani primită să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens statul intervine anual și indexează salariile, salariaților bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
In acest sens s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, majorare de la care au fost excluși reclamanții, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 alin 1 din OG 137/2000.
Ulterior, prin Ordonanța Guvernului nr. 13/2008, ce prevede majorări salariale în anul 2008, ca urmare a indexărilor valorilor sectoriale, această categorie profesională nu a mai fost exclusă, fiind prevăzută o indexare cu 4,4% a valorii sectoriale corespunzătoare, în două tranșe.
Având în vedere aspectele reținute, instanța constată că au fost încălcate dispozițiile art.5 și 6 din Codul Muncii și art. 1 din OG137/2000 după cum s-a menționat anterior, iar această încălcare le-a produs reclamanților un prejudiciu cert echivalent cu diferența dintre indemnizația cuvenită în absența discriminării și indemnizația efectiv plătită.
Deoarece pârâții nu au eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea de drepturi bănești de care au fost lipsiți prin excluderea de la majorarea salariilor prin indexare începând cu data de 01.01.2007.
În aceste condiții nu se poate reține că acțiunea reclamanților este inadmisibilă.
Pe cale de consecință Curtea, în temeiul art. 269 din Codul muncii, constată întemeiată cererea reclamanților, care se va admite și vor fi obligați pârâții în favoarea reclamanților, la stabilirea și calcularea indemnizațiilor de încadrare, prin aplicarea la valoarea sectorială a indexărilor prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, astfel: cu 5% începând cu data de 01 01 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 01 04 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11 % începând cu data de 01 10 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, și - ca urmare - la plata diferențelor de drepturi bănești rezultate din aplicarea indexării prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aferente anului 2007.
Odată stabilită baza de calcul a indemnizației de încadrare la valoarea rezultată prin aplicarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 10/2007, în cele trei tranșe, instanța apreciază că majorările reglementate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 13/2008 trebuie aplicate la valoarea sectorială aferentă lunii octombrie 2007.
Aceasta, întrucât la data de 01.04.2008, baza de calcul a indemnizației de încadrare o reprezintă valoarea sectorială indexată cu 11% față de nivelul lunii septembrie 2007.
Deoarece reclamanții nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a drepturilor stabilite în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, atât pentru, pierderea ce a suferit", cât și pentru,beneficiul de care a fost lipsit".
De asemenea, conform art. 161 alin.4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care vor cuprinde dobânda legală, potrivit art. 1088 cod civil.
Cum obligația de plată a acestor drepturi trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății indemnizației, instanța constatată că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 cod civil și 156 Codul Muncii, astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente sumelor cuvenite reclamanților.
În consecință, va fi admisă și cererea reclamanților privind reactualizarea sumei, precum și plata dobânzii legale, astfel că va obliga pe pârâți să actualizeze drepturile bănești ca urmare a indexărilor prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, cu indicele de devalorizare a monedei naționale de la data când trebuia achitată fiecare sumă în parte și până la plata efectivă a acestora și la plata dobânzii legale de la data nașterii drepturilor bănești rezultate din indexare și până la plata efectivă a acestora.
Este întemeiată și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Direcția Națională Anticorupție, fiind îndeplinite în cauză condițiile art.6o și urm. din Cod. proc.civ. astfel că se va admite și această cerere și va fi obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi către reclamanți.
Va obliga pe pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, în temeiul art. 40 Codul Muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B,--14, sect. 5.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, B,s tr. nr. 17, sect. 5 și în consecință respinge acțiunea față de acest pârât.
Admite acțiunea reclamanților și, cu domiciliul ales în C, str. - nr. 20 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția națională Anticorupție, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, la plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând diferențe salariale rezultate din aplicarea la valoarea de referință sectorială a indexării prev.de art. 1 din nr.OG10/2007, astfel:
- 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și 11% începând cu 01.10.2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, sumă ce urmează a fi reactualizată cu coeficientul de inflație la data plății efective și la care urmează a fi aplicată dobânda legală.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Direcția Națională Anticorupție.
Obligă chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Obligă pârâtul Direcția Națională Anticorupție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Definitivă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red./teh.
7 ex/08.12.2008
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu Paula Baciu
