Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 149/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 149
Ședința publică de la 26 2008
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu Paula Baciu
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
*******
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-a depus de pârâtul Ministerul Justiției întâmpinare, că în conformitate cu prevederile ar.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra acțiunii de față.
Prin acțiune, la data de 14 iulie 2008 reclamantul A-judecător în cadrul Tribunalului București, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților:
Să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile reprezentând creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, la aart.1 al.1 începând cu data de 29 februarie 2008 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume ce urmează a fi actualizate la data plății cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale la sumele solicitate potrivit OG 9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune.
Să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul dem uncă;
În drept, a invocat art.1 din Legea 50/1996, art.2 din Legea nr.154/1998, prevederile art.1 al.1 din OG134/1999, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, nr.OUG2/2000, prevederile art.2 al.3 din nr.OG9/2005, nr.OG3/2006, precum și OG10/2007, OUG24/2000, legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic; G-, OG27/2007, precum și dispozițiile Codului Muncii și ale OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Arată că prin sentința civilă nr.261/28.02.2008 în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Olts -a admis acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București la plata către reclamant a creșterilor salariale prevăzute de art.1alin.1 din OG nr.10/2007, pe perioada 15.11.2007-28.02.2008, sume actualizate la data plății efective.
Discriminarea suferită de reclamant în ceea ce privește neacordarea majorărilor salariale-prin indexare- este incidentă și cu prevederile art.14 din Convenție, referitor la interzicerea discriminării, încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 - Curtea Europeană de Drepturilor Omului, aplicarea art.20 al.2 din Constituție.
S-a mai arătat că În baza art.21 al.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare aduse prin legea nr.48/2002, OG77/2003 și Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubire fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
În drept își întemeiază cererea pe prevederile art.16 și 20 din Constituția României, decizia nr.447/2005 a Curții Constituționale, OG137/2000, art.5 din Codul Muncii, art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin întâmpinarea făcută de Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii arătând că:
Solicită Instanței de judecată să constate că acțiunea care are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Se apreciază că cererea nu poate fi soluționată de către instanțele de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ( Prin Legea 45/2007 de aprobare a OUG nr.27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai aprobe procurorilor și judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007), ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
În ceea ce privește eventuala stare de discriminare a reclamantului, aprecierea s-ar putea face doar în raport cu magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât aceștia reprezintă singura categorie aflată într-o situație similară sau comparabilă cu a reclamantului.
Începând cu data de 01 aprilie 2006, salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii este reglementată unitar de către OUG nr.27/2006, iar reclamantul nu ar putea invoca o discriminare în acest sens.
Cu privire la capătul de cerere care are ca obiect actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație până la data achitării se arată că, potrivit art.1088 Civil" la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală și nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazul în care, după lege, dobânda curge de drept".
În ceea ce privește acordarea pentru viitor a creșterilor salariale se consideră că prin admiterea acestui capăt de cerere instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești și ar legifera acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a magistraților.
Analizând motivarea în fapt și în drept a acțiunii promovate de reclamantul, se apreciază că acțiunea este întemeiată, pentru considerentele care se expun în continuare:
Potrivit art.1 din Legea nr.50/1996, salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete, se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați prevăzute de Constituție și de Legea nr.92/1992.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OUG nr.134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești reglementată de Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază, în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală.
Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Potrivit art.11din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.
2 prevede că valoarea de referință sectorială prevăzută în alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților care arată la art.2 alin.1 că, indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Această valoare actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei Ordonanțe de Urgență.
Această prevedere de asimilare cu funcțiile de demnitate publică a fost reluată prin Legea nr.347/2003 de aprobare a OUG nr.177/2002, ce a modificat ordonanța, valoare de referință sectorială care a fost stabilită la nivelul de 1.833.754 lei ROL, pentru data de 31.12.2002, adică tocmai valoarea de referință aplicabilă funcțiilor de demnitate publică, act normativ de salarizare a magistraților, în vigoare la momentul apariției Legii nr.303/2004, care la art.74 arată că drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate, decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ, și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral nici chiar în cadrul unor negocieri, sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat, împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Acordarea unor valori de referință sectorială, diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. i se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative, executivă și judecătorească, pentru perioada prevăzută în acțiune sunt G nr.123/2003, G nr.9/2005, G nr.3/2006 și G nr.10/2007.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin G nr.177/2002, așa cum a fost modificată prin Legea nr.347/2003, valoarea de referință sectorială a fost stabilită la data de 31.12.2002 la nivelul de 1.833.754 lei, adică tocmai valoarea de referință aplicabilă funcțiilor de demnitate publică.
Pentru anii 2003 -2004, indexările salariale au fost acordate la fel atât magistraților, cât și celor ce ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite - art.48 din G nr.177/2000 și G nr.191/2002 pentru anul 2003, respectiv G nr.123/2003 pentru anul 2004.
Astfel, la data de 31.12.2004, valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 238 lei, pe baza căreia s-au stabilit salariile anterior acestei date, rezultând deci, că pentru perioada anterioară acestei date, nu se cuveneau diferențe de drepturi salariale.
De la data de 3.01.2005 majorările salariale pentru magistrați și cei ce ocupau funcții de demnitate publică alese și numite, nu au mai fost aceleași, deși art.1 din G nr.134/1999 erau în vigoare.
Astfel, prin G nr.9/2005, salariile celor ce ocupau funcții de demnitate publică au fost majorate cu 25 %, pe când salariile magistraților au fost majorate doar cu 11 % potrivit G nr.23/2005.
Și în anii următori au fost încălcate prev.art.1 din G nr.134/1999, majorările salariale fiind pentru anul 2006 de 4 %, de la data de 01.04.2006 și 5 % de la 01.09.2006 pentru magistrați, potrivit G nr.27/2006, respectiv de 5 % de la 01.02.2006, și de 6 % de la 01.09.2006, pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică conform G nr.3/2006, pentru anul 2007 și de 5 %, 2 % și 11 % pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică potrivit OG nr.10/2007.
Este adevărat, așa cum susține Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Apărării, prin întâmpinare că pentru perioada 01.01.2005-30 sept.2005 și 01.10.2005-31.12.2005 valoarea de referință sectorială s-a majorat progresiv în condițiile nr.OG23/27 ianuarie 2005, privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 și că prin nr.OUG27/2006 valoarea de referință sectorială a fost stabilită la 257 lei, dar aceasta nu înseamnă că reclamanții nu fac parte din categoria persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică și care sunt salarizați din sectorul bugetar, astfel că beneficiază de majorările salariale prevăzute pentru aceste sectoare de activitate și aceste funcții.
Chiar dacă prin nr.OUG27/2006, art.41 lit. c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, în așa fel încât majorările salariale prevăzute de nr.OG10/2007 nu-i mai viza pe aceștia, iar în privința procurorului general al Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție și adjuncților acestuia prin adoptarea nr.OG83/2000 au fost abrogate din anexa II la Legea nr.154/1998 pozițiile care se referă la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă potrivit actului normativ de salarizare a judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, nr.OUG27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, se constată că există discriminare în raport cu alte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de această ordonanță sunt brute și impozabile, astfel că vor fi actualizate prin aplicarea prin aplicarea indexărilor acordate în baza prevederilor legale.
Prin art.17 din Legea nr.45/2007 a fost abrogat art.35 din nr.OUG27/2006 care se referea la indexarea dreptului de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii din sistemul justiției, situație în care se reține că până la momentul intrării în vigoare a acestei legi, a existat temeiul legal pentru a se acorda indexarea solicitată reclamanților, iar excluderea ulterioară a acestora de la acordarea majorărilor, contravine Directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, în care este definită discriminarea directă, ca fiind un tratament diferențiat, prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare, dar și prev.art.16,20 din Constituția României și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Pentru aspectele menționate anterior se desprinde concluzia, din coroborarea dispozițiilor legale amintite că reclamanții beneficiază de majorarea valorii de referință sectorială, indiferent dacă o nouă reglementare mai enumeră sau nu expres categoriile de funcții, care beneficiază de majorare, atâta timp cât ele sunt determinate generic.
Nu este întemeiată susținerea că se solicită drepturi salariale în baza unor texte legale abrogate, în condițiile în care acestea au o aplicare limitată în timp la perioadele cuprinse în text, iar aceste drepturi au fost solicitate pentru perioadele în care erau în vigoare și au produs efecte juridice.
Cu privire la interzicerea discriminării prevăzută de art.14 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul articolului menționat, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
In hotărârea dată în cauza THLIMMENOS vs. din 06 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite necomparabile.
Cât privește cererea accesorie de obligație a efectuării mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului, aceasta este întemeiată întrucât indexarea de 11% are un caracter de continuitate, atrage obligativitatea plății contribuțiilor la asigurările sociale, asigurări de sănătate etc. astfel că este necesar ca aceste mențiuni să fie efectuate.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, instanța va admite acțiunea reclamantului
Vor fi obligă pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând diferențe salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a indexării prevăzute de art.1 din OG10/2007, respectiv 11% pentru luna septembrie 2007 pentru perioada 28.02.2008-26.11.2008 și pentru viitor, sume ce urmează a fi reactualizate la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente.
Va fi obligat pârâtul Tribunalul București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul București și Curtea de Apel București la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând diferențe salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a indexării prevăzute de art.1 din OG10/2007, respectiv 11% față de luna septembrie 2007 pentru perioada 28.02.2008-26.11.2008 și pentru viitor, sume ce urmează a fi reactualizate la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente.
Obligă pârâtul Tribunalul București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Definitivă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red.Jud.Fl.
Tehn./12.12.2008
Ex.7
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu Paula Baciu
