Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 151/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 151
Ședința publică de la 26 2008
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu Paula Baciu
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
*******
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de APEL CRAIOVA, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură, s-a depus notă suplimentară la raportul de expertiză, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepție, solicită respingerea acțiunii formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele invocate în întâmpinare.
CURTEA
La data de 07.12.2007 reclamanta - judecătordelegat la Judecătoria Craiova, a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de APEL CRAIOVA pentru a se constata:
discriminarea judecătorilor de la Judecătoria Craiova,-în raport cu toți judecătorii Înaltei Curți de casație și Justiție, judecătorii Curții Constituționale dar și cu procuror general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi, considerând de asemenea că sunt discriminați judecătorii în raport cu personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete;
acestora, Statul Român la începutul anului 2007 le-a majorat salariile sau indemnizațiile-cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Statul Român și ceilalți pârâți, refuzând să recunoască același drept salarial ca și celorlalți demnitari și funcționari publici și să mărească indemnizațiile cu același procent ca și celorlalți salariați începând cu data de 01 ianuarie 2007 au încălcat dispozițiile art.1 alin.2 pct.I din OG137/2000 privind revenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care prevăd ca" principiul egalității între cetățeni, al excluderii discriminării sunt garantate prin exercitarea drepturilor economice, " dar și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului".
Solicită obligarea pârâților la:
- Înlăturarea pentru viitor a discriminării care nu poate fi înlăturată decât prin acordarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, majorări de altfel legale de cele acordate prin art. 1,2,3 și 4 din OUG 10 din 31 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor aleși și numiți, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.
- Repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 de 2% începând cu 01 aprilie 2007 și de 11% începând cu 01 octombrie 2007.
- Obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele datorate începând cu momentul nașterii dreptului nostru la despăgubire - 01 ianuarie 2007 și până la momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării
- efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în cartea de muncă a reclamantei
În motivarea cererii se arată, în esență următoarele:
Prin OG nr.10/31.01.2007 art.1-4 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului ( demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 iar cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007. legea 232/06.07.2007 publicată în Of.nr.171/ 16.07.2007 pentru aprobarea /2007 modificând art.39, în alin 2 al acestuia prevede majorări salariale în cota de 7% aplicate la salariul din 2006 și de 11% începând cu 01 oct. aplicată la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici, exceptați fiind și de data aceasta magistrații judecători și procurori.
În drept își întemeiază acțiunea pe prevederile OG 137/2000 privind discriminarea-art.1 al.2 lit.e pct.1 și prevederile Constituției României ce reglementează egalitatea în drepturi, egalitatea de tratament și nediscriminarea, prev. art.1-4 ale OG 10/2007, ale art.1 din OG 16/2007 și ale art.2 al.2 din OG 27/2007 etc.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la data de 15 ianuarie 2008prin care a solicitat respingerea acțiunii, în esență motivând că prin acțiunea de față se tinde la o majorare de salariu peste cea prevăzută în OUG nr.27/2006aprobată cu modificări prin. nr. 45/2007, prin recunoșterea de către instanță a dreptului de a beneficia și de majorările salariale acordate în anul 2007 categoriilor profesionale nominalizate în cuprinsul OG nr.10/2007, ignorându-se salarizarea în temeiul legilor speciale.
Cât privește invocarea de către reclamantă a prevederilor OG nr.137/2000, pârâtul arată că sintagma "exercitarea unor drepturi" se referăla modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor. Arată că veniturile salariale ale magistraților au fost majorate atât în decursul anului 2006 cât și în anul 2007, iar majorarea salariilor pentru celelalte categorii profesionale, cu venituri mai scăzute decât ale magistraților, destinată să acopere creșterea inflației,nu îi plasează pe magistrați într-o situație discriminatorie și nu nesocotește obligația statului privind garantarea independenței puterii judecătorești prin asigurarea remunerației adecvate magistraților.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată la data de 16 ianuarie 2008, solicită admiterea excepției lipsei calității procesual pasive, arătând că între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă și nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate și nici în solidar cu Ministerul Justiției.
Acțiunea trebuie respinsă față de acesta, având în vedere că prin Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C/2008 a fost stabilită modalitatea de eșalonare a plății sumelor cuprinse în titluri executorii, adică drepturile salariale stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, până la intrarea în vigoare a G nr.75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în domeniul justiției.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art.1alin.1 din OG 10/2007privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007, personalul bugetar salarizat potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la. nr. 154/1998 privind sistemul de stabiliore a salariilor de bază în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
La dosarul cauzei s-a dispus și efectuat de către expertul (fil.58-62, dosar nr-),iar la data de 20.11.2008, expertul, la solicitarea instanței, a întocmit o notă suplimentară la dosar(fil.16, dos. nr-).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele în fapt și în drept invocate în acțiune, se apreciază că acțiunea este întemeiată pentru considerentele care se expun în continuare:
Se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință acțiunea va fi respinsă față de acesta, având în vedere că prin Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C/2008 a fost stabilită modalitatea de eșalonare a plății sumelor cuprinse în titluri executorii, adică drepturile salariale stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, până la intrarea în vigoare a G nr.75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în domeniul justiției.
Cu privire la fondul cauzei, față de ceilalți pârâți, Curtea reține că, potrivit art.1 din Legea nr.50/1996, salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete, se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați prevăzute de Constituție și de Legea nr.92/1992.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OUG nr.134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești reglementată de Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază, în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală.
Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Potrivit art.11din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.
2 prevede că valoarea de referință sectorială prevăzută în alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților care arată la art.2 alin.1 că, indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Această valoare actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei Ordonanțe de Urgență.
Această prevedere de asimilare cu funcțiile de demnitate publică a fost reluată prin Legea nr.347/2003 de aprobare a OUG nr.177/2002, ce a modificat ordonanța, valoare de referință sectorială care a fost stabilită la nivelul de 1.833.754 lei ROL, pentru data de 31.12.2002, adică tocmai valoarea de referință aplicabilă funcțiilor de demnitate publică, act normativ de salarizare a magistraților, în vigoare la momentul apariției Legii nr.303/2004, care la art.74 arată că drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate, decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ, și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral nici chiar în cadrul unor negocieri, sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat, împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Acordarea unor valori de referință sectorială, diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. i se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative, executivă și judecătorească, pentru perioada prevăzută în acțiune sunt G nr.123/2003, G nr.9/2005, G nr.3/2006 și G nr.10/2007. Așa cum s-a arătat mai sus, prin G nr.177/2002, așa cum a fost modificată prin Legea nr.347/2003, valoarea de referință sectorială a fost stabilită la data de 31.12.2002 la nivelul de 1.833.754 lei, adică tocmai valoarea de referință aplicabilă funcțiilor de demnitate publică.
Pentru anii 2003 -2004, indexările salariale au fost acordate la fel atât magistraților, cât și celor ce ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite - art.48 din G nr.177/2000 și G nr.191/2002 pentru anul 2003, respectiv G nr.123/2003 pentru anul 2004.
Astfel, la data de 31.12.2004, valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 238 lei, pe baza căreia s-au stabilit salariile anterior acestei date, rezultând deci, că pentru perioada anterioară acestei date, nu se cuveneau diferențe de drepturi salariale.
De la data de 3.01.2005 majorările salariale pentru magistrați și cei ce ocupau funcții de demnitate publică alese și numite, nu au mai fost aceleași, deși art.1 din G nr.134/1999 erau în vigoare.
Astfel, prin G nr.9/2005, salariile celor ce ocupau funcții de demnitate publică au fost majorate cu 25 %, pe când salariile magistraților au fost majorate doar cu 11 % potrivit G nr.23/2005.
Și în anii următori au fost încălcate prev.art.1 din G nr.134/1999, majorările salariale fiind pentru anul 2006 de 4 %, de la data de 01.04.2006 și 5 % de la 01.09.2006 pentru magistrați, potrivit G nr.27/2006, respectiv de 5 % de la 01.02.2006, și de 6 % de la 01.09.2006, pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică conform G nr.3/2006, pentru anul 2007 și de 5 %, 2 % și 11 % pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică potrivit OG nr.10/2007.
Chiar dacă prin nr.OUG27/2006, art.41 lit. c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, în așa fel încât majorările salariale prevăzute de nr.OG10/2007 nu-i mai viza pe aceștia, iar în privința procurorului general al Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție și adjuncților acestuia prin adoptarea nr.OG83/2000 au fost abrogate din anexa II la Legea nr.154/1998 pozițiile care se referă la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă potrivit actului normativ de salarizare a judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, nr.OUG27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, se constată că există discriminare în raport cu alte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de această ordonanță sunt brute și impozabile, astfel că vor fi actualizate prin aplicarea prin aplicarea indexărilor acordate în baza prevederilor legale.
Prin art.17 din Legea nr.45/2007 a fost abrogat art.35 din nr.OUG27/2006 care se referea la indexarea dreptului de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii din sistemul justiției, situație în care se reține că până la momentul intrării în vigoare a acestei legi, a existat temeiul legal pentru a se acorda indexarea solicitată reclamantei, iar excluderea ulterioară a acestora de la acordarea majorărilor, contravine Directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, în care este definită discriminarea directă, ca fiind un tratament diferențiat, prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare, dar și prev.art.16,20 din Constituția României și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Pentru aspectele menționate anterior se desprinde concluzia, din coroborarea dispozițiilor legale amintite că reclamanta, dela data numirii în funcția de magistrat, beneficiază de majorarea valorii de referință sectorială, indiferent dacă o nouă reglementare mai enumeră sau nu expres categoriile de funcții, care beneficiază de majorare, atâta timp cât ele sunt determinate generic.
Nu este întemeiată susținerea că se solicită drepturi salariale în baza unor texte legale abrogate, în condițiile în care acestea au o aplicare limitată în timp la perioadele cuprinse în text, iar aceste drepturi au fost solicitate pentru perioadele în care erau în vigoare și au produs efecte juridice.
Cu privire la interzicerea discriminării prevăzută de art.14 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul articolului menționat, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
In hotărârea dată în cauza THLIMMENOS vs. din 06 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite necomparabile.
În considerarea celor expuse, având în vedere și expertiza de specialitate efectuate în cauză se va admite acțiunea față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj și îi va obliga pe aceștia către reclamantă la plata către reclamantă a sumei de 3177,20 lei reprezentând diferențe salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a indexării prevăzute de art. 1 din OG nr. 10/2007, astfel: 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, sumă netă reactualizată și cu dobânda legală aferentă.
De asemenea, pârâtul Tribunalul Dolj va fi obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul dem uncă al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a F și în consecință respinge acțiunea față de acest pârât.
Admite acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de APEL CRAIOVA.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj la plata către reclamantă a sumei de 3177,20 lei reprezentând diferențe salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a indexării prevăzute de art. 1 din OG nr. 10/2007, astfel: 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, sumă netă reactualizată și cu dobânda legală aferentă.
Obligă pârâtul Tribunalul Dolj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Definitivă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red. Jud.Fl./12. 12.2008
Tehn./Ex.8
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu Paula Baciu
