Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 150/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 150
Ședința publică de la 26 2008
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu Paula Baciu
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
*******
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de către reclamanții C, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură,reclamanții au depus practică judiciară, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pe excepție, solicită respingerea acțiunii formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, respingerea cererii de chemare în garanție, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele invocate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra acțiunii de față,
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții C, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar a sporului de stres, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 21.05.2008 pânâ în prezent și în viitor, precum și la reactualizarea sumelor cuvenite fiecărui reclamant cu acest titlu, plus dobânda legală și la cheltuieli de judecată.
În motivare petenții au precizat că acest drept le-a fost acordat pentru perioada 01.03.2005-21.05.2008 prin sentința civilă nr.3500 din 21.05.2008,pronunțată de Tribunalul Dolj, iar prin decizia nr.21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat în interpretarea și aplicarea unitară a prev.art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,republicată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai arată reclamanții că în mod nejustificat nu le-a fost acordat acest spor în continuare date fiind și condițiile în care își desfășoară activitatea.
In drept își întemeiază cererea pe prev.art.47 din Legea nr.50/1996,art.1084 și 1079 Cod civil, art.156 din Codul Muncii.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată motivat de faptul că dispozițiile legale invocate ca temei al acordării acestor drepturi au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.821/03.07.2008 a Curții Constituționale, situație în raport de care instanțele judecătorești s-ar transforma în autoritate legiuitoare prin eludarea textelor constituționale.
Dacă instanța ar admite cererea ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, astfel că cererea este inadmisibilă.
In același timp solicită chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cererea trebuie respinsă întrucât raționamentul reclamanților este corect numai cu privire la perioada 01.10.2000-03.02.2007, iar odată cu intrarea în vigoare a nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a fost abrogată în mod explicit Legea nr.50/1996 și acest spor nu mai poate fi acordat după acest moment, astfel că în acest mod trebuie interpretată decizia instanței supreme.
Solicită să se respingă și cererea privind plata actualizată a sumelor cerute, cât și cea privind dobânda legală, având în vedere că se află în fața unei obligații imposibile, iar acordarea dobânzilor nu poate avea loc în temeiul nr.OG9/2000, în lipsa existenței unei convenții între părți.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu se află în raporturi juridice de muncă cu reclamanții și prin Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C/2008 s-a stabilit modalitatea de eșalonare a plății sumelor cuprinse în titluri executorii până la intrarea în vigoare a nr.OUG75/2008.
Cu atât mai mult dispozițiile în baza cărora reclamanții își întemeiază cererea au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr.819/03.07.2008, astfel că acțiunea trebuie respinsă integral.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării arată că în speță își exprimă poziția sa numai în calitatea sa de expert în materia discriminării și aceasta are un caracter consultativ.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar acțiunea reclamanților se privește ca fiind întemeiată și se admite pentru considerentele care se vor expune.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor se reține că între părți nu există raporturi juridice de muncă, astfel că se va respinge acțiunea cu privire la acest pârât.
Cu privire la fondul cauzei, se reține că este întemeiată acțiunea reclamanților în condițiile în care în mod neconstituțional sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prev.de art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat și nu a mai fost acordat, iar abrogarea textului a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, deoarece potrivit art.107 alin.3 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, ordonanțele de Guvern se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de această lege.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 și în acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea, reține că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr. XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Chiar dacă prin art.30 din nr.OG8/2007 a fost abrogată Legea nr.50/1996, așa cum susține pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se poate reține că decizia dată în interesul legii, susmenționată nu-și produce efectele obligatorii pentru instanțe asupra dezlegării date problemelor de drept, așa cum prevede art.329 alin.3 Cod proc.civ.
Nu poate fi primită susținerea din întâmpinarea acestui pârât că drepturile solicitate nu mai pot fi acordate după intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, în condițiile în care prin acea decizie s-a statuat că sporul de stres se cuvine în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care textul de lege se referea, astfel că acestea nu și-au încetat aplicabilitatea și nici nu se poate concepe că la data când a fost soluționat recursul în interesul legii nu au fost avute în vedere noile dispoziții legale privind salarizarea personalului din sistemul justiției, respectiv.nr.OG8/2007 și nr.OUG27/2006 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.45/2007.
Cu atât mai mult în componentele salariului, așa cum prevede art.155 din Codul Muncii, se include și acest spor solicitat de reclamanți, astfel că nu pot fi primite susținerile din întâmpinările depuse, în sensul că aceste drepturi salariale nu se cuvin reclamanților în continuare.
Chiar dacă prin deciziile Curții Constituționale nr.818,819,820 și 821 din 03 iulie 2008 au fost declarate neconstituționale prev. art.1, art.2 alin.3, art.20 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, în cauză se reține că își produc efectele obligatorii concluziile desprinse din decizia instanței supreme, așa cum s-a menționat mai sus.
Nu sunt întemeiate nici susținerile din întâmpinare care se referă la faptul că sumele solicitate nu pot fi actualizate și nu se pot acorda dobânzile legale, în condițiile în care reclamanții nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, așa încât moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a drepturilor stabilite în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, atât pentru, pierderea ce a suferit", cât și pentru,beneficiul de care a fost lipsit".
De asemenea, conform art. 161 alin.4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care vor cuprinde dobânda legală, potrivit art. 1088 cod civil.
Cum obligația de plată a acestor drepturi trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății sporului solicitat, se constată că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 cod civil și 156 Codul Muncii, astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente sumelor cuvenite reclamanților.
În consecință, Curtea va admite acțiunea reclamanților și va dispune obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 21.05.2008-26.11.20o8 și în continuare, sume care vor fi actualizate cu coeficientul de devalorizare al monedei naționale pânâ la data plății efective și la care se va aplica dobânda legală.
In temeiul art.60 și urm.Cod. proc.civ. se va admite și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în raport de prev.art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în temeiul cărora acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului României cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul ministerului chemat în garanție este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Ca atare, va fi obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, B,-, sect. 5 și în consecință respinge acțiunea față de acest pârât.
Admite acțiunea reclamanților C, cu domiciliul ales în C,-, județul D, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, C - -, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA,-, și Consiliul pentru Combaterea Discriminării, B, nr. 1-3, sect. 1 având ca obiect, drepturi bănești. pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B,-, sect. 4 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA la plata sporului de
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA de la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică aferent perioadei 21.05.2008-26.11.20o8 și în continuare, sume care vor fi actualizate cu coeficientul de devalorizare al monedei naționale până la data plății efective și la care se va aplica dobânda legală.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obligă chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Definitivă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red./teh. Jud.
10 ex/08.12.2008
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu Paula Baciu
