Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1600/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1600
Ședința publică din data de 5 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B,-, sector 5 - prin P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.705 din 29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în municipiul P,-,.7,.4,.22, județ P și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, cu sediul în, nr.1 A, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosar punctul său de vedere cu privire la excepțiile tardivității și necompetenței materiale invocate de instanță la termenul din 15 august 2008.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004 și 2005 și plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza art. 37 pct 2 din OG nr. 38/2003, din anul 2004 trebuie să beneficieze de prima de vacanță, însă aceste drepturi nu i-au fost acordate întrucât prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pe anul 2004 și 2005 respectiv Legea nr. 529/2003 și Legea nr. 507/2003 a fost suspendată aplicarea art. 37 pct. 2 din PG nr. 38/2003 până la 31.12.2004, termen ce a fost prelungit până la 31.12.2005 prin Legea 511/2004.
A precizat reclamantul că nu a beneficiat de prevederile referitoare la plata primei de vacanță, aceasta fiind suspendată o dată cu intrarea în vigoare a actelor normative menționate, încălcându-se astfel principiul conform căruia un drept rezultând dintr-un raport de muncă odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Totodată, reclamantul a invocat disp.art. 41 pct.2 din Constituție, care prevede dreptul salariaților la protecția socială a muncii coroborat cu disp.art. 28 lit.e din legea nr. 360/2002 care reglementează dreptul polițistului la concediul de odihnă, plătit, texte din care rezultă că dreptul la concediul de odihnă are două componente, respectiv una patrimonială constând în efectuarea concediului și una patrimonială care acoperă drepturile cuvenite salariatului pe această perioadă, măsura suspendării în fapt anulând aplicarea unei componente a dreptului câștigat aducând atingere însăși existenței dreptului, încălcând astfel flagrant disp.art. 53 din Constituție.
În temeiul prevederilor art. 115, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, urmând să fie cenzurate susținerile reclamantei, care sunt total nefondate.
Totodată, acest pârât, a formulat și cerere de chemare în garanție a, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamantului, această instituție să vireze sumele necesare efectuării plăților datorate.
La rândul său și pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a formulat în baza acelorași texte de lege întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.705 din 29 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, obligând
pârâtul să plătească reclamantului primele de concediu pentru anii 2004 - 2005 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Prin aceeași sentință s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare pentru plata către reclamant a sumelor susmenționate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul, în perioada pentru care a solicitat plata primelor de concediu a fost ofițer de poliție în cadrul MIRA - Casa Națională de Pensii, unitate a aparatului central al ministerului.
Potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, printre drepturile polițistului enumerate în cuprinsul art. 28 este prevăzut și dreptul acestora la concediu de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, precum și la concedii fără plată, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
În aplicarea acestor prevederi, prin art. 37 alin.2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițistului, intrată în vigoare la data de 01.01.2004, s-a stabilit ca la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu.
Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele de odihnă au fost suspendate inițial până la data de 31.12.2004 prin disp.art.9 alin.7 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, iar apoi până la 31.12.2005 prin disp.art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 a bugetului d stat pe anul 2005.
Art. 38 din Codul Muncii prevede imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu astfel ca fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative susmenționate.
De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ori, la prelungirea termenului de punere în aplicare, iar Curtea Constituțională prin Decizia nr. 38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe anii 2004 și 2005, care au suspendat acordarea drepturilor respective.
Ori, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Pe de altă parte, art. 41 din Constituția României, statuează că salariații au dreptul la protecție socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art. 53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Ori, suspendarea succesivă la plata primei de vacanță, dreptul la prima de concediu nu a fost restrâns, ci îngrădit, de vreme ce reclamanta nu a beneficiat niciodată de acest drept stabilit în favoarea sa.
Referitor la capătul de cerere privind plata sporului de fidelitate pe anul 2005 se reține de către instanță că în cauză sunt incidente disp.art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care prevede că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, în calitate de militari, polițiști, funcționari publici și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin Ordin al ministrului de interne.
Având în vedere că potrivit disp. HG nr. 386/2007, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtul și pe cale de consecință, a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze pârâtului fondurile necesare pentru plata către reclamant a sumelor datorate.
Împotriva sentințe a declarat recursul chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul a solicitat instanței satisfacerea unor pretenții pecuniare, acțiunea constituindu-se într-un litigiu de muncă, în care părți nu pot fi, potrivit art.282 din Codul muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă. În speță, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat.
A mai arătat chematul în garanție că nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, el răspunzând doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
În același timp, a susținut recurentul, că atât Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate pentru finanțarea altul ordonator principal de credite.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției invocate și respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la instanță.
Intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosar punct de vedere invocând și excepția tardivității declarării recursului.
Curtea analizând excepția invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative reține că în cauza de față recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor i-a fost comunicată sentința primei instanței la 5 iunie 2008, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la fila 131 dosar fond, situația în care, ultima zi de declarare a recursului a fost la data de 16 iunie 2008.
Recursul însă a fost formulat la 17 iunie, peste termenul legal procedural prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie fiind de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate, motiv pentru care, în baza art.312(1) Cod pr.civilă Curtea îl va respinge ca tardiv, fără a mai proceda pe cale de consecință la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost respins pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-,sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.705 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.09.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2ex./22.09.08
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
