Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1880/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1880
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ B,-, sector 5 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1168 din 2.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă --, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, județ P și intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa depus la dosar concluzii scrise.
De asemenea, se mai învederează că pârâții, prin motivele de recurs, au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecâtă și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților în solidar, să-i achite sumele corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de bază începând cu 01.10.2007 și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă, plata actualizată a acestor sume prin aplicarea ratei inflației de la data scadenței și până la plata efectivă, la plata dobânzilor legale pentru sumele restante și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în calitate de grefier-informatician este discriminată în raport de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, personal contractual din cadrul Ministerului Agricol, Pădurilor și Dezvoltare Rurală, și în cadrul salariaților din instanțele judecătorești în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare de 50% în condițiile în care aceste din urma categorii de salariați încasează asemenea sporuri, spre deosebire de magistrați, personalul auxiliar de specialitate, conex, care inițial, au beneficiat de aceste drepturi înlăturate în mod abuziv printr-o ordonanță care nu poate avea aceleași efecte juridice ca și legea și care, la rândul lor, prestează o activitate în aceleași condiții de risc și suprasolicitare ca și celelalte categorii de salariați sus-menționați.
Paratul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, în condițiile în care prezenta cauză se soluționează potrivit dreptului comun și nu ca litigiu de muncă, iar dreptul la acțiune pentru perioada sus-menționată s-a prescris, astfel încât drepturile solicitate de către reclamantă au fost abrogate prin OG 83/2000.
Totodată, la data de 13.02.2009, același pârât a formulat și cerere de chemare în garanție, solicitând obligarea pârâtului MEF - în calitate de chemat în garanție, să includă în urma rectificării bugetului ministerului public pe anul 2009 și să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate de reclamantă în favoarea ministerului public.
Și pârâtul MEF - prin DGFP P, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care nu are niciun raport juridic de muncă cu reclamanta și nici calitatea de ordonator principal de credite, solicitând respingerea acțiunii atât timp cât reclamanta nu are dreptul la pretențiile solicitate.
De asemenea, și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care nu se mai justifică formularea unei acțiuni în justiție atât timp cât există o decizie în interesul legii care stabilește în favoare reclamantei plata drepturilor salariale solicitate.
Prin sentința nr.67/17.02.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTIa fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocate din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamantă împotriva pârâților în favoarea Tribunalului Prahova motivându-se că prezenta cauză constituie un conflict de muncă fiind în competența de primă instanță a tribunalului în baza art. 2 pct.1 lit.c pr.civ. iar prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale art.I și II din OUG 75/2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1403/105/25.03.2009.
Prin sentința civilă nr.1168 din 2.08.2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, a admis acțiunea în parte și a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, să- plătească reclamantei sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază începând cu data de 1.10.2007 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plații efective.
Prin aceeași sentință s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei și a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și în contradictoriu cu reclamanta și a celuilalt pârât, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu actele existente la dosar, reclamanta este salariată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, îndeplinind funcția de grefier-informatician, funcție în baza căreia nu a încasat, începând cu 1.10.2007 - dată la care s-a angajat în cadrul parchetului, sporul de risc și suprasolicitare de 50%.
Potrivit art.47 din 50/1996, magistrații beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază, însă, în baza art.50 din OUG 177/2002 aceste dispoziții au devenit neaplicabile față de magistrați și persoanele de specialitate juridică asimilate.
Disp.art.56 al.2 din Legea nr.24/2000 republicata, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege, printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1din Legea 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38,41 din Constituție, prevăd principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, caz în care orice salariat trebuie să aibă dreptul la o plata egală pentru muncă egală.
Totodată, în baza deciziei nr. 21/10.03.2008 a ICCJ în urma admiterii unui recurs în interesul legii în vederea interpretării și aplicării unitare a disp.art. 47 din Legea nr.50/1996 s-a stabilit irevocabil, obligatoriu dreptul judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și a personalului auxiliar de specialitate de a încasa sporul de 50% pentru risc și supra solicitare neuropsihica și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin 334/2001.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamanta îndeplinește funcția de grefier-informatician, având calitatea de personal auxiliar de specialitate, calitate în baza căreia începând cu 1.10.2007 și până in prezent, nu a încasat cu titlu de drepturi salariale, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculate la salariul de bază.
Ca atare, atât timp cât magistrații, personalul auxiliar de specialitate au beneficiat de asemenea sporuri anterior intrării î vigoare a OUG 177/2002, respectiv î baza art.47 din Legea nr.50/1996 care reprezintă prin însăși natura sa o lege, iar această din urmă dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, drept recunoscut și printr-o decizie în interesul legii înseamnă că reclamanta, în calitate de personal auxiliar de specialitate, are dreptul la încasarea acestui spor începând cu 1.10.2007 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, deoarece, un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv Legea nr.50/1996, nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică și anume, printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, caz în care pârâții Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, au obligația să achite acest spor reclamantei.
Mai mult chiar, reține în continuare tribunalul, în condițiile în care reclamanta desfășoară o anumită activitate specifică ce implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari (polițiști, personal contractual din diferite domenii, funcționari publici din cadrul Administrației Penitenciarelor, etc.), înseamnă că în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamantei i se aplică un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea sporului în discuție, pe de o parte, i se creează acesteia o situație nefavorabila, inferioară, iar pe de altă parte, i se încalcă dreptul la o remunerație egală constând în sporurile de risc și suprasolicitare pentru muncă egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar, constând în desfășurarea unei activități ce necesită un grad ridicat de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, tratamentul aplicat reclamantei în calitate de personal auxiliar de specialitate, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim întrucât activitatea prestată de reclamantă este asemănătoare cu activitatea prestată de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, în condițiile în care și reclamanta ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționați, desfășoară o muncă ce vizează respectarea și aplicarea legilor, necesitând un volum mare de muncă cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihică ridicate.
Tribunalul apreciază neîntemeiate apărările pârâților conform cărora disp.art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate și că reclamanta nu se află într-o situație discriminatorie deoarece, pe de o parte, în condițiile în care disp.art.47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanță, aceasta din urmă nu are ca efect înlăturarea drepturilor conferite de disp.art.47 din 50/1996, iar pe de altă parte, instituirea în favoarea anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar care desfășoară o muncă ce necesită un grad ridicat de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, precum magistrații, personalul auxiliar de specialitate, a sporului de risc și suprasolicitare creează o situație discriminatorie în defavoarea reclamantei care nu se justifică, având ca efect restrângerea exercitării dreptului la plată egală, pentru muncă egală.
În baza Decretului nr.92/1950, au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Totodată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MEF și a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât într-adevăr nu există identitate între pârâtă și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății atât timp cât nu există nici un raport de muncă între pârâtă și reclamantă.
De asemenea, instanța a respins și cererea de chemare în garanție a MEF ca neîntemeiată în condițiile în care nu se poate dispune obligarea acestui pârât pe cale judecătorească la alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor solicitate către Ministerul Public atât timp cât acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Recurenta - pârâtă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P, critică sentința pronunțată de instanța de fond, apreciind că aceasta a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea acestuia la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, adăugând la legea specială de salarizare a personalului de specialitate, atribut ce aparținea exclusiv legiuitorului și nu puterii judecătorești.
Se mai apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situția în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii pe fond a acțiunii ca neîntemeiată și, în subsidiar, respingerea capătului de cerere vizând actualizarea sumelor cu rata inflației, ca neîntemeiat.
La rândul său, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat hotărârea primei instanțe, solicitând ca la soluționarea prezentului recurs să se facă aplicarea Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Susține recurenta că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, adăugând la legea specială de salarizare a personalului de specialitate, atribut ce aparținea exclusiv legiuitorului și nu puterii judecătorești.
Procedând în acest mod, instanța de fond a cenzurat soluția aleasă de legiuitor și a acordat drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul unor categorii de salariați decât reclamanta, creându-se astfel pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative.
Recurenta apreciază că instanța de fond în mod nelegal a obligat-o l plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situția în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuial.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corepunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetul de muncă, se solicită respingerea acesteia ca nefondată deoarece în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 - privind carnetul de muncă sporurile acordate de instanța de fond nu sunt supuse înscrierii în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, se apreciză că în mod nelegal instanța de fond a dispus respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamantei, devreme ce obligația de garanție sibzistă în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată- privind organizarea judiciară potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Mai mult, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum si proiectele de rectificare a acestor bugete, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate, în lipsa unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009.
În consecintă, cererea de chemare în garanție prezintă interes, care este născut, actual, personal și direct.
Pentru toate aceste considerente, pentru motivul prev. de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, cu aplicarea disp. art. 3041pr.civ. s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu rata inflației a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, plata pentru viitor a acestora și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, repectiv admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursurile formulate sunt nefondate pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001. OG nr.83/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, art.58 și art.62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Astfel a reieșit că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, a rezultat fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru a presupus că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești, astfel că, în mod legal și întemeiat tribunalul apreciat ca fondată acțiunea reclamantei de acordare a sporul de risc si suprasolicitare de 50% lunar calculat salariul de bază al acesteia.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT, astfel că intimata -reclamantă se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate vizat de decizia în interesul legii, mai sus-menționată.
În mod judicios instanța de fond a dispus și reactualizarea sumelor acordate reclamantei cu titlu de spor de stres și suprasolicitare neuropsihică, întrucât prin neachitarea acestora odată cu plata salariul de bază,lunară, în condițiile devalorizării monedei naționale, aceasta a suferit un prejudiciu material, faptul că recurenta-pârâtă nu are prevăzute astfel de cheltuieli în bugetul propriu nefiind de natură a înlătura obligația acesteia de a acoperi în totalitate prejudiciul suferit de intimați prin neachitarea la termen a sporului salarial mai sus menționat și fiind o situație în legătură cu executarea silită a sentinței și nu cu fondul pretenției dedusă judecății.
Cu privire la critica referitoare la pretinsa respingere în mod greșit a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea apreciază că nu s-a făcut dovada existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire care să incumbe acestui minister; și în condițiile în care aceasta instituție are obligația instituită de lege de a finanța activitatea instanțelor și parchetelor, în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 60 din Codul d e procedură civilă, în sensul că între obligația de finanțare prevăzută de lege și obligația de garanție prevăzută de dreptul civil substanțial nu poate fi pus semnul egalității.
Referitor la pretinsă greșită obligare a recurenților pârâți de a înscrie sporul salarial recunoscut în carnetul de muncă al reclamantei - intimate Curtea reține că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă, arnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntrerupta în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare si alte drepturi ce se includ în aceasta, prin aceasta ultimă sintagmă înțelegându-se în prezent salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, acestea fiind cele mai importante înscrieri, în raport de care sunt calculate drepturile de asigurări sociale.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile formulat de recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă ICCJ și Parchetul de pe lângă Curtea De APEL PLOIEȘTI.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ B,-, sector 5 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1168 din 2.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă --, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, județ P și intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- - - - --- - - - - -
Grefier
Fiind în concediul fără plată
Semnează Prim-grefier,
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
5 ex.- 20.11.2009
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
