Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1874/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1874
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în comuna, sat, județ P, împotriva sentinței civile nr.525 din 2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, reluat la sfârșitul ședinței, a răspuns recurentul-contestator personal și asistat de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-contestator a depus la dosar concluzii în susținerea cererii de repunere în termen și a imposibilității de a formulat contestație împotriva dispoziției de desfacere.
Totodată, se mai învederează a se pune în discuție cererea de suspendare formulată de recurentul-contestator prin concluziile scrise, prorogată de la termenul din 12 august 2009.
Avocat având cuvântul depune la dosar, în copie, Ordonanța nr.315/P/17.06.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în baza căreia a solicitat suspendarea judecății, în baza art.244 Cod pr.civilă și rezoluția din 31 iulie 2009 - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și rezoluția din 31 iulie 2009 - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în dosar nr.649/II/2009, arătând că acestea au o înrâurire hotărâtoare în soluționarea cauzei de față.
În continuare, având cuvântul pe cererea de suspendare, solicită admiterea acesteia și suspendarea judecării cauzei în baza art.244 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, motivat de faptul că recurentul formulat plângere penală împotriva primarului și secretarei comunei, persoane care au semnat dispoziția de desfacere a contractului individual de muncă. Mai arată, de asemenea, că în realitate sunt două dispoziții cu același număr, cu același obiect, emise în luni diferite și anume una în luna aprilie și alta în luna mai.
Curtea respinge cererea de suspendare, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.244 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă, întrucât nu s-a făcut dovada că s-a început urmărirea penală împotriva primarului și secretarei comunei și acordă cuvântul pe cererea de repunere în termenul de contestație și pe fondul recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea cererii de repunere în termenul de contestație depune la dosar, în copie, un număr de șapte bilete de externare - scrisori medicale pe numele soției recurentului.
Susține că recurentul nu a putut depune și formula contestație împotriva dispoziției nr.201/2008 întrucât a fost și este grav bolnav, suferind internări în spital, situație de fapt peste care s-a suprapus și de starea de sănătate a soției sale - - care suferă de afecțiuni foarte grave, aceasta din urmă fiind internată în spital de mai multe ori pe o perioadă îndelungată de timp și anume în perioada 12.09.2007 și până în luna august 2009, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar la acest termen de judecată.
Mai susține că încă un argument în susținerea cazului fortuit ce l-a împiedicat pe recurent să formuleze contestație împotriva dispoziție de desfacere contractului individual de muncă este și adeverința medicală emisă de medicul de familie, cu referire la starea de boală a soției sale, prin care i se recomandă ca aceasta să fie continuu/permanent supravegheată și îngrijită.
În fine, susține și că în toată această perioadă recurentul nu a avut chiar o atitudine pasivă, făcând mai multe demersuri la primărie prin care a solicitat să i se comunice procesul-verbal de contravenție nr.2353/25.04.2008, act ce a stat la baza emiterii dispoziției de concediere. Urmare acestor demersuri, abia la data de 12.11.2008 i s-a comunicat, sub semnătură, procesul-verbal solicitat situație în care apreciază că aceasta este data de la care recurentul avut posibilitatea să-i facă apărările, motiv pentru care a și formulat cererea de repunere în termenul de contestare.
În situația admiterii cererii de repunere în termenul de contestare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, ori reținerea cauzei spre rejudecare pe fond de către instanța de recurs.
Pe fond, arată că dispoziția contestată este nelegală, întrucât nu respectă dispozițiile imperative prevăzute de Codul muncii, primăria nefăcând dovada cu vreo adresă sau confirmare de primire pentru convocarea sa la conciliere și la efectuarea cercetării disciplinare prealabile obligatorii și, mai mult, nu a fost indicat nici temeiul de drept în baza căruia i s-a aplicat sancțiunea de desfacere a contractului de muncă, făcându-se referire doar la necorespunderea profesională, fără a fi indicate motive stricte, clare și exprese.
De asemenea, arată că prin cererile depuse de recurent la primărie a rezultat că acesta a adus la cunoștința conducerii că autobuzul pe care îl conducea nu corespundea din punct de vedere tehnic pentru scopul pentru care era exploatat și anume transportul copiilor de la școală și înapoi, acest vehicul neavând nici inspecția tehnică, talon și rovinietă, deficiențe tehnice pe care recurentul le-a semnalat dar care nu au fost luate în considerare de angajator.
Mai susține că nu s-a luat în considerare că prin procesul-verbal de contravenție încheiat de poliția comunitară a fost sancționat pentru consuma de băuturi alcoolice, însă nu s-a reținut că nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu întrucât în acel timp autobuzul era parcat în curtea școlii iar recurentul mergea să depună la primărie cheile și actele mașinii, moment în care directoarea școlii împreună cu un coleg profesor au somat poliția comunitară pentru a-i face un control și, mai mult, acest proces-verbal a fost semnat de polițistul comunitar care l-a întocmit numai ca "martor".
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și pe fond admiterea contestației cu reintegrarea recurentului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă și plata salariului începând cu data de 15 august 2008, la zi precum și a orelor suplimentare aferente perioadei 17.09.2007-15.04.2008. În această a doua variantă solicită și cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria comunei să fie reîncadrat în funcția avută anterior și să i se achite drepturile salariale corespunzătoare perioadei 15.04.2008 și până în prezent.
În motivarea contestației, contestatorul a susținut că a lucrat ca șofer în cadrul intimatei, iar la data de 28.02.2008, asigurarea autovehiculului pe care îl conducea a expirat, fapt adus la cunoștința Primăriei și conducerii școlii, pentru ca la 15.04.2008 să i se comunice verbal că nu va mai conduce microbuzul de transport școlar.
A mai arătat contestatorul că la acea dată a fost invitat la Primărie și a predat cheile autovehiculului șefului Poliției Comunitare, iar ulterior i s-a comunicat faptul că i s-a desfăcut contractul de muncă întrucât ar fi condus sub influența băuturilor alcoolice, decizia fiindu-i comunicată la data de 07.05.2008.
La termenul de judecată din data de 02.03.2009, tribunalul din oficiu a invocat excepția de tardivitate a formulării contestației iar prin sentința civilă nr. 525 din 2 martie 2009, dmis excepția și a respins contestația ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art.283, al.1, lit.a din Codul muncii, decizia prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării ori, așa cum rezultă din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, din recunoașterile contestatorului, precum și din înscrisul aflat la fila 26 dosar, decizia contestată a fost emisă la data de 23.04.2008 și comunicată contestatorului la data de 07.05.2008, contestația fiind depusă la data de 10.12.2008, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul (fila 4) criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie (filele 6-9).
În conținutul motivelor de recurs, recurentul a solicitat ajutor public judiciar, cerere încuviințată de C sub forma asistenței juridice prin avocat (fila 27).
Recurentul-contestator a susținut personal și prin avocatul desemnat ca ajutor public judiciar, sub un prim motiv că a cerut și instanței de fond asistență juridică fără ca asupra cererii sale să se dispună în vreun fel.
În plus, recurentul a criticat sentința și în privința greșitei dezlegări a excepției tardivității în condițiile în care a cerut procesul-verbal de contravenție întocmit de organele de politie ce a stat la baza deciziei de desfacere a contractului său de muncă, iar acesta i-a fost comunicat abia în luna noiembrie 2008, perioadă în care a fost în imposibilitate obiectivă de a formula contestație având soția bolnavă, astfel cum a dovedit cu actele medicale depuse la dosar.
Recurentul-contestator a mai arătat că în dosar sunt două decizii de desfacere a contractului său de muncă emise sub nr.201dar la date diferite, 23 aprilie 2008 și 23 mai 2008, că acestea conțin și alte modificări ce trebuiau clarificate de prima instanță, ca și lipsa procedurii prealabile a cercetării sale disciplinare.
S-a solicitat admiterea recursului și repunerea în termenul de formulare a contestației (filele 44-50) cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei la prima instanță pentru rejudecare în principal, ori modificarea sentinței și rejudecând contestația, admiterea acesteia așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, în subsidiar(filele 36-38).
Intimata Primăria comunei, legal citată nu s-a prezentat la termenele de judecată acordate în recurs.
Curtea, verificând sentința atacată prin prima criticilor recurentului, a actelor și lucrărilor dosarului, a cazurilor de recurs dar și sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru considerentele care succed:
Contestând dispoziția de desfacere a contractului său de muncă la prima instanță, contestatorul a solicitat expres (fila 10)"punerea unui domn avocat din oficiu având situația materială precară" ceea ce în termeni legali semnifică o solicitare de ajutor public judiciar, întemeiată pe dispozițiile OUG nr.51/2008, pe care de altfel, contestatorul a formulat-o și în fața instanței de recurs, unde i-a fost încuviințată.
Instanța de fond nu a soluționat în nici un fel această cerere, deși dispozițiile art.1 ale actului normativ sus-citat stabilesc că ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistentă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil si garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciara, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii.
Dimpotrivă, ignorând cererea, instanța a soluționat contestația prin invocarea din oficiu a unei excepții de natură a face de prisos cercetarea fondului pricinii, plasându-l pe contestator în situația inechitabilă de a nu putea să formuleze apărări legate de excepția opusă de instanță în lipsa unui avocat de profesie pe care nu și l-a putut permite datorită situației financiare precare în care se află.
Cum prin motivele de recurs, recurentul-contestator a invocat nelegalitatea sentinței ce nu conține dezlegarea dată acestei cereri, esențiale pentru modalitatea în care a fost soluționată contestația, Curtea, fără să mai analizeze celelalte critici, constată că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a legii astfel că în temeiul art.3041cod pr.civ. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond care va trebui să se pronunțe expres asupra cererii de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat după procedura stabilită prin art.11-22 din OUG nr.51/2008, și pe care a lăsat-o nesoluționată, urmând să verifice apoi toate celelalte susțineri inclusiv cererea de repunere în termenul de contestație prin prisma actelor depuse atât în primă instanță cât și în faza recursului, potrivit art.305 cod pr.civ.
În temeiul art.23, 24 alin.2 și 25 din OUG nr.51/2008 constatând serviciul de ajutor public judiciar prestat, va stabili onorariul definitiv al avocatului ca fiind cel fixat provizoriu-de 300 lei-urmând ca dispoziția din decizie referitoare la această sumă, să constituie titlu executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județ P, împotriva sentinței civile nr.525 din 2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei, județ P și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Stabilește onorariul definitiv de avocat ca ajutor public judiciar în cuantum de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
5 ex.
19.11.2009
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
