Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 19/R-CM
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ împotriva sentinței civile nr.809 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.507/2010 emisă de Colegiul consilierilor juridici V, avocat pentru intimații-reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet de avocat- Baroul Vâlcea și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Rm.V, în baza împuternicirii depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata - pârâtă Rm.
Reprezentanții părților, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă susține oral recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond a se respinge acțiunea intimaților-reclamanți ca nelegală și netemeinică.
Avocat pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Vâlcea, arătând că nu pot fi avute în vedere argumentele aduse de recurenta-pârâtă, dispozițiile Ordonanței nr.98/1999 fiind pe deplin aplicabile, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata-pârâtă Rm. V solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar. Susține că societatea pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă față de raportul juridic obligațional dedus judecății.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V și, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe prima pârâtă să le plătească sumele de bani cu titlu de venit lunar de completare, conform art.7 lit.c din nr.OUG2./2006, iar, în subsidiar, în situația în care se va aprecia că dispozițiile acestei ordonanțe nu sunt aplicabile în cauză, să fie obligată pârâta V la plata sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art.28 și 29 din nr.OUG98/1999 republicată și modificată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în data de 31.03.2008 au fost emise în baza art.73 alin.1 Codul muncii și art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă preavize de concediere către reclamanții angajați ai, având în vedere că M, județul P, a cumpărat activele Complexului de Avicola, Fabrica de Combinate și Complexul de Porci. Ca atare, activitatea în cadrul acestor subunități a încetat, fapt care a determinat desființarea efectivă a locurilor de muncă ale reclamanților, dispunându-se concedierea colectivă a 379 de angajați, printre care și reclamanții, emițându-se ulterior deciziile de concediere.
Întrucât angajatorul este o societate comercială cu capital majoritar de stat, reclamanții au apreciat că în cauză sunt aplicabile în principal dispozițiile nr.OUG2./2006, care în art.7 prevede dreptul la plata unui venit lunar de completare, alături de alte măsuri de protecție socială, venit lunar de completare al cărui cuantum și perioadă de acordare sunt prevăzute în art.8 alin.1 și 2 din nr.OUG2./2006 în funcție de salariul mediu net al fiecărui angajat și în funcție de vechimea în muncă. În subsidiar, în situația în care s-ar aprecia că reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG2./2006, aceștia au solicitat să se aibă în vedere dispozițiile nr.OUG98/1999, care prevăd că în cazul concedierilor colective se stabilesc plăți compensatorii către salariații disponibilizați, potrivit art.32 din actul normativ.
Reclamanții au solicitat ca stabilirea corectă a drepturilor bănești reprezentând fie venituri lunare de completare, fie plăți compensatorii, să se facă în raport de salariul mediu net pe unitate și de media ultimelor trei salarii nete înainte de concediere pentru fiecare angajat în funcție de contractul lui individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât acest venit de completare se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și se acordă de către agențiile de ocupare a forței de muncă județene.
În aceea ce privește fondul cauzei, aceeași pârâtă a susținut că prin Hotărârea AGA nr.20/6.11.2007 s-a aprobat scoaterea la vânzare a activelor Complexului de Avicola, Fabrica de Combinate și Complexul de Porci, în data de 31.01.2008 având loc licitație deschisă cu strigare pentru vânzarea acestor active. Potrivit procesului-verbal de licitație nr.1017/31.01.2008 și a contractului de vânzare-cumpărare active nr.3099/31.03.2008, aceste active au fost cumpărate de către M, încetând astfel activitatea în cadrul acestor subunități, ceea ca a determinat desființarea efectivă a locurilor de muncă, iar în temeiul dispozițiilor art.55 lit.c, 58, 65, 66, 68 alin.1 lit.c Codul muncii și art.36 și 37 din contractul colectiv de muncă al, începând cu data de 30.04.2008 au încetat contractele individuale de muncă ale reclamanților pentru motive care nu au ținut de persoana salariaților, ca urmare a concedierii colective.
OUG nr.2./2006 privește protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale și se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăților menționate expres la.OUG nr.2./2006, nefiind nominalizată printre aceste societăți.
Referitor la.OUG nr.98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aceeași pârâtă a susținut că în art.1 din actul normativ s-a prevăzut că măsurile de protecție socială se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Vas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că, atât dispozițiile nr.OUG2./2006, cât și cele ale nr.OUG98/1999, nu sunt aplicabile reclamanților, deoarece, în lipsa unei hotărâri de guvern în care să se precizeze în mod expres faptul că va beneficia de prevederile celor două acte normative menționate, nu se poate adăuga la lege pentru a se acorda reclamanților drepturile bănești solicitate prin acțiune.
Prin sentința civilă nr.809/12.10.2009 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acesteia.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
A fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta V să plătească reclamanților plățile compensatorii prevăzute de art.28-32 din nr.OUG98/1999.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 Cod ură civilă, excepțiile invocate de pârâți.
A apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este întemeiată.
Astfel, potrivit art.7 lit.c din Normele de aplicare a nr.OUG2./2006, societățile care sunt obligate să efectueze plata de drepturi privind venitul lunar de completare se referă la persoanele juridice strict menționate de dispozițiile legale ale art.7 lit.c, între care nu se regăsește și societatea comercială Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și aceea care poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății. Având în vedere împrejurarea că dispozițiile legale cuprinse atât în nr.OUG2./2006, cât și în nr.OUG 98/1999, vizează alte entități decât, această societate nu poate fi ținută obligată în raportul juridic dedus judecății față de pretențiile reclamantei cu privire la venitul lunar de completare și cu privire la plățile compensatorii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vaf ost considerată ca neîntemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor Legii nr.145/1998, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocupare și Profesională, această instituție publică de interes național organizează și coordonează, la nivel național, activitatea de ocupare și de formare a forței de muncă, precum și de protecție a persoanelor neîncadrate în muncă. De asemenea, administrează bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj și prezintă Ministerului Muncii și Solidarității Sociale rapoarte trimestriale și anuale privind execuția bugetară și organizează serviciile de stabilire, plată și evidență a ajutoarelor, alocațiilor și indemnizațiilor finanțate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj; Pentru organizarea și coordonarea activității de ocupare și formare a forței de munca, la nivel județean și al municipiului B, se înființează, în subordinea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, agenții județene pentru ocuparea forței de muncă și a municipiului B, unități cu personalitate juridică.
Față de aceste considerente, tribunalul a concluzionat că această pârâtă are atribuții privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, astfel că are calitate procesuală pasivă în prezentul dosar.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au avut calitatea de angajați ai și au fost ulterior disponibilizați ca urmare a concedierii colective, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul dispozițiilor art.55 lit.c, 58, 65, 66, 68 alin.1 lit.c Codul muncii și ale art.36 și art.37 din contractul colectiv de muncă al
Ulterior disponibilizării, reclamanții au solicitat pârâtei V sume de bani cu titlu de venit lunar de completare în temeiul prevederilor nr.OUG2./2006, cât și ale nr.OUG98/1999.
Potrivit dispozițiilor exprese ale art.2 din nr.OUG2./2006, societățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe, precum și numărul de salariați care urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate în cadrul societăților prevăzute la anexa 3.
Art.3 din nr.OUG2./2006 prevede că măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art.1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile expres enumerate de lege.
A concluzionat tribunalul că actul normativ impune anumite condiții pentru a deveni aplicabile măsurile de protecție pe care le cuprinde: existența unui program de restructurare și/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a, cu societățile ce pot efectua concedieri colective și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați.
Lista societăților prevăzute la anexa 3 cuprinde Compania Națională a P și Compania Națională a
După cum rezultă din prevederile art.3 din G nr.2./2006, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanță se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art.1, aprobate de autoritatea publică implicată.
În speță, nu s-a dovedit că aceste condiții instituite de nr.OUG2./2006 ar fi îndeplinite, iar, pe de altă parte, instanța a constatat că societatea comercială nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.
Examinând însă cererea reclamanților cu privire la acordarea, în subsidiar, a sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art.28 și 29 din nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, tribunalul a constatat că reclamanții au fost concediați urmare a vânzării de către angajatorul către Maa ctivelor complexului de păsări Avicola, fabrica de nutrețuri combinate FNC și Complexul de Porci, invocându-se ca temei legal dispozițiile art.73 alin.1 din Codul muncii și art.39 alin.1 din Contractul colectiv de muncă.
Conform art.1 din acest act normativ, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Așadar, actul normativ se aplică salariaților disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare.
Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaționale reglementate de nr.OUG 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Conform art.2 alin.1 lit.b din nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, dispozițiile actului normativ se aplică și vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local.
Închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secțiunea Ia O. nr.88/1997, respectiv în art.325-327.
Astfel, conform art.325, vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente, cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societății comerciale cu veniturile obținute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.
Potrivit art.326, activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.327, vânzarea activului se face pe bază de licitație publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Coroborând textele de lege de mai sus, tribunalul a concluzionat că măsurile de protecție instituite de nr.OUG98/1999 sunt aplicabile și în situația vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat, așa cum este
Ca atare, în speță își găsește aplicabilitatea nr.OUG98/1999, care prevede ca măsură de protecție pentru salariații disponibilizați colectiv acordarea unei plăți compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.
Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din nr.OUG98/1999 și ea diferă în funcție de vechimea în muncă.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, conform celor arătate mai sus.
În termen legal pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Vad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9, după cum urmează:
1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, măsurile de protecție socială reglementate de nr.OUG98/1999 se acordă pe baza programelor de restructurare, reorganizare aprobate de organele competente. Acest program se trimite spre aprobare, conform art.10 din nr.OUG98/1999, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, condiție care nu a fost îndeplinită în speță. Ca atare, recurenta nu poate fi obligată la efectuarea plăților compensatorii. Mai mult, începând cu data de 22.06.2000, plățile compensatorii nu se mai acordă din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj.
Pe de altă parte, în cazul nu este vorba de o închidere operațională, deoarece întâi a operat vânzarea activului, apoi s-a pus problema disponibilizării, personalul nefiind preluat de noul proprietar. Actul normativ însă prevede ordinea inversă a acestor două operații.
De altfel, dacă unitatea însăși ar fi considerat că sunt aplicabile măsurile de protecție socială, ar fi făcut demersurile necesare pentru efectuarea plăților, menționând totodată în carnetele de muncă ale celor disponibilizați calitatea de beneficiari ai drepturilor prevăzute de nr.OUG98/1999. Mai mult, nu toate persoanele disponibilizate în temeiul nr.OUG98/1999 beneficiază de facilitățile acestei legi, ci doar cele care se regăsesc în anexa 2 actului normativ.
Ca atare, în speță, singurele măsuri de protecție socială de care beneficiază reclamanții sunt cele prevăzute de Codul muncii și de contractul colectiv de muncă.
2. Instanța de fond a pronunțat hotărârea în baza unor dispoziții legale abrogate la momentul efectuării disponibilizărilor de personal, și anume art. 325- 327din G nr.88/1997.
3. În mod greșit Tribunalul Vâlceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cu toate că aceasta este singura răspunzătoare pentru neefectuarea la timp a demersurilor necesare respectării dispozițiilor art.31 din nr.OUG98/1999 coroborate cu dispozițiile art.25 din nr.HG624/1999 privind normele de aplicare a prevederilor nr.OUG98/1999 cu privire la datele solicitate în anexa 3 ).
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că societatea angajatoare a respectat prevederile contractului colectiv de muncă și pe cele ale Codului muncii privind plata salariilor compensatorii pentru concediere și că intimatei nu îi revine nicio obligație în ceea ce privește venitul lunar de completare prevăzut de nr.OUG2./2006 sau în ceea ce privește plățile compensatorii prevăzute de nr.OUG98/1999. Mai mult, reclamanții nu au formulat nici o pretenție împotriva unității, ceea ce înseamnă că aceasta nu este subiect pasiv în raportul juridic obligațional dedus judecății.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primele două motive de recurs sunt nefondate.
Conform art.1 alin.1 din nr.OUG98/1999, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare.
Rezultă că dispozițiile nr.OUG98/1999, cuprinzând și modificările aduse prin nr.OUG49/2002, în vigoare în prezent, fac trimitere în art.1 alin.1 la închidere operațională parțială sau totală a activității, ca eu care determină concedierea colectivă.
Secțiunea a III-a, cap.II din actul normativ reglementează măsurile aplicate în cazul închiderii operaționale, prevăzând în art.14 alin.1 că, în acest caz de disponibilizare, salariații beneficiază de măsurile de protecție prevăzute de ordonanța de urgență. Ordonanța trimite la dispozițiile nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, respectiv la Secțiunea - Închidere operațională și vânzarea activelor nerentabile, art. 325- 327.
Este adevărat că dispozițiile art. 325- 327sunt în acest moment abrogate, dar, nr.OUG88/1997 trimițând și în prezent la aceste dispoziții abrogate, rezultă că trimiterea are în vedere numai definiția închiderii operaționale, aceasta fiind intenția legiuitorului prin referirea la ordonanța emisă în materia privatizării.
Astfel, conform art. 325- 327din nr.OUG 88/1997, vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente, cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societății comerciale cu veniturile obținute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri. Activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege. Vânzarea activului se face pe bază de licitație publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Ceea ce nu se poate vinde la licitație este ulterior casat.
În concluzie, închiderea operațională constă în vânzarea activelor nerentabile sau în casarea acestora, cu consecința disponibilizării salariaților.
Procedura concretă prin care se hotărăște și se realizează închiderea operațională, căreia îi sunt aplicabile măsurile de protecție socială este stabilită în secțiunea a III-a, cap. II din nr.OUG98/1999.
Această ură are drept punct de pornire hotărârea adunării generale a acționarilor, în care se vor stabili transferul de proprietate/casarea activului nerentabil ce urmează a fi disponibilizate.
În cauză există Hotărârea nr.20/16.11.2007, procesul-verbal de licitație nr.1017/31.01.2008 și contractul de vânzare-cumpărare de active nr.3099/31.03.2008 pentru activele "Complexul de păsări Avicola ", "Fabrica de Combinate FNC " și "Complexul de porci ", vânzare determinată de încetarea activității în cadrul acestor subunități și de desființarea locurilor de muncă. Chiar dacă aceste acte nu au fost depuse la dosarul cauzei, ele sunt menționate în preambulul notificărilor adresate reclamanților, precum și în preambulul deciziilor privind încetarea contractelor de muncă ale reclamanților (filele 17-22 dosar fond).
Astfel cum sunt menționate în deciziile de concediere, operațiunile respectă ordinea cronologică prevăzută de dispozițiile legale menționate mai sus și constituie închidere operațională în sensul nr.OUG98/1999.
Pe de altă parte, o eventuală nerespectare a cronologiei ori a formalităților respectivei uri nu poate fi imputată salariatului disponibilizat, care nu poate fi privat de acordarea drepturilor legale prevăzute în favoarea sa. Protecția salariaților supuși disponibilizării pentru cazurile reglementate de nr.OUG98/1999 trebuie să opereze independent de respectarea urii legale de către angajator. De altfel, dispozițiile art.14 alin.1 din ordonanța de urgență și cele ale cap.III stabilesc obligații referitoare la ura prealabilă efectuării plăților numai pentru angajatori, nu și pentru salariați.
De asemenea, plățile compensatorii reglementate de nr.OUG98/1999 se cuvin salariaților indisponibilizați independent de acordarea de către unitate, în baza contractului colectiv de muncă, a compensației bănești individuale, așa cum rezultă din prevederile art.42 alin.1 din acest act normativ.
Curtea apreciază ca nefondată și susținerea recurentei în sensul că nu îi incumbă obligația de plată a drepturilor ce fac obiectul prezentei acțiuni.
Este adevărat că, potrivit art.601din nr.OUG98/1999, începând cu data de 22 iunie 2000 beneficiază de plăți compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unitățile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională (), cuprinse în anexa la legea de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, care devine anexa nr.2 "Lista cuprinzând unitățile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor și de reconversie profesională ()".
De asemenea, conform alin.2 al aceluiași articol, începând cu data de 22 iunie 2000 plățile compensatorii nu se mai acordă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj persoanelor disponibilizate prin concedieri colective în cadrul programelor de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare ori lichidare, aprobate după această dată, cu excepția persoanelor prevăzute la alin.1.
Din această dispoziție legală nu se poate deduce că în speță obligația de plată către reclamanți a plăților compensatorii nu mai revine recurentei V, în condițiile în care și în prezent dispozițiile art. 31 prevăd că angajatorii au obligația ca, în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agențiilor pentru ocupare și formare profesională județene și a municipiului B listele cu salariații disponibilizați, iar art.40 prevede că lățile p. compensatorii se suportă din resursele financiare prevăzute la art. 55.
Rezultă, așadar, că plățile compensatorii acordate în temeiul nr.OUG98/1999 se suportă tot de către recurentă.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că și al treilea motiv de recurs este nefondat.
Întrucât fostul angajator nu are, conform legii, obligația de plată a drepturilor bănești reglementate de nr.OUG98/1999 (aceste obligații revenind, așa cum am arătat, ), rezultă că, față de obiectul subsidiar al acțiunii, acela de efectuare a plăților compensatorii prevăzute de nr.OUG98/1999, în mod corect instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a
Întrucât nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod ură civilă, în baza art. 312 Cod ură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod ură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimaților-reclamanți cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V, cu sediul în Râmnicu V,-, -ranscozia,.B,.2, județul V, împotriva sentinței civile nr.809 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, cu domiciliul ales la Cabinet avocat în Râmnicu V,-, -nton,.C,.1, județul V și pârâta Râmnicu V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Obligă pe recurentă să plătească intimaților-reclamanți 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./13.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
