Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVIL NR. 24/R-CM
Ședința public din 12 Ianuarie 2010
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judector
Judector - - -
Judector -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul și de pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL JUSTITIEI, împotriva sentinței civile nr. 1307/CM pronunțat de Tribunalul Arge ș în dosarul nr-.
La apelul nominal, fcut în ședința public, a rspuns avocat pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/2009 emis de Cabinet individual- Baroul Arge ș, lipsind recurenții-pârâți și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinit.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz c prin serviciul registratur al instanței, s-au depus la dosar întâmpinri formulate de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii și de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Se înmâneaz aprtorului recurentului-reclamant câte un exemplar al întâmpinrilor.
Aprtorul recurentului-reclamant arat c nu mai are cereri de formulat.
Curtea constat recursurile în stare de judecat și acord cuvântul asupra lor.
Aprtorul recurentului-reclamant susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și pe fondul cauzei admiterea acțiunii în totalitate. Nu se solicit cheltuieli de judecat.
Având cuvântul asupra recursului formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicit respingerea lui ca nefondat, artând c acesta este obligat s plteasc aceste drepturi bnești.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției solicit respingerea lui, artând c l-a chemat în judecat pentru a-i fi opozabil hotrârea și pentru a fi efectuate plțile.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de faț, constat c prin acțiunea înregistrat la data de 04.08.2009 pe rolul Tribunalului Arge ș, reclamantul a chemat în judecat pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției pentru ca, prin hotrârea ce se va pronunța, s fie obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic în cuantum de 50% din indemnizația brut de încadrare lunar începând cu data 01.06.2009 în continuare, a sporului de confidențialitate de 15% începând cu data de 01.06.2009 în continuare, a creșterilor salariale de 2%, 5%, 11% începând cu 01.06.2009, precum și la plata sumelor reprezentând sporurile de 50% și 15% acordate prin hotrâri judectorești irevocabile în perioada 2004 - 2007, drepturi ce urmeaz a fi actualizate cu indicele de inflație la data plții.
În motivarea acțiunii, reclamantul a artat c drepturile solicitate i-au fost recunoscute prin sentințele civile nr. 617/CM/2008 a Tribunalului Arge ș, irevocabil prin decizia nr. 969/R/2009 a Curții de APEL PITE ȘTI, sentința nr. 811/CM/2007 a Tribunalului Arge ș, irevocabil prin decizia nr. 745/CM/2008 a Curții de APEL PITE ȘTI, sentința nr. 868/CM/2007 a Tribunalului Arge ș, irevocabil prin decizia nr. 346/CM/2008 a Curții de APEL PITE ȘTI, sentința nr. 551/CM/2007 a Tribunalului Arge ș, irevocabil prin decizia nr. 171/R-CM/2008 a Curții de APEL PITE ȘTI, sentința nr. 7/F-CM/2008 a Tribunalului Arge
Prin Hotrârea nr. 644/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost numit în funcția de inspector în cadrul Serviciului de Inspecție Judiciar pentru procurori, iar prin dispoziția nr. 214/2009 a fost delegat în funcția de Inspector șef al Serviciului de Inspecție al Tribunalului Arge Prin dispoziția nr. 144/2009 a Secretarului General al i-au fost stabilite drepturile salariale de care beneficia ca urmare a delegrii în aceast funcție, fiindu-i recunoscute totodat și sporurile solicitate prin acțiune, acestea i-au fost și înscrise în carnetul de munc, îns prin dispoziția nr. 214/2009 același pârât a dispus sistarea acordrii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic, cu motivarea c nu deține o hotrâre judectoreasc prin care s fie obligat la plata acestui spor și c Uniunea Central de a de Management Financiar și de Control nr. 1/2009 intenționeaz s refuze s vizeze cererile de deschidere de credite. Reclamantul a solicitat actualului angajator plata acestora, îns pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat cu motivarea c aceste sentințe nu îi sunt opozabile.
Potrivit art. 45, 47 alin.1 Codul muncii și art. 58 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 drepturile solicitate se cuveneau a fi acordate de ctre angajatorul la care s-a dispus detașarea. Prin sistarea drepturilor recunoscute anterior detașrii s-au înclcat prevederile art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 și dispozițiile art. 12 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 întrucât reclamantului i s-au diminuat nejustificat indemnizațiile obținute în perioada în care a desfșurat activitatea la parchet și care cuprindeau și sporurile solicitate, în condițiile în care recunoașterea dreptului de ctre angajator produce efecte juridice, orice modificare ulterioar a drepturilor salariale neputând face obiectul unei manifestri unilaterale de voinț.
A mai susținut reclamantul c dispoziția nr. 214/2009 dispune retroactiv cu privire la drepturile sale salariale, contrar principiului inserat în art. 1 din Codul civil și, respectiv în art. 15 alin. 2 din Constituție și, de asemenea, c aceasta aduce atingere principiului securitții raporturilor juridice în sensul recunoscut de art. 6 paragraful 1 din CEDO atât faț de recunoașterea acestor drepturi prin hotrâri irevocabile și menționarea acestora în carnetul de munc, cât și faț de faptul c acestea au fost recunoscute de autoritatea emitent a dispoziției pentru luna mai 2009.
Prin întâmpinarea formulat, pârâtul Ministerul Justiției și Libertților a invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive, artând c între el și reclamant nu exist raporturi juridice, c acesta este detașat la Consiliul Superior al Magistraturii, instituție care pe perioada detașrii asigur plata drepturilor salariale ale reclamantului. Procurorul General al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite care gestioneaz bugetul.
Totodat, același pârât a invocat excepția prematuritții captului 4 de cerere, pe motiv c plata sumelor solicitate de reclamant se realizeaz potrivit nr.OUG 71/2009 eșalonat, prima tranș urmând a se achita abia în anul 2010, orice executare silit pornit în cursul termenului de mai sus urmând a se suspenda de drept.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive deoarece între acesta și reclamant nu exist raporturi juridice. Atribuțiile ministerului constau în elaborarea proiectului bugetului de stat, al legii bugetului de stat și a raportului asupra proiectului bugetului de stat, precum și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, și nu în plata, virarea, alocarea de fonduri din bugetul de stat. Pe de alt parte, ordonatorul principal de credite al reclamantului este Procurorul General al României, și nu Ministrul Finanțelor Publice.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a artat c acordat reclamantului sporul de 50% în baza deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu în temeiul unei hotrâri judectorești și c a sistat acordarea acestui drept întrucât nu exista o hotrâre judectoreasc pronunțat în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii. În ceea ce privește creșterile salariale de 2%, 5%, 11%, pârâtul a artat c nu exist un temei legal de acordare a acestor creșteri întrucât magistrații nu sunt incluși printre categoriile enumerate de lege ca beneficiari ai acestora. În ceea ce privește faptul c reclamantul are hotrâri definitive și irevocabile prin care i s-au recunoscut drepturile solicitate, pârâtul a artat c acestea nu îi sunt opozabile.
Prin sentința civil nr.1307/CM/26.10.2009, Tribunalul Arge șaa dmis excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și în consecinț a respins acțiunea formulat împotriva acestui pârât.
A respins excepția lipsei calitții procesuale pasive și excepția prematuritții captului al 4-lea din acțiune invocate de ctre Ministerul Justiției și Libertților.
A admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii s plteasc reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50%, sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația brut lunar a acestuia, precum și diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 18%, drepturi care se vor acorda începând cu data de 01.06.2009 și pe viitor și care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plții efective.
A obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii s efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de munc al reclamantului iar pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertților s vireze pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii sumele necesare achitrii drepturilor de mai sus.
A respins cererea de obligare a pârâților la plata sumelor stabilite prin sentințele civile nr. 617/CM/2008, 811/CM/2007, 868/CM/2007 și 551/CM/2007 ale Tribunalului Arge
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate, reținând urmtoarele:
Excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost privit ca întemeiat, întrucât, potrivit dispozițiilor nr.HG 34/2009, art. 21 alin. 1 și art. 28 din Legea nr. 500/2002 acest pârât are atribuții doar în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite iar nu în alocarea sumelor cu destinația respectiv de la bugetul de stat. Pe de alt parte, între reclamant și acest pârât nu exist niciun fel de raporturi juridice.
Excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de Ministerul Justiției și Libertților a fost apreciat ca neîntemeiat, întrucât acesta a fost chemat în judecat pentru a asigura fondurile necesare Consiliului Superior al Magistraturii pentru achitarea drepturilor solicitate de reclamant.
Reclamantul a solicitat acordarea drepturilor în perioada 2010-2012 (pe viitor), în care este detașat la. astfel c la momentul respectiv urmeaz a fi obligat acest pârât la plat.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut c reclamantul are calitatea de magistrat, îndeplinind funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lâng Curtea de APEL PITE ȘTI pân la data de 01.05.2009, când a fost detașat la Consiliul Superior al Magistraturii și numit în funcția de inspector în cadrul Serviciului de Inspecție Judiciar prin Hotrârea nr. 644/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. La data de 11.05.2009 prin Hotrârea nr. 44/2009 a Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii reclamantul a fost delegat în funcția de șef inspecție judiciar, începând cu data emiterii deciziei.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar.
Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Procedându-se astfel, au fost înclcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativ cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat s emit ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, republicat.
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezult din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevzut decât posibilitatea modificrii și completrii legii, prin ordonanța emis în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În acest context, s-a constatat c acolo unde legiuitorul a avut intenția s acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege a prevzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Aceast abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind evident contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000. Art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 prevede c abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior s se repun în vigoare actul normativ inițial.
Pe de alt parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale prevede c orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauz de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihic fiind un drept de creanț este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția European a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamantul a fost lipsit de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția european a drepturilor omului, doar pentru o cauz de utilitate public.
Din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea public a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic.
Mai mult, în perioada respectiv drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar au fost majorate, astfel c abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic apare cu atât mai lipsit de utilitate public.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dac exist neconcordanț între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementrile internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța de fond a reținut c exist conflict între art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția European a Drepturilor Omului, dând preponderenț și aplicând cel din urm text.
În ceea ce privește sporul de confidențialitate, tribunalul a apreciat c prin neacordarea sa reclamantul a fost discriminat în raport de alte categorii socio-profesionale. Acestuia i-a fost impus prin lege o obligație profesional imperativ, special și specific, de confidențialitate (art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 111 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, art. 15 din Codul deontologic și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic) care se îndeplinește în cadrul executrii raporturilor de munc. Activitatea judiciar desfșurat de reclamant implic administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date cu caracter personal de justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizrile adresate organelor statului (de pild, cele fcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectual, etc.
Reclamantul nu îndeplinește o funcție de demnitate public (numit sau aleas), ori nefiind demnitar public se afl în aceeași situație ca și restul personalului din unitțile bugetare, îns, în unitțile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Astfel, conform art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2001, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitțile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plat a acestui spor salarial.
Obligația și prestația de confidențialitate (de "non facere") reprezint cauza juridic expres și indiscutabil a obligației sinalagmatice și a contraprestației unitții bugetare de plat a drepturilor salariale (a sporului, în sensul art. 155 din Codul muncii ) corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de ctre reclamant.
Principiul egalitții de tratament în salarizare (art. 154 Codul muncii ) implic recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabil. Astfel, reclamantul nu poate fi tratat diferit, în mod discriminatoriu faț de restul personalului, prin refuzul acordrii sporului de confidențialitate cu atât mai mult cu cât nu exist nicio justificare obiectiv și rezonabil excluderii sale deoarece criteriul acordrii sporului de confidențialitate este unul și același: efectul obligației de confidențialitate impuse în mod egal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria socio-profesional din care fac parte.
Concluzionând, tribunalul a reținut c prin neacordarea sporului de confidențialitate reclamantul este în mod evident și grav discriminat deoarece se afl în aceeași situație juridic și faptic ce fundamenteaz și genereaz acest spor salarial și pentru restul personalului din sectorul bugetar.
Reclamantul este discriminat în sensul art. 2 alin. 1, art. 6 din nr.OUG 137/2000, întrucât i-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorit faptului c nu ar îndeplini condiția normativ de acordare a acestui spor (condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate), ci sub pretextul c aparține unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000).
Prin decizia Curții Constituționale invocat de ctre Ministerul Justiției și Libertților s-au declarat neconstituționale prevederile art. 1 alin. 2, art. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Existența discriminrii directe a reclamantului rezult și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului (care garanteaz dreptul tuturor la protecție egal a legii împotriva oricrei discriminri și dreptul la o remunerație echitabil și satisfctoare), art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garanteaz dreptul la condiții de munc juste și la egalitate de tratament în salarizare, fr nicio distincție), art. 14 din Convenția european privind aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la aceast Convenție (care interzice discriminrile), art. 4 din Carta social european revizuit (ratificat prin Legea nr. 74/1999) care garanteaz dreptul la o salarizare echitabil, art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a), art. 40 alin. 2 lit. c) și f), art. 54 alin. 3, art. 65 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 (care garanteaz plata integral a drepturilor de natur salarial, fr discriminri, restrângeri sau limitri), art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție (care garanteaz aplicarea principiului nediscriminrii și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la munc) și care nu poate face obiectul unor limitri discriminatorii). Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetțenii sunt egali în fața legii și a autoritților, fr privilegii și discriminri, nicio persoan nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificrile și completrile ulterioare, principiile egalitții între cetțeni, al excluderii privilegiilor și discriminrilor sunt garantate în mod special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la munc, la libera alegere a ocupației, la condiții de munc, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru munc egal, la o remunerație echitabil și satisfctoare.
Prin art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 se arar c prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferinț, pe baz de ras, naționalitate, etnie, limb, religie, categorie social, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlturarea recunoașterii folosinței sau exercitrii, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ se arat c sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaz anumite persoane, pe baza criteriilor prevzute la alin. 1, faț de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este aprat împotriva oricror discriminri, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și a libertților, fiecare persoan este supus doar îngrdirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurrii, recunoașterii și respectului drepturilor și libertților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunstrii generale într-o societate democratic.
Acordarea despgubirilor solicitate nu se confund cu o adugare la lege, ci reprezint o aplicare a prevederilor art. 269 Codul muncii, care garanteaz dreptul la despgubire, inclusiv pentru discriminrile în munc.
În privința ultimului capt de cerere tribunalul a apreciat c acesta este neîntemeiat întrucât drepturile se acord de angajator pe perioada detașrii pentru activitatea depus în cadrul acesteia, îns drepturile au fost câștigate de reclamant pentru perioada în care a lucrat în instituția de la care a fost detașat.
În ceea ce privește creșterile salariale în cuantum total de 18%, s-a reținut c prin nr.OG 10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocup funcții de demnitate public.
Conform art. 1 salariile de baz ale categoriilor menționate se majoreaz în 3 etape, dup cum urmeaz: cu 5% începând cu 01.01.2007, faț de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 faț de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 faț de nivelul din luna septembrie 2007.
Creșterile salariale prevzute de nr.OG 10/2007 se acord și persoanelor care ocup funcții de demnitate public.
Pe de alt parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminrii, stipulat de dispozițiile art. 5 din cod, în raport de care în cadrul relațiilor de munc funcționeaz principiul egalitții de tratament faț de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut c potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 astfel cum a fost completat și modificat, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferinț, pe baz de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlturarea recunoașterii, folosinței sau exercitrii, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin. 2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaz anumite persoane faț de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea nr.OG 10/2007, precum și a aprrilor formulate în cauz de ctre pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedus judecții sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care s conduc la înlturarea categoriei reclamantului de la beneficiul creșterilor salariale prevzute de art. 1 lit. a), b) și c) din nr.OG 10/2007.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat ca discriminatorie prevederea legal prin care se acord creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocup funcții de demnitate public.
La cele menționate anterior se adaug și faptul c dispozițiile art. 4 și art. 16 din Constituția României consacr principiul egalitții între cetțeni prin excluderea privilegiilor și a discriminrii, iar în raport de art. 20 din legea fundamental, art. 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statueaz c tuturor salariaților care presteaz o munc le este recunoscut dreptul la plat egal pentru munc egal.
aplicabile în speț sunt și dispozițiile art. 14 din Convenția European Drepturilor Omului care reglementeaz interzicerea discriminrii.
Pe de alt parte, s-a reținut c reclamantului i-au fost recunoscute drepturile solicitate prin hotrâri judectorești definitive și irevocabile, respectiv: sentința civil nr. 617/CM/2008 a Tribunalului Arge ș, irevocabil prin decizia nr. 969/R/2009 a Curții de APEL PITE ȘTI, sentința nr. 811/CM/2007 a Tribunalului Arge ș, irevocabil prin decizia nr. 745/CM/2008 a Curții de APEL PITE ȘTI, sentința nr. 868/CM/2007 a Tribunalului Arge ș, irevocabil prin decizia nr. 346/CM/2008 a Curții de APEL PITE ȘTI, sentința nr. 551/CM/2007 a Tribunalului Arge ș, irevocabil prin decizia nr. 171/R-CM/2008 a Curții de APEL PITE ȘTI, sentința nr. 7/F-CM/2008 a Tribunalului Arge ș și pentru viitor.
În prezent reclamantul este detașat la Consiliul Superior al Magistraturii. Potrivit art. 47 alin. 1 Codul muncii și art. 58 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 drepturile cuvenite reclamantului detașat vor fi acordate de ctre angajatorul la care s-a dispus detașarea, în cauz Consiliul Superior al Magistraturii, drepturi care i-au fost deja recunoscute prin hotrârile de mai sus. De altfel, sporul de 50% i-a și fost acordat de prin dispoziția nr. 144/04.06.2009 începând cu data de 11.05.2009 și pân la 01.06.2009, când același pârât a hotrât prin dispoziția nr. 214/2009 încetarea acordrii acestuia.
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a susținut c nu a acordat drepturile solicitate de reclamant întrucât a fcut aplicarea dispozițiilor art. 47 alin. 2 din Codul muncii, potrivit cu care pe durata detașrii salariatul beneficiaz de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la care angajatorul este detașat și ale art. 12 alin. 1 din nr.OUG 26/2007, respectiv "pe perioada delegrii și a detașrii, judectorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiaz de toate drepturile prevzute de lege pentru funcția în care sunt delegați sau detașați. Dac indemnizația și celelalte drepturi salariale prevzute pentru funcția în care sunt delegați sau detașați sunt mai mici, aceștia își pstreaz indemnizația de încadrare brut lunar și celelalte drepturi bnești", îns reclamantului i s-a diminuat indemnizația obținut în perioada în care a desfșurat activitate. Astfel, s-a reținut c au fost înclcate prevederile art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 și chiar cele ale art. 12 alin. 1 din nr.OUG 27/2006.
Pe de alt parte, în ceea ce privește sporul de 50% care i-a fost acordat pe o singur lun de ctre angajator, recunoașterea sa de ctre acesta produce efecte juridice, orice modificare ulterioar a drepturilor salariale neputând face obiectul unei manifestri unilaterale de voinț.
Tot prin întâmpinare Consiliul Superior al Magistraturii a susținut c motivul pentru care s-a dispus sistarea plții sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic îl constituie faptul c reclamantului nu i se recunoscuse acest drept printr-o hotrâre irevocabil pronunțat în contradictoriu cu acest pârât. Instanța de fond a apreciat c din acest punct de vedere reclamantul a fost discriminat în raport cu personalul Consiliului Superior al Magistraturii cu funcție similar, lipsa unui titlu executoriu în contradictoriu cu nu este o justificare obiectiv, legitim și rezonabil a tratamentului diferențiat având în vedere c drepturile solicitate i-au fost recunoscute prin hotrâri în virtutea calitții de magistrat pe care o deține și la acest moment, fiind înclcate dispozițiile art. 14 din CEDO, art. 4, 16, 20, 23 din Constituție.
Pentru toate aceste considerente tribunalul a admis în parte acțiunea, actualizarea cu indicele de inflație la data plții efective fiind dispus în baza art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Potrivit art. 40 alin. 2 Codul muncii și art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976 instanța a obligat pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii s efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de munc al reclamantului.
Instanța de fond a respins cererea de obligare a pârâților la plata sumelor stabilite prin sentințele civile nr. 617/CM/2008, 811/CM/2007, 868/CM/2007 și 551/CM/2007 ale Tribunalului Arge ș întrucât în perioada pentru care au fost recunoscute aceste drepturi (2004 - 2007) reclamantul nu era detașat, dispunându-se ca plata s fie fcut de fostul angajator.
Împotriva sentinței au formulat recurs, în termen legal, pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției și Libertților, în prezent Ministerul Justiției, precum și reclamantul.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii este acela potrivit cruia soluția instanței de fond este nelegal și netemeinic în ceea ce privește acordarea creșterilor salariale de 18%.
Arat recurentul c drepturile salariale ale magistraților sunt expres prevzute de lege special - nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judectorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobat prin Legea nr. 45/2007.
Actul normativ nu prevede aceste creșteri salariale.
OG nr. 10/2007 reglementeaz creșteri salariale pentru personalul bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 și pentru personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998.
Stabilind aceste creșteri pentru anumite categorii de personal, legiuitorul nu a avut intenția de a trata discriminatoriu bugetarii. A luat în considerare statutul magistraților, diferit de cel al funcționarilor publici.
- În mod greșit, susține recurentul-pârât, a fost obligat la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de munc. Consiliul Superior al Magistraturii nu este angajatorul reclamantului, prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile art. 40 alin. (2) din Codul muncii spre a fi obligat la efectuarea de mențiuni.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a formulat cu privire la sentinț urmtoarea critic de nelegalitate și netemeinicie:
- Excepția lipsei calitții procesuale pasive a fost respins cu înclcarea dispozițiilor legale care reglementeaz finanțarea sistemului justiției.
Reclamantul a îndeplinit funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lâng Curtea de APEL PITE ȘTI pân la data de 01.05.2009, la care a fost detașat la.
Procurorul General, Ministrul Justiției și Președintele sunt ordonatori principali de credite iar instituțiile pe care le conduc administreaz bugete proprii și separate.
Ministerul Justiției gestioneaz potrivit art. 131 din Legea nr. 303/2004 bugetele curților de apel, ale tribunalelor, ale judectoriilor, neavând nicio legtur cu gestionarea bugetului Consiliului Superior al Magistraturii.
Întrucât reclamantul este detașat la Consiliul Superior al Magistraturii, instituție care pe perioada detașrii asigur plata drepturilor salariale pentru reclamant, este exclus orice responsabilitate a Ministerului Justiției în ceea ce privește salarizarea acestuia.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedur civil.
Recurentul-reclamant critic pentru nelegalitate și netemeinicie soluția dat cererii de plat a sumelor stabilite prin sentințele civile nr. 617/CM/2008, 811/CM/2007, 868/CM/2007 și 551/CM/2007.
În considerentele hotrârii instanței de fond nu au fost avute în vedere prevederile nr.OG 71/2009 privind eșalonarea plții unor sume ce deriv din titluri executorii.
Potrivit prevederilor acestui act normativ, plata drepturilor bnești a fost eșalonat pe o perioad de trei ani, în care reclamantul este detașat la Consiliul Superior al Magistraturii în funcția de inspector.
Cum angajator este din 1 mai 2009 pân în anul 2012 Consiliul Superior al Magistraturii, aceast instituție urmeaz s fac plțile așa cum au fost eșalonate.
Primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii constând în nelegala obligare la plata indexrilor de 18% nu este fondat.
În interpretarea dispozițiilor art. 14 referitor la interzicerea discriminrii din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertții fundamentale, în hotrârea dat în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea European a Drepturilor Omului a concluzionat c dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este înclcat nu numai atunci când statele trateaz în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fr a oferi justificri obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit s trateze diferit, tot fr justificri obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Protecția egal a legii consacrat de Constituția României din 2003 - art. 16 - se concretizeaz în urmtoarele obligații ale statului: de a se abține de la tratamentul diferențiat nejustificat în procesul de adoptare și aplicarea legii, de a interzice și sancționa prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminrii.
Aceast din urm obligație pozitiv a statului presupune asigurarea accesului liber la justiție pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferențiat interzis de norma internațional menționat anterior trebuie s aib ca scop sau efect restrângerea, înlturarea recunoașterii, folosinței sau exercitrii, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
În cazul de faț legea recunoaște, prin dispozițiile art. 5 și art. 6 alin. (3) Codul muncii, dreptul la salarizare egal pentru munc egal și pregtire profesional egal. Principiul egalitții de tratament salarial este consacrat de prevederile art. 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului și a Libertților.
Prin Hotrârea Frett din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art. 14 de celelalte drepturi garantate prin Convenție, conferindu-i caracter autonom.
Rezult, așa cum în mod judicios a apreciat și instanța de fond, c prezenta acțiune este admisibil.
S-a susținut c nu poate fi reținut discriminarea cât vreme drepturile solicitate de intimatul-reclamant nu sunt prevzute de legislația în vigoare.
Prin art. 1 din nr.OG 10/2007 se stabilesc majorri în 3 etape ale salariilor de baz ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, ale indemnizațiilor personalului care ocup funcții de demnitate public și ale celor care ocup funcții asimilate cu funcții de demnitate public.
Scopul acordrii acestor majorri prin lege este acoperirea creșterii inflației pe o perioad determinat.
În analiza situației de comparabilitate, trebuie pornit de la trstura caracteristic și comun a magistraților și categoriilor de personal nominalizate în ordonanța de guvern. Astfel, caracteristic personalului din autoritțile și instituțiile publice este c salariile, respectiv indemnizațiile, se suport din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare - art. 157 alin. 2 Codul muncii.
Rspunderea pentru exercitarea funcției, complexitatea situațiilor, interdicțiile specifice, se reflect în stabilirea indemnizațiilor magistraților în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținut și cu vechimea în magistratur, pentru care sunt specifici coeficienții de multiplicare.
Aceasta nu are legtur cu stabilirea salariilor sau a indemnizațiilor în funcție de creșterea inflației.
Iar pretinsele majorri acordate magistraților potrivit art. 38 din nr.OUG 27/2006 nu au vizat decât anul 2006. Aceasta deoarece prognoza nu poate acoperi o perioad îndelungat.
Pe de alt parte, raportându-ne la personalul care ocup funcții de demnitate public sau funcții asimilate și pentru care, de asemenea drepturile bnești se stabilesc în funcție de complexitatea atribuțiilor, interdicțiile specifice și sunt necontestat mai mari decât ale altor categorii de personal, indexrile au fost acordate atât în anul 2006, cât și în anul 2007.
Creșterea costului alimentelor, al obiectelor de prim necesitate, determin scderea salariului real pentru toate categoriile profesionale, iar acoperirea acesteia numai pentru anumite categorii de personal nu se poate justifica prin stabilirea unor salarii sau indemnizații de încadrare diferite dup funcții, atribuții, interdicții, etc.
Nu este vorba numai despre capacitatea de a suporta creșterea inflației, ci despre necesitatea de a se menține în timp același raport între salariul nominal și cel real.
Or, menținerea acestui raport nu poate opera numai pentru anumite categorii de personal, fr alt justificare decât principiul diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinit, care de altfel este un contraargument.
De fapt, aplicând diferit dreptul la indexare se ajunge la înclcarea principiului diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinit.
Prin urmare, corect s-a reținut c tratamentul aplicat de instituțiile având atribuții în salarizarea reclamantului este discriminatoriu și încalc prevederile art. 14 din Convenția european pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale și ale art. 5 din Codul muncii, precum și pe cele ale art. 16 din Constituția României revizuit.
Simpla constatare a discriminrii nu poate constitui o reparație efectiv a prejudiciului creat în executarea raporturilor de munc de ctre o autoritate a statului, ceea ce înseamn c stabilirea despgubirilor prin raportare la procentele de indexare aplicate altor categorii profesionale pentru aceeași perioad este legitim.
Este fondat motivul de recurs vizând greșita obligare a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la efectuarea mențiunilor corespunztoare în carnetul de munc.
Potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judectorilor și procurorilor republicat, cu modificrile și completrile ulterioare, în perioada detașrii procurorii își pstreaz calitatea de procuror. Drept consecinț, atunci când salariul și celelalte drepturi bnești prevzute pentru funcția în care este detașat procurorul sunt inferioare, acesta își pstreaz indemnizația de încadrare lunar și celelalte drepturi bnești.
Conform alin. (5) al aceluiași articol, dup încetarea detașrii, procurorul revine în funcția avut anterior.
Consecința menținerii calitții de procuror și a drepturilor decurgând din aceasta este aceea c parchetul în cadrul cruia a funcționat persoana detașat continu s exercite atribuții vizând efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de munc privitoare la drepturile cuvenite pe perioada detașrii.
Aceasta înseamn c în mod greșit a fost obligat recurentul-pârât la efectuarea respectivelor mențiuni.
Este fondat și motivul de recurs constând în soluționarea excepției lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției cu înclcarea dispozițiilor legale care reglementeaz finanțarea sistemului justiției.
Drepturile bnești cuvenite din detașare sau pe perioada detașrii se achit de ctre instituția la care a fost detașat reclamantul, respectiv de ctre Consiliul Superior al Magistraturii.
Pentru perioada ulterioar detașrii - a se vedea faptul c s-a dispus prin hotrârea atacat plata și pe viitor - atribuții în acest sens are parchetul în cadrul cruia funcționeaz magistratul.
Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite și gestioneaz, potrivit art. 131 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar, numai bugetele instanțelor judectorești.
Alineatul urmtor al acestui articol prevede c bugetul pentru parchetele de pe lâng curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judectorii este gestionat de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție.
Întrucât Ministerul Justiției nu are atribuții în ceea ce privește gestionarea bugetelor parchetelor de pe lâng instanțele judectorești, în mod nelegal a fost obligat la alocarea de fonduri pentru efectuarea de plți ctre parchetul în cadrul cruia urmeaz s funcționeze reclamantul, la încetarea detașrii.
Critica de nelegalitate și netemeinicie formulat de recurentul-reclamant vizeaz soluția dat cererii de plat a sumelor stabilite prin hotrâri judectorești anterioare pentru perioada 2004 - 2007.
Printr-o analiz atent s-a reținut la judecata fondului c sentințele civile nr. 617/CM/2008, 811/CM/2007, 868/CM/2007 și 551/CM/2007 pronunțate de Tribunalul Arge ș stabilesc plata de drepturi salariale în contradictoriu cu parchetul la care era încadrat reclamantul și pentru perioada 2004 - 2007, anterioar detașrii.
Obligația de plat prevzut de lege în sarcina instituției la care este detașat magistratul - art. 58 din Legea nr. 303/2004 și art. 47 din Codul muncii - are în conținutul su numai drepturile decurgând din detașare. Ca urmare, pentru perioada anterioar detașrii aceast instituție nu poate fi considerat debitor în ceea ce privește drepturile salariale stabilite în contradictoriu cu angajatorul cruia nu i se solicitase înc detașarea.
Rezult c faț de acest capt de cerere nu se regsesc motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedur civil în care se încadreaz critica formulat.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedur civil vor fi admise recursurile formulate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii.
Va fi modificat în parte sentința în sensul c va fi înlturat obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la efectuarea mențiunilor în carnetul de munc al reclamantului și va fi respins acțiunea faț de pârâtul Ministerul Justiției.
Va fi menținut în rest sentința.
Totodat, va fi respins recursul formulat de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B,- B, sector 6, intimați fiind reclamantul și pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Modific în parte sentința în sensul c înltur obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la efectuarea mențiunilor în carnetul de munc al reclamantului și respinge acțiunea faț de pârâtul Ministerul Justiției.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant, domiciliat în Pitești, str. - -, -.24,.B,.7, județul
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 12 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITE ȘTI - Secția Civil pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./22.01.2010
Jud. fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
