Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1977/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR.631,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1977
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și -na, na--, -, -, --, - și, toți prin reprezentat ales, cu domiciliul ales la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, camera 7, județ P, împotriva sentinței civile nr.62 din 18.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județ P și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant în nume propriu și în calitate de reprezentant pentru ceilalți recurenți-reclamanți, lipsind intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul Reclamant având cuvântul depune la dosar practică judiciară respectiv, în xerocopie, sentința civilă nr. 244/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, sentința civilă nr. 223/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, decizia nr. 440/R-CM/27.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, sentința civilă nr. 198/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, decizia nr. 348/24.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și solicită amânarea pronunțării sau acordarea unui termen în continuare pentru a depune la dosar copie de pe certificatul medical.
Curtea respinge cererea formulată de recurentul-reclamant apreciind că acesta avea posibilitatea să-l depună la dosar de un an și nu există motiv întemeiat pentru acordarea unui nou termen de judecată.
Recurentul-reclamant având cuvântul arată că numai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat și pe cale de consecință casarea sentinței recurate cu trimiterea spre rejudecare pentru soluționarea în fond a pricinii.
Arată că deși a formulat o cerere pentru acordarea unui nou termen de judecată întrucât a fost în imposibilitatea de a se prezenta din motive medicale, aceasta a fost respinsă privându-i pe toți reclamanții de lipsă de apărare întrucât ceilalți reclamanți l-au desemnat să le reprezinte interesele în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei, s-a prezentat în instanță recurentul-reclamant care depune la dosar, în xerocopie, certificatul de concediu medical seria -, nr. -/11.11.2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reclamanții -na, na--, -, -, --, -, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați să înlăture pentru viitor discriminarea la care au fost supuși reclamanții ca urmare a neacordării majorărilor salariale de 5, 2 si 11% stabilite de OG 10/2007, repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea acestor majorări și reclamanților, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale și la indexarea sumelor datorate cu coeficientul de inflație, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin OG 10/2007 s-au stabilit majorări salariale acordate salariaților din sistemul bugetar, de 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu 1.10.2007, fiind omise persoanele care funcționează în sistemul judiciar, expres indicate, printre care și consilierii de probațiune.
S-a mai arătat că reclamanții, consilieri de probațiune, sunt discriminați prin neacordarea acestor majorări salariale invocându-se ca temei de drept disp. art. 1 alin.2 lit.e pct. 1 din OG nr. 137/2000, precum și prevederile Constituției ce reglementează egalitatea de drepturi, ca și disp.art.1-4 din OG nr.10/2007, art.1 din OG nr.16/2007, art.2 alin.2 din OG nr.27/2007 și prevederile Legii nr.232/2007.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art.282 din Codul Muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, cu care nu are raporturi de muncă.
S-a mai susținut că Ministerul Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției, pârâtul neputând fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Finanțelor, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Și pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Prahova au formulat întâmpinări solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținându-se, în esență, că salariații la care reclamanții fac referință când invocă discriminarea beneficiază de legi diferite în privința salarizării, diferențele de salarizare având criterii obiective. De asemenea, principul egalității invocat de reclamanți nu presupune uniformitate, drepturile solicitate prin acțiune nefiind reglementate de lege in ceea ce îi privește pe reclamanți.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.62 din 18.11.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor și a respins acțiunea reclamanților față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă iar, pe fond, a fost respinsă acțiunea, în contradictoriu cu ceilalți pârâți, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor este întemeiată întrucât raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, Ministerul Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
S-a mai reținut că acest minister nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamanți, care nu îi sunt salariați, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, concluzionându-se că nu există identitate între persoana acestui pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, respingându-se, în consecință, acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că reclamanții fac trimitere prin acțiunea promovată la disp. OG 10/2007, care vizează creșterile salariale ce se acordă personalului bugetar salarizat conf. OUG 24/2000 și Legii 154/1998, conform OG 16/2007, OG 6/2007 și OG 27/2006.
S-a mai arătat că prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat, este exclusiv o opțiune a legiuitorului, reclamanții cerând prin acțiunea de față înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
De asemenea, s-a reținut că prin decizia nr. 818/3.07.2008, definitivă și general obligatorie, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a mai arătat că în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În raport de considerentele mai sus reținute, Curtea a privit acțiunea reclamanților, față de ceilalți pârâți, ca neîntemeiată respingând-o în consecință.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală.
Susțin recurenții că la termenul din 18.11.2008, recurentul a formulat o cerere în vederea acordării unui nou termen de judecată întrucât a fost bolnav, fiind în imposibilitate de a se prezenta la termen și toți ceilalți recurenți îl desemnaseră pe acesta să-i reprezinte în cauză, astfel încât la termenul respectiv recurentul a lipsit motivat, instanța având cunoștință de această stare de fapt.
Se concluzionează că instanța i-a privat pe recurenți de dreptul constituțional la apărare, pronunțându-se în lipsa motivată a acestora și, mai mult, Curtea a invocat excepții care trebuia puse în discuția părților, pronunțându-se fără a intra în cercetarea fondului, întrucât în lipsa apărării recurenților nici nu putea să intre în cercetarea fondului.
Mai mult, instanța s-a pronunțat la primul termen de judecată, în lipsa motivată a reclamanților, care nu au putut solicita și nici administra probe și nici nu au putut participa la dezbaterea fondului.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a pricinii, depunându-se la dosarul cauzei în recurs, în copie, o serie de hotărâri judecătorești reprezentând practică judiciară și un certificat de concediu medical eliberat recurentului.
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului, l-a trimis spre competentă soluționare Curții de APEL PLOIEȘTI, în raport de prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104 din 20.01.2009, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.73/6.02.2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate disp.art.I și II din OUG nr.75/2008, cauza fiind înregistrată în recurs pe rolul acestei instanțe sub nr.631,-.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Așa cum rezultă din dosarul de fond, reprezentantul recurenților-reclamanți, care este și parte în proces, și anume, a depus la dosarul cauzei, pentru termenul din 18 noiembrie 2008, o cerere de amânare pe motiv că nu se poate prezenta în instanță, fiind bolnav, cerere neînsoțită de vreo dovadă din care să rezulte imposibilitatea prezentării în instanță.
În aceste condiții, în mod justificat prima instanță a respins ca nedovedită cererea de amânare a cauzei formulată de reclamantul, cauză care mai fusese, de altfel, amânată la termenul anterior din 14 octombrie 2008, tot la solicitarea reclamantului, pe motiv că se află în imposibilitate de a se prezenta în instanță la acel termen de judecată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, pe care prima instanță a admis-o respingând acțiunea față de acest minister ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, nu a fost invocată de instanță din oficiu, ci chiar de către această instituție, prin întâmpinarea depusă la dosar, care a fost comunicată recurentului-reclamant, personal și în calitate de reprezentant al celorlalți reclamanți, la termenul din 17.09.2008, având așadar cunoștință de excepția invocată.
De asemenea, decizia Curții Constituționale nr.818/3.07.2008 avută în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției, a fost invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților tot prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, comunicată recurentului tot la termenul din 17.09.2008, când s-a dispus amânarea cauzei, la solicitarea acestuia, în nume propriu și ca reprezentant al celorlalți reclamanți, pentru a lua cunoștință de întâmpinări.
În condițiile în care intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Prahova au solicitat prin întâmpinările depuse la instanța de fond judecarea cauzei în lipsă și constatând justificat că cererea formulată de reclamantul pentru termenul din 18 noiembrie 2008, de amânare a cauzei, este nedovedită, respingând-o în consecință, în mod corect prima instanță a procedat la judecarea cauzei la acel termen de judecată, pronunțând sentința atacată în recursul de față.
Nu se poate reține că instanța nu a cercetat fondul cauzei câtă vreme prin sentința pronunțată acțiunea reclamanților a fost respinsă pe fond, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, ca neîntemeiată, pentru argumentele expuse în considerentele sentinței, care nu sunt combătute în niciun fel prin motivele de recurs, după cum nu se aduce nicio critică în ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor și respingerii acțiunii reclamanților față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
De asemenea, este nejustificată susținerea recurenților potrivit căreia pricina ar fi fost soluționată la primul termen de judecată, în condițiile în care rezultă din dosarul de fond că această cauză a suferit mai multe amânări la prima instanță, soluționându-se la al treilea termen de judecată.
Chiar dacă în recurs s-a depus la dosarul cauzei dovada că recurentul-reclamant s-a aflat în concediu medical în perioada 17.11.2008 - 21.11.2008, conform certificatului de concediu medical depus în copie la dosar, această împrejurare nu poate constitui, în raport de cele mai sus reținute, un argument suficient pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de recurenții-reclamanți, câtă vreme, pe fond, soluția este corectă, recurenții neaducând nicio critică în recursul declarat motivelor de fapt și de drept pe care prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate.
Recurenții au solicitat, practic, prin acțiunea formulată, achitarea unor diferențe salariale rezultând din aplicarea unor creșteri salariale stabilite prin OG nr.10/2007 în favoarea unor alte subiecte de drept, deci a unor alte drepturi salariale decât cele cuvenite și acordate efectiv acestora conform reglementărilor legale ce îi vizează, celelalte cereri ale acestora decurgând din modalitatea de soluționare a acestui capăt de cerere.
Așa cum corect a arătat și prima instanță, prin decizia nr.818/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus-menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin alte decizii, având nr.819/3.07.2008, nr.820/3.07.2008 și nr.821/3.07.2008, decizii care sunt definitive și general obligatorii conform disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere obiectul acțiunii, motivarea în fapt și temeiul de drept invocate în susținerea acțiunii, precum și considerentele mai sus reținute, soluția primei instanțe, de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților, apare ca fiind corectă.
Probatoriile cu înscrisuri noi pot fi administrate și în recurs, conform art.305 Cod pr.civilă, însă hotărârile judecătorești depuse de recurenți în copie la dosar, în recurs, pronunțate de diferite instanțe din țară în spețe similare, nu pot justifica admiterea recursului raportat la considerentele mai sus arătate, practica judiciară neconstituind izvor de drept.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și -na, na--, -, -, --, - și, toți prin reprezentat ales, cu domiciliul ales la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, camera 7, județ P, împotriva sentinței civile nr.62 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județ P și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-11-26
7 ex.
/FA
Curtea de APEL PLOIEȘTI nr-
na-,
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
