Drepturi salariale (banesti). Decizia 1976/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR.6093,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1976
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1278 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ D și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ D și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței, că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, s-a depus notă de ședință din partea recurentului-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, - și au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Finanțelor și D B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % calculat la salariul de încadrare brut lunar, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de încadrare brut lunar, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea cererii reclamanții arată că prin acțiunile introduse la instanțe, personalul auxiliar de specialitate a solicitat creșteri salariale, acțiuni ce au fost admise, iar prin toate aceste hotărâri s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul auxiliar, astfel, că prin excluderea lor de la creșterile salariale acordate acestor categorii de personal din cadrul instanțelor și parchetelor s-a creat un caz de discriminare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Daf ormulat întâmpinare, prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceștia.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând admiterea acesteia și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI, motivat de faptul că potrivit art. I din OUG nr. 75/11.06.2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din ministerul justiției, sunt soluționate în primă instanță, de curțile de apel.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a mai solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, având în vedere că și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile OUG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în data de 16 iulie 2008 intrat în vigoare Decizia nr. 821 din 03 iulie a Curții Constituționale, decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul - și s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art. 27 din OG nr. 137/2000, sunt neconstituționale.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat totodată chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în temeiul art. 60-63 Cod proc. civ. pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin încheierea de ședință din 20.01.2009 Tribunalul Dâmbovițaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI care, prin sentința nr.120 din 17.03.2009 a admis excepția necompetenței materiale acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița, având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 73/06.02.2009 prin care s-a constatat că disp. art. I și II din OUG nr. 75/2008 sunt neconstituționale.
La Tribunalul Dâmbovița, dosarul a primit numărul 6093, -.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat la data de 25.05.2009 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate de 15%, arată că reclamanții nu sunt nici funcționari publici cu statut special, nici personal civil într-o instituție militară, având funcția de grefier, deși personal auxiliar de specialitate, conform art. 3 din Legea nr. 567/2004, iar ceea ce solicită reclamanții este ca instanța să le acorde sporul de confidențialitate în considerarea faptului că desfășoară activități ce presupun păstrarea secretului profesional. Acest lucru nu este posibil întrucât instanța învestită cu un litigiu nu poate decât să aplice și în nici un caz să adauge la lege, acordarea sporurilor solicitate fiind de competența exclusivă a puterii legislative.
În ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, arată că întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat și din aceste motive apreciază că obligarea pârâților la plata sumelor ce ar putea fi acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
În consecință, față de solicitarea reclamanților privind plata drepturilor pretinse actualizate cu indicele de inflație, apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică, iar în ceea ce privește obligarea la efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, solicită, de asemenea, respingerea acestui capăt de cerere, având în vedere că sporurile pretinse nu se includ în retribuția tarifară de încadrare, ci se adaugă la aceasta.
Prin încheierea de ședință din 26.05.2009 instanța a dispus conceptarea și citarea în calitate de chemat în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art. 62 Cod pr.civilă.
Prin sentința civilă nr.1278 din 9.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la plata drepturilor bănești reprezentând spor de suprasolicitare neuropsihică de 50 % și spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de încadrare brut lunar, actualizate cu indicele de inflație, de la data încadrării pe post a fiecărui reclamant la zi și până la data achitării afective, precum și pe viitor, dispunând efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Totodată, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 6093 din data de 02.12.2008 reclamanții, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. Ministerul Finanțelor și D B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % calculat la salariul de încadrare brut lunar, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, precum și acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de încadrare brut lunar, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Tribunalul a constatat că acțiunea reclamaților este admisibilă în ceea ce privește acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de încadrare brut lunar, actualizat cu indicele de inflație, de la data încadrării pe post a fiecărui reclamant la zi și până la data achitării efective, precum și pe viitor.
Mai arată instanța de fond că, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată conform dispozițiilor art. 329.proc.civ. Susținerea pârâtului Ministerul - și Libertăților cum că acest drept se cuvine doar până la data de 01.02.2007 când a intrat în vigoare OG8/2007 nu poate fi primită prin raportare la motivele pentru care s-a admis recursul în interesul legii, dar și prin raportare la momentul pronunțării deciziei.
În ceea ce privește sporul de confidențialitate de 15 %, tribunalul reține că prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr. 27/2008, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Cod proc. civ. s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit art. 329 alin.3 din Cod proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, motiv pentru care, tribunalul a admis cererea reclamanților și a obligat pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la plata drepturilor bănești reprezentând spor de suprasolicitare neuropsihică de 50 % și spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de încadrare brut lunar, actualizate cu indicele de inflație, de la data încadrării pe post a fiecărui reclamant la zi și până la data achitării afective, precum și pe viitor, urmând să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Faptul că la data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de constituționalitate între puterea legislativă și puterea judecătorească în sensul depășirii puterilor conferite prin lege de către Înalta Curte de Casație și Justiție în pronunțarea acestei decizii, în opinia tribunalului nu poate duce, în opinia instanței de fond, la o altă soluție deoarece, pe de parte, Curtea Constituțională nu poate statua decât pentru viitor iar, pe de altă parte, nu există nici un mecanism legislativ prin care deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție să poată fi reformate sau să nu mai fie puse în aplicare pentru viitor. Ca atare, față de aceste considerente, tribunalul nu poate ignora existența deciziei instanței supreme ci, conform legii, trebuie să o cunoască și să o pună în aplicare.
Cu privire la cererea privind chemarea în garanție a Ministrului Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că este neîntemeiată și, în consecință, a respins-o, întrucât acest minister nu are atribuții în ceea ce privește plata drepturilor acordate, iar reclamanții nu sunt în raporturi de muncă cu chematul în garanție.
Împotriva acestei sentințe, pârâții Ministrul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI au declarat recurs.
În motivarea recursului formulat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel arată că în mod greșit instanța de fond a acordat reclamanților sporul de confidențialitate, reglementat de disp. art. 3 alin.1 din nr.OG 19/2006 pentru cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, ceea ce nu este cazul reclamanților care au funcțiile de specialist IT ( si - ) și tehnician criminalist ( ).
Recurenta mai susține că nu se poate admite cererea recurenților de a li se acorda sporul de confidențialitate în considerarea faptului că desfășoară activități ce presupun păstrarea secretului profesional, întrucât instanța investită cu soluționarea unui litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și în nici un caz să adauge la lege, acordarea sporurilor solicitate fiind de competența exclusivă a puterii legislative.
Deoarece capătul de cerere principal este neîntemeiat, recurenta apreciază că nu se justifica nici actualizarea sumelor pretinse și nici înscrierea acestui spor în carnetele de munca.
In ceea ce privește capătul de cerere vizând acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50%, calculat la salariul de încadrare brut lunar, se solicita respingerea cererii de obligare a paratei la plata actualizării sumelor ce au fost acordate potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât ar însemna stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea la efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă se solicită de asemenea respingerea acestui capăt de cerere, având în vedere că în conformitate cu Decretul nr. 92/1976 - privind carnetul de munca se înscriu în acest document retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, nu și sporurile ce fac obiectul prezentei acțiuni.
La rândul său pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința pronunțata pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, respectiv admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice așa cum a fost formulata.
Recurentul susține în continuare ca reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile OUG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în data de 16 iulie 2008 intrat în vigoare Decizia nr. 821 din 03 iulie a Curții Constituționale, decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul - și s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art. 27 din OG nr. 137/2000, sunt neconstituționale.
S-a menționat în cuprinsul deciziei de neconstituționalitate că nu se poate da un asemenea înțeles ordonanței prin care sa se confere instanțelor judecătorești competenta de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât se încalcă principiul separației puterilor in stat consacrat in art.1 alin.4 din Constituția României.
de aceste aspecte se solicita instanței să facă aplicarea disp. art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicata privind obligativitatea pentru instanțe a deciziei mai sus menționate.
Apreciază recurentul ca instanța de fond a dispus in mod nelegal plata si pe viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Procedând astfel, instanța de fond a cenzurat soluția aleasa de legiuitor si a acordat drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât reclamanții, creându-se astfel pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative.
Se mai învederează instanței că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită acordarea sporului de risc si suprasolicitare este necesar a se face aplicarea dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit ca în interpretarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropshică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de baza brut lunar și, după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001.
Recurentul apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, acțiunea reclamațiilor fiind nefondata.
De asemenea, se critică soluția pronunțata de instanța de fond si pentru dispunerea în mod nelegal a plații drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația in care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituitei bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea la efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă se solicită de asemenea respingerea acestui capăt de cerere, având în vedere că în conformitate cu Decretul nr. 92/1976 - privind carnetul de muncă se înscrie în acest document retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, nu și sporurile ce fac obiectul prezentei acțiuni.
Un alt motiv de recurs îl constituie respingerea în mod greșit a cererii formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în temeiul art. 60-63 Cod proc. civ. pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Se susține că obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către acesta exista în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 -republicată - privind organizarea judiciara, potrivit căruia activitatea instanțelor judecătorești și a parchetelor este finanțata de la bugetul de stat.
Mai mult, art. 19 din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice - prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Intimații -reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca nefondat susținând ca deși și-au întemeiat acțiunea pe disp. OUG nr. 137/2000 republicată, acestea nu au fost singurele acte normative care au stat la baza solicitărilor lor, iar instanța de judecată nu a admis acțiunea în temeiul dispozițiilor acestei ordonanțe. Susțin aceștia că acordarea drepturilor salariale atât pentru perioada lucrată de la data angajării până la introducerea acțiunii cât și pentru viitor subzistă cât timp aceste drepturi sunt consacrate în actele normative în vigoare, deci până la o eventuala modificare legislativă prin care drepturile salariale solicitate ar fi abrogate.
In ceea ce privește sporul de confidențialitate de 15% se arată că prin Decizia în interesul legii nr. 46 /15.12.2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 27 /2008, obligatorie pentru instanțe conform prevederilor art. 329 alin.3 proc.civ. s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum si personalul auxiliar au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Intimații-reclamanți apreciază însă ca legala solicitarea recurenților de obligare prin sentința atacată a Ministerului Finanțelor Publice, în baza rolului său de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, în cazul admiterii cererii privind plata drepturilor salariale solicitate actualizate cu rata inflației, de a elabora un proiect de rectificare bugetară.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozțtiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate, potrivit considerentelor care urmează a se expune in continuare:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, iar salarizarea acestui personal este expres reglementată prin OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare. Anterior acestei reglementări, salarizarea personalului respectiv s-a făcut potrivit dispozițiilor Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Prin acțiunea de față, acestea au solicitat calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pe perioada indicată, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la executarea hotărârii, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 decembrie 2008 în dosarul nr. 27/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din codul deontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit disp. art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, și art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat prin Hotararea nr. 145 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicata in Monitorul Oficial al României nr. 382 din 5 mai 2005, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Sporul de confidențialitate este reglementat, printre alții, în favoarea funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe baza de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publică și siguranța naționala, conform G nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, precum și în favoarea funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, potrivit Legii nr. 188/1999, în cuantum de 15% din salariul de bază.
Nu există justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul în care doi salariați care nu se găsesc în situații identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii, dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei sa primească sporul corespunzător, iar cel de al doilea să nu îl primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căruia este retribuit acest din urmă salaria nu prevede acordarea acestui spor.
Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv ca actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Pe de alta parte, Curtea mai reține că prin Decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În considerentele deciziei, s-a argumentat că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 pr.civ. deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, astfel că în mod legal și întemeiat instanța de fond a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând atât sporul de 15 % pentru confidențialitate, cat si sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de la data încadrării pe post a fiecărui reclamant la zi, precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă, sporuri calculate la salariul de bază brut lunar.
Așa cum a observat și prima instanța, faptul că la data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de constituționalitate între puterea legislativă și puterea judecătorească în sensul depășirii puterilor conferite prin lege de către Înalta Curte de Casație și Justiție în pronunțarea acestor decizii, nu poate duce la o altă soluție deoarece, pe de parte, Curtea Constituțională nu poate statua decât pentru viitor iar, pe de altă parte, nu există nici un mecanism legislativ prin care deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție să poată fi reformate sau să nu mai fie puse în aplicare pentru viitor. Ca atare, nu pot fi ignorate deciziile instanței supreme ci, conform legii, puse obligatoriu in aplicare.
Nu este fondat deci nici motivul de recurs ce vizează inexistența unui act normativ care să reglementeze sporul de confidențialitate în favoarea intimaților-reclamanți, de vreme ce instanța de fond a avut în vedere, la data pronunțării sentinței, o decizie în interesul legii cu caracter obligatoriu, pronunțată la data de 15 decembrie 2008, deci ulterior pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziilor nr. 818,819 din 16.07.2008 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că disp. art. 2 alin. 1 si alin. 11, precum și disp. art. 27 din Ordonanța de Guvern nr. 137 /2000 sunt neconstituționale.
În mod legal și întemeiat instanța de fond a dispus și reactualizarea sumelor acordate reclamanților cu titlu de spor de confidențialitate și pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât prin neachitarea acestora odată cu plata indemnizației de încadrare lunară, în condițiile devalorizării monedei naționale, aceștia au suferit un prejudiciu material, faptul că recurenta-pârâtă nu are prevăzute astfel de cheltuieli în bugetul propriu nefiind de natură a înlătura obligația acesteia de a acoperi în totalitate prejudiciul suferit de intimați prin neachitarea la termen a sporului salarial mai sus menționat și fiind o situație în legătură cu executarea silită a sentinței și nu cu fondul pretenției dedusă judecății.
Referitor la pretinsă greșită obligare a recurenților pârâți de a înscrie sporul salarial recunoscut în carnetul de muncă al reclamanților -intimați Curtea reține că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă, arnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntrerupta în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare si alte drepturi ce se includ în aceasta, prin aceasta ultimă sintagmă înțelegându-se în prezent salariul de bază și sporurile cu caracter permanent, acestea fiind cele mai importante înscrieri, în raport de care sunt calculate drepturile de asigurări sociale.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de recurentul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind pretinsa acordare greșită sporurilor și pentru viitor, Curtea îl găsește nefondat întrucât instanța de fond în mod judicios a apreciat că în situația de față, existenței unei discriminări precum și a unei dispoziții legale încă in vigoare prin care este reglementat sporul de risc și suprasolicitare, se pune problema obligării pârâților la plata despăgubirilor până la data încetării stării de discriminare în primul caz, respectiv cel al sporului de 15% pentru confidențialitate, precum și până la încetarea efectului juridic al normei respective, în cazul celui de al doilea spor, privind riscul si suprasolicitarea neuropshică.
În mod legal și întemeiat instanța de fond a respins și cererea de chemare în garanție formulată de acest recurent, în speță nefiind întrunite disp. art. 60 pr.civ. privind chemarea în garanție întrucât faptul că ordonatorul principal de credite (in speța, Ministerul Public ) nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamantelor, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, neexistând nici o dispoziție legală care să instituie obligație de garanție sau de despăgubire în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile formulat de recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea De APEL PLOIEȘTI.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1278 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ D și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ D și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
9 ex.- 26.11.2008
/FA
Trib.D nr.6093,-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
