Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/CM
Ședința publică din data de 5 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentele reclamante, și, toate cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Fetești, cu sediul în-, județul I, împotriva sentinței civile nr. 1972/9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în nr. 5, sector 4, TRIBUNALUL IALOMIȚA, cu sediul în S,-, județul I, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5 reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în S,-, județul I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în--3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 10% - personal auxiliar).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, Curtea constată:
Reclamanții, (), -, și - personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Fetești, județul I - au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Ialomița și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților 1, 2 și 3 la plata, în solidar, a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 martie 2004-28 februarie 2005, drepturi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv, la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a hotărârii, sumele datorate pentru perioadele menționate.
Reclamanții au arătat că în cauză Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării are calitate procesuală doar sub aspectul opozabilității prezentei hotărâri.
În considerente s-a arătat că toți reclamanții fac parte din corpul personalului auxiliar de specialitate.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
Art. 6 alin. 2 Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu care se regăsește și în prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
OG nr. 137/2000 cu modif. garantează egalitatea între cetățeni în exercitarea drepturilor, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Au fost invocate, totodată, prevederile art. 20 și art. 53 din Constituție, apreciindu-se că restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății.
Contrar acestor principii, au arătat reclamanții, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modif aduse prin nr.OG 83/2000, s-a dispus ca grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii să beneficieze de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație au beneficiat și conducătorii de carte funciară. S-a apreciat că salarizarea inegală constituie o discriminare fără includerea unui criteriu obiectiv și rațional.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată având în vedere că, atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt stabilite potrivit fișei postului, conform art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin nr. 387/2005.
Persoana care îndeplinește atribuții dintre cele menționate în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 modif. a beneficiat de indemnizația de 10% din salariul brut în măsura în care a rezultat din raportul întocmit în acest sens care a fost atribuția îndeplinită, precum și timpul efectiv lucrat. Ministerul Justiției a apreciat că în raport de prevederile care reglementează această situație și de procedura concretă de acordare a acestei indemnizații, personalul auxiliar care nu efectuează acest tip de activități nu poate beneficia de acest drept salarial.
Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Iai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit art. 138 alin. 2 din Constituția României, această instituție are doar drept de administrare a bugetului de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege aprobată de Parlament.
Prin încheierea din 09.11.2007, instanța a respins această excepție motivat de faptul că reclamanții nu au formulat față de acest pârât pretenții referitoare la plata drepturilor, ci pe cele privind alocarea la buget a sumelor solicitate, fapt care - din perspectiva apărărilor de fond - atrage competența acestei instituții și implicit, calitatea sa procesuală, de titular al obligației invocate.
Prin sentința civilă nr. 1972/9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților, -, și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Ialomița, Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin I și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, modificată la 1 oct. 2000 prin nr.OG 83/2000, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Instanța de fond a analizat, dacă din perspectiva dispozițiilor legale menționate, ca și a celor cu valoare de principiu statuate prin art. 6 alin. 2 Codul muncii, reclamanții se află sau nu într-o situație de discriminare, ce poate fi analizată prin prisma prevederilor nr.OG 137/2000.
S-a reținut că, față de modalitatea concretă de numire a personalului care participă la aceste activități (respectiv, la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, de secretariat în cadrul comisiilor de cercetare a averii și de conducător de carte funciară), cât și de cea de cuantificare a perioadei de activitate derulate de acest personal - indicator necesar stabilirii drepturilor bănești corespunzătoare - nu se poate invoca existența unei situații de discriminare.
Potrivit art. 118 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: " epartizarea personalului în cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate se face de președintele instanței sau de procurorul general ori, după caz, de prim-procurorul parchetului".
Actele normative care au reglementat acordarea acestui procent la salariul de bază brut au avut în vedere că activitățile menționate au un anumit grad de complexitate, fiind motivată în acest fel acordarea unei indemnizații suplimentare la salariul de bază.
Prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000nu constituie discriminare, acele prevederi ori criterii care sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, scopul urmărit prin prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, modificată la 1 oct. 2000 prin nr.OG 83/2000 a fost acela de a acorda o justă contraprestație pentru munca depusă de o parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, în sectoarele menționate, iar metoda de atingere a acestui scop a fost una adecvată, anume, acordarea unei salarizări în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Mai mult decât atât, personalul care a participat la efectuarea actelor de procedură în domeniul reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii a primit acest drept proporțional cu timpul efectiv lucrat.
S-a mai reținut că și în prezent, este reglementată diferit salarizarea grefierilor, în raport de activitățile desfășurate potrivit sarcinilor alocate, prin nr.OG 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/12.07.2007. egiuitorul a urmărit să mențină nu o situație de discriminare, ci o justă evaluare a activității acestor salariați, în sensul unei echitabile salarizări pentru activități complexe, stabilite în raport cu timpul efectiv lucrat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți care au formulat următoarele critici:
Instanța de fond nu a arătat de ce munca grefierilor care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă ar putea fi considerată mai complexă decât munca celorlalți grefieri, dacă aceștia au un volum de muncă mai mare decât ceilalți grefieri, pentru că această motivație să poată fi considerată o justificare obiectivă și rezonabilă pentru această inegalitate de tratament.
De asemenea, prin stabilirea și acordarea sporului de 10% din salariul brut în cadrul aceleași categorii profesionale s-a generat în rândul grefierilor inechitate și discriminare, iar potrivit art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în toate cazurile de discriminare prevăzute de actul normativ, persoanele îndreptățite au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Prin urmare, recurenții consideră că sentința civilă nr. 1972/2007 a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, solicitând admiterea recursului și a acțiunii, astfel cum a fost formulată.
A formulat întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând totodată că nu trebuie confundat cu bugetul de stat, acesta neavând calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Ministerul Justiției și-a precizat de asemenea poziția procesuală solicitând respingerea recursului. S-a făcut trimitere la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 12.05.2008 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de 10% din salariul de bază către toți grefierii.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, modificată la 1 oct. 2000 prin nr.OG 83/2000, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
De asemenea, art. 3 pct. 8 din nr.OG 8/2007 se prevede că, care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
În interpretarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr. 24/12.05.2008, pronunțată în urma soluționării recursului în interesul legii, că "indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate".
Conform art. 329 alin.3 din codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Așadar, instanța nu mai are de analizat în aceste condiții, aspectele referitoare la complexitatea activităților desfășurate de ceilalți grefieri, în raport de cei care îndeplinesc atribuții prevăzute în art. 3 pct. 8 din nr.OG 8/2007, deoarece decizia Curții nu lasă la latitudinea instanțelor o astfel de interpretare, dispozițiile legale fiind de strictă aplicare.
Discriminarea invocată de reclamanți în raport de ceilalți grefieri nu poate conduce la stabilirea unor drepturi în afara legii, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr.818/2008, astfel că, cererea reclamanților, de majorare a salariilor, în lipsa unui act normativ care să justifice această majorare, nu poate fi primită, instanța neavând competența de a crea norme de drept pe cale judiciară.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de recurenți împotriva sentinței civile nr. 1972/9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentele reclamante, și, toate cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Fetești, cu sediul în-, județul I, împotriva sentinței civile nr. 1972/9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în nr. 5, sector 4, TRIBUNALUL IALOMIȚA, cu sediul în S,-, județul I, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5 reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în S,-, județul I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. / 2 ex./ 22.05.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
