Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 223/CM
Ședința publică din data de 5 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin, cu sediul în- Bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 516/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliu ales la sediul Judecătoriei M, județul T și intimații pârâți TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în--3, sector 1, având ca obiect drepturi bănești - spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Cu privire la recursurile civile de față:
Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs la 4.06.2008 împotriva sentinței civile nr. 516/2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs la 5.06.2008 și Ministerul Justiției
În fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanții și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Tulcea și Curtea de APEL CONSTANȚA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților de la pct. 1 și 2 la plata actualizată la zi în raport cu indicele de inflație, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru o perioadă de trei ani în urmă, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestor sume.
În motivare, reclamanții au arătat că în perioada 1.09.2004-1.02.2007, au funcționat ca judecători la Judecătoria M, județul T, iar potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul brut lunar.
S-a mai arătat că, ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost însă înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006, prin faptul că acest din urmă act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
Au menționat reclamanții că, în condițiile în care în nr.OUG 177/2002 se prevedea expres că se abrogă și Legea nr. 50/1996, iar în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996, rezultă că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a existat și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuie acordat în continuare magistraților până la zi.
Consideră reclamanții că, acțiunea este întemeiată, cu atât mai mult cu cât un act normativ cu putere juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un act normativ de aceeași forță juridică.
La data de 2.11.2007 pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei practică judiciară și întâmpinare, prin care a arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Menționează pârâtul că, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
S-a mai menționat că, de asemenea, nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2000 privind aprobarea nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, de către Parlament, același organism care a abilitat Guvernul de a emite ordonanțe. Parlamentul a fost deci cel mai în măsură să cenzureze dispozițiile nr.OG 83/2000 neconforme cu Legea nr. 125/2000 și, față de perfecta conformitate cu dispozițiile legii de abilitare, nu a procedat la abrogarea art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000.
A mai precizat pârâtul că adoptarea nr.OG 83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
OG nr. 83/2000, față de reglementările Legii nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare, a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea îndemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate, cât și coeficientul de multiplicare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că, în ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsească suma ce face obiectul cererii de chemare în judecată, este de observat că proiectul acestuia a fost elaborat pentru anul 2007 și urmează a fi elaborat pentru anul următor de ordonatorul principal de credite în concret ministrul internelor și reformei administrative.
S-a menționat că, orice cheltuială din bugetul celorlalte părți este dispusă de autoritatea în cauză, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să poată decide întrucât între aceste instituții nu există relații de prepușenie astfel încât obligația uneia să fie opozabilă celeilalte.
La data de 11.01.2008, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform art.16-20 din nr.OG 137/2000, republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Prin sentința civilă nr. 516/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Ministerul Finanțelor Publice B, Tribunalul Tulcea, Curtea de APEL CONSTANȚA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și au fost obligați pârâții Tribunalul Tulcea, Curtea de APEL CONSTANȚA și Ministerul Justiției să plătească în solidar reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 13 septembrie 2004-decembrie 2007, după cum urmează: - 71.269 lei (brut 92.161 lei) și - 56.895 lei (brut 73.896 lei).
Au fost obligați pârâții în solidar la plata actualizată a sumelor cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins cererea îndreptată împotriva Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a respins cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile pentru perioada 1 septembrie 2004-12 septembrie 2004, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre. Instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat astfel dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În altă ordine de idei s-a reținut că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
S-a reținut astfel existența unui conflict între art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1997 și art. 1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, urmând a da prioritate acestui din urmă text legal.
Rațiunea pentru care legiuitorul român a considerat că reclamanților li se cuvine acest drept este actuală, deoarece cerințele impuse de înfăptuirea actului de justiție presupun și creșterea factorilor de risc, astfel încât a înțeles ca pe viitor să mențină reglementarea sa.
Față de considerentele prezentate mai sus se desprinde concluzia că dreptul subzistă și după intrarea în vigoare a nr.OG 27/2006, impunându-se să fie acordat și pentru viitor.
Situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI/7.05.2007, a admis recursul în interesul legii, întrucât dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000, se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar și controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Directiva cadru nr. 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie iar unele dintre acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În conformitate cu abordările din Directiva cadru, pentru a elimina sau a reduce stresul în muncă, angajatorii trebuie: să prevină riscurile de stres în muncă, să evalueze riscurile de stres în muncă, prin identificarea acelor solicitări și presiuni ale activității care ar putea să genereze niveluri crescute și de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați; să acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Analizând raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța a constatat că, cuantumul sporului de risc și solicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, cuvenit reclamanților pentru perioada 13 septembrie 2004-decembrie 2007 este în sumă de 71.269 lei (brut 92.161 lei) pentru reclamantul și în sumă de 56.895 lei (brut 73.896 lei) pentru reclamanta.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâții Tribunalul Tulcea, Curtea de APEL CONSTANȚA și Ministerul Justiției să plătească în solidar reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 13 septembrie 2004- decembrie 2007, după cum urmează: - 71.269 lei (brut 92.161 lei) și - 56.895 lei (brut 73.896 lei).
Având în vedere că până la data executării prezentei hotărâri va trece o perioadă de timp, instanța a constatat ca întemeiat capătul de cerere privind plata actualizată a sumelor cuvenite cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 500/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art. 15 din nr.HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe cale de consecință, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art. 3 din același decret "termenul de prescripție este de 3 ani".
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile pentru perioada 1 septembrie 2004-12 septembrie 2004, ca fiind prescrisă.
Având în vedere că numai în cauzele întemeiate pe discriminare este citat în mod obligatoriu pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare și întrucât în prezenta cauză reclamanții solicită drepturi salariale, iar în prezentul litigiu de muncă este doar un terț care nu are atribuții privind salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceștia, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a respins cererea îndreptată împotriva pentru lipsa calității procesuale pasive.
Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor a vizat, în esență, incidența dispozițiilor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei instituții, inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsească suma este de observat că proiectul acestuia este elaborat de ordonatorul principal de credite așa cum este nominalizat în art. 20 din lege.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
1. Critica sentinței formulată prin motivele de recurs invocate de Ministerul Justiției a vizat, în esență, următoarele:
Articolul 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Susținerile instanței de fond că la emiterea nr.OG 83/2000 au fost încălcate prevederile constituționale și ale Legii nr. 24/2000 sunt neîntemeiate întrucât nr.OG 83/2000 a abrogat expres și în totalitate art. 47 din Legea nr. 50/1994, iar Legea nr. 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice.
Legea nr. 126/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe stabilește că Guvernul este abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului să emită ordonanțe în următoarele domenii: Q - Salarizare: 1: Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
De asemenea, nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2000, Parlamentul fiind deci în măsură să cenzureze dispozițiile nr.OG 83/2000 neconforme cu Legea nr. 125/2000.
A învederat că nr.OG 83/2000, față de reglementările Legii nr. 50/1996 a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate, cât și coeficientul de multiplicare.
Din cele expuse este evident că finalitatea modificării legislației nu a fost în niciun caz diminuarea drepturilor, ci dimpotrivă, creșterea acestora.
Reclamanții nu au pierdut drepturile aferente sporului de risc decât formal, acesta fiind inclus în indemnizația unică.
Incidența art. 20 alin. 2 din Constituția României iese din discuție întrucât este vorba de reglementări interne cu privire la proprietate și care să aibă un conținut în contradicție cu reglementările internaționale.
cu privire la protecția și garantarea dreptului de proprietate nu pot fi confundate cu cele care privesc raporturile de muncă și salarizarea.
Urmează ca instanța de recurs să constate că s-a făcut o interpretare și o aplicare greșită a dispozițiilor legale și de asemenea că trimiterile făcute în mod superficial la dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, precum și la art. 1 din Protocolul adițional la convenție sunt fără legătură și fără aplicabilitate în speța de față.
Dreptul la sporul de risc nu face obiectul dispozițiilor art. 41 din Constituție, invocat de reclamanți, al art. 155 din Codul muncii, al Deciziei nr. XXXVI din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii având ca obiect recunoașterea sporului de vechime pentru magistrați.
Drept urmare a solicitat admiterea recursului și modificând în tot sentința să se respingă acțiunea ca nefondată.
Recursurile nu sunt fondate.
Recursul declarat de Ministerul Justiției este nefondat.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 425 din 1.09.2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 370 din 9 iulie 2001.
OG nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul în baza art. 1 lit. "Q" pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unor sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu acte distincte.
Ori, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996 nici total și nici parțial.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 23/1 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Cât privește noțiunea de discriminare, avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26.09.2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6.12.2007, Beian contra României, &59).
Curtea are în vedere și dispozițiile art. 329 (3) Cod procedură civilă teza a doua, care dispune "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate (prin recursul în interesul legii ) este obligatorie pentru instanțe.
Prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin urmare, criticile formulate referitoare la legalitatea emiterii OG nr. 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 sunt nefondate, același caracter având și susținerile referitoare la includerea sporului de suprasolicitare în coeficientul de multiplicare, cele două prevederi salariale cuprinzând finalități diferite.
Chiar dacă în cuprinsul considerentelor Tribunalul a făcut referiri la dispozițiile art. 1 Protocolul 1 și la dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, motivul determinant în admiterea acțiunii l-a constituit sancționarea abrogării nelegale a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 de către Guvern, care și-a depășit limitele de competență atribuite prin Legea nr. 125/2000.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este, de asemenea, nefondat și avem în vede următoarele:
Potrivit art. 35 din Legea nr. 500/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art. 15 din nr.HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe cale de consecință, Curtea găsind criticile neîntemeiate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin, cu sediul în- Bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 516/5.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliu ales la sediul Judecătoriei M, județul T și intimații pârâți TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 8.05.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
