Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 224/CM
Ședința publică din data de 5 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin mandatar ales, cu sediul în- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 341/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, - 3,. C,. 1,. 7, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, având ca obiect drepturi bănești - spor de stres și suprasolicitare neuropsihică 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Tribunalul Tulceaa depus la dosar relații și că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Cu privire la recursurile civile de față, Curtea constată:
Reclamanta a chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar, la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de stres prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, de 50% din îndemnizația brută de încadrare, începând cu data de 21 noiembrie 2004 și până la 1 iulie 2005, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării judecătorești; să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specializate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text a fost abrogat prin art. 42 al nr.OG 83/2000 însă abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât această ordonanță este un act de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este un drept de creanță astfel că, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Consideră reclamanta că prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost lipsită de proprietate asupra acestui bun fără să existe o cauză de utilitate publică așa cum prevede art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece, temeiul juridic invocat de către reclamantă, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că, cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de îndemnizații și majorare drepturi salariale trebuie să fie făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și drept urmare, admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
A mai arătat că, execuția bugetară nu se poate face decât în limita fondurilor aprobate.
Prin sentința civilă nr. 341/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Tulcea, Curtea de APEL CONSTANȚA, Ministerul Justiției B și Ministerul Economiei și Finanțelor B și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să-i plătească reclamantei drepturi bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 27 noiembrie 2004-1 iulie 2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a respins, ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile pentru perioada 21 noiembrie 2004-26 noiembrie 2004.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
S-au încălcat astfel dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
De asemenea, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamantă, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică.
Pentru aceste considerente, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamantei drepturile bănești, reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 27 noiembrie 2004-1 iulie 2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le dispune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art. 15 din nr.HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
A mai reținut instanța că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3 din același decret, termenul de prescripție este de 3 ani".
Prin urmare, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată privind pretențiile aferente perioadei 21 noiembrie 2004-26 noiembrie 2004, ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, recurenții pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Justiției a criticat sentința în temeiul art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
- Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Justiției la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
Fiind o opțiune a legiuitorului, numai acesta poate stabili ce sporuri și adaosuri se pot acorda astfel că, instanța nu poate acorda alte drepturi care nu sunt stabilite prin lege.
- Hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii.
Intimata reclamantă a solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, dar acest text s-a aflat în vigoare până la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Astfel, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, deci, cu mult înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002. Așadar, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Față de considerentele expuse se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
II. Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 34-35 din Legea nr. 500/2004, arătând că acest minister nu poate aloca sume care nu au fost prevăzute prin buget iar cel care aprobă bugetul este Parlamentul, în baza proiectelor întocmite de ordonatorii de credit.
Analizând sentința recurată în raport de materialul probator administrat, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
- Cât priveșterecursul formulat de Ministerul Justiției, acesta va fi respins având în vedere următoarele aspecte:
Reclamanta a fost angajată în funcția de grefier la Tribunalul Tulcea în perioada 21.11.2004-01.07.2005, dată la care a intervenit pensionarea.
Prin urmare, reclamanta a investit instanța de fond cu cererea privind plata drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, aferent perioadei lucrată.
Cu toate acestea, în condițiile în care, acțiunea a fost promovata în 27.11.2007, instanța de fond a analizat această cerere în limitele termenului de prescripție de 3 ani, astfel cum este reglementat de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dispunând plata sumei cuvenită reclamantei doar pentru perioada 27.11.2004-01.07.2005.
Prindecizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În motivarea acestei decizii s-a reținut că abrogarea art. 47 din Legea nr. 56/1996 s-a făcut cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare nr. 125/2000, adoptată de Guvern.
Din prevederile art. 57, 58 și 62 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite și cu efecte distincte.
Prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total, nici parțial.
Prin emiterea nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare, adoptată de Parlament, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei aprobate, în condițiile principiului plenitudinii de jurisdicție.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În mod corect prima instanță a apreciat că sporul de 50% de risc și suprasolicitare solicitat de reclamanta este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la CEDO, soluția fiind in concordanta cu decizia Curții, care a stabilit cu valoare de principiu că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 în măsura în care acesta este prevăzut de legislația națională în materie.
Atât timp cât, sporul de 50% era prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar abrogarea acestuia s-a făcut cu încălcarea legii de abilitare, astfel cum s-a stabilit prin recursul în interesul legii, sporul de 50% poate fi considerat un drept patrimonial în sensul art. 1 Protocolul 1.
Așadar,problema de dreptreferitoare la modalitatea in care a fost abrogat acest spor, pretins de reclamanta, a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nemaiputând face obiect al analizei instanței, respectiv dacă a intervenit sau nu abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
- Și recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respins, având în vedere că, potrivit art. 131 (1) din Legea nr. 304/2004, "activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat".
Potrivit art. 3 (1) din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea, acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Prin urmare, în exercitarea acestor atribuții, poate fi obligat să ia măsurile pentru asigurarea fondurilor necesare executării obligației stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 2 din nr.OG 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Această obligație ar fi însă lipsită de orice efect dacă nu ar include în proiectul bugetului de stat sumele necesare și nu ar deschide creditele necesare.
Dacă în calitate de pârât, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi răspunzător pentru neachitarea drepturilor salariale pretinse de reclamanți deoarece nu există un raport de muncă între acesta și reclamanți, aceasta nu înseamnă că nu are obligația, să pună la dispoziția pârâtului Ministerul Justiției, sumele necesare pentru executarea obligației stabilită prin prezenta sentință, deoarece este singurul care poate să prevadă aceste sume de bani în proiectul de buget.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin mandatar ales, cu sediul în- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 341/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, - 3,. C,. 1,. 7, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
2 ex./ 22.05.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
