Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 225/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 225/CM
Ședința publică din data de 5 mai 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin mandatar ales, cu sediul în- Bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 321/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, toți cu domiciliul ales în T,-, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, având ca obiect drepturi bănești corespunzătoare diminuării fiecăruia dintre reclamanți a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanții, -, a, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecăruia dintre ei a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007, cât și pe viitor, actualizarea acestora cu indicele de inflație de la recunoașterea dreptului și până la executarea hotărârii judecătorești.
În motivare, reclamanții au arătat că, în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, salariile individuale brute, realizat lunar, inclusiv sporurile și adausurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și/sau veniturile asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1, pct. I, II și IV.
S-a mai arătat că, conform alin. 3 al art. 23, "Baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie".
Au menționat reclamanții că, prin Legea nr. 250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate celelalte dispoziții ale art. 183 din Legea nr. 19/2000, respectiv dispozițiile alin. 1, 2 și 4 care au rămas în vigoare.
Ca urmare, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale fiind majorată, pentru reclamanți, de la plafonul de 3 salarii medii brute pe economie la "venitul brut realizat lunar", trebuie să se facă și aplicarea dispozițiilor alin. 1, 2 și 4 ale art. 183 din Legea nr. 19/2000.
Au precizat reclamanții că dispozițiile cuprinse în alin. 1, 2 și 4 ale art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007, astfel încât ele continuă să fie active și să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie să fie făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și drept urmare admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
S-a mai arătat că execuția bugetară nu se poate face decât în limita fondurilor aprobate.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă spre deosebire din normele de drept civil care au caracter dispozitiv sau superlativ.
Prin Legea nr. 250/2007, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat astfel: "Baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
S-a menționat că Legea nr. 250/2007 a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
În acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii, pentru plata drepturilor salariale începând cu luna august 2007 angajatorul a determinat CAS datorat de angajat folosind baza de calcul aplicabilă, potrivit legii, la data plății, respectiv venitul brut realizat lunar. Folosirea unei baze de calcul plafonată la 5 salarii medii brute pe economie excedează prevederile legale în vigoare, încălcându-se totodată și principiul neretroactivității legii, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Prin sentința civilă nr. 321/LM/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, a, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturile salariale corespunzătoare diminuării venitului net al fiecăruia dintre reclamanți prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de obligare la plata pretențiilor pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 coroborate cu cele ale alin. 3 din Legea nr. 19/2000, "baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților nu poate depăși plafonul de 3 ani salariul mediu brut lunar pe economie".
Articolul 4 alin. 4 din nr.OUG 147/2002 prevede că: "la stabilirea plafonului maxim al bazei de calcul al contribuției de asigurări sociale prevăzut de art. 23 și 24 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se are în vedere valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie".
Articolul I pct. 3 din Legea nr. 250/2007 a modificat art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că: "Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) este venitul brut realizat lunar".
Potrivit art. 183 din Legea nr. 19/2000:
1) "La data intrării în vigoare a prezentei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II și IV, nu va diminua venitul net al acestora.
2) Aplicarea prevederilor alin. 2 pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II și IV se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție la asigurări sociale, raportate de aceștia conform prezentei legi.
3) Pentru asigurații care realizează venituri lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie, majorarea prevăzută la alin. 2 se aplică în acest plafon.
4) Aplicarea prevederilor referitoare la baza decalcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel în contribuția de asigurări sociale suportate de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern".
Având în vedere că dispozițiile cuprinse în alin. 1, 2 și 4 al art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007, acestea continuă să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
Față de aceste considerente, instanța de fond a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturile salariale, corespunzător diminuării venitului net al fiecărui reclamant prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Având în vedere că până la executarea prezentei hotărâri va trece o perioadă de timp, instanța urmează a obliga pârâții să plătească sumele de mai sus actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Față de cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a găsit-o întemeiată.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de exercițiu.
De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art. 3 din nr.HG 2009/2005 și ale art. 3 din HG nr. 386/2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
Motivele de recurs ale pârâtului Ministerul Justiției:
Instanța de fond își întemeiază motivarea pe dispozițiile art. 183 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 19/2000, pe care le consideră în vigoare și aplicabile speței, raționamentul utilizat fiind incorect.
Articolul 183 din Legea nr. 19/2000 face parte din capitolul "Dispoziții tranzitorii", iar nu din partea dispozitivă a actului normativ, ce reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
Ori, în conformitate cu prevederile art. 52 al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată și completată:
" (1) Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
(2) Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive".
Argumentul instanței de fond că aceste prevederi legale nu au fost abrogate și, fiind în vigoare, trebuie aplicate, este inconsistent, deoarece neglijează aspectul că dispozițiile tranzitorii, după cum sugerează și denumirea lor, sunt măsuri pe termen limitat, cu caracter temporar, epuizându-și aplicabilitatea prin însuși faptul că acționează în cadrul unor termene ori momente stabilite de legiuitor în cuprinsul normei juridice.
dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 a fost asigurată prin nr.HG 403 din 19 aprilie 2001 pentru aprobarea Normelor meteorologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, act normativ în prezent abrogat.
Potrivit art. 1 alin. 6 din nr.HG 403/2001 "La agenții economici care au acordat creșteri salariale potrivit contractelor colective de muncă sau contractelor individuale de muncă până la data de 1 aprilie 2001, părțile semnatare pot conveni ca, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la alin. 2, prevederile acestui alineat să nu se mai aplice", iar potrivit art. 2 din același act normativ "prevederile prezentelor norme se aplică în mod corespunzător personalului din sectorul bugetar, precum și asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. VI din Legea nr. 19/2000".
Chiar dacă prevederile normei enunțate au fost incidente în anul 2001, este de observat că și în cazul altor categorii de personal, creșterile salariale intervenite ulterior aplicării nr.HG 403/2001, creșteri care acopereau procentul prevăzut de acest act normativ, nu au mai justificat acordarea compensării pentru majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
În ceea ce privește situația personalului auxiliar, dacă până la apariția Legii nr. 100/2005 pentru aprobarea nr.OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, acordarea cotei de protecție instituită prin nr.HG 403/2001 era justificată, întrucât prin creșterea cotei de contribuție la asigurările sociale a avut loc o diminuare a salariilor personalului auxiliar, odată cu apariția acestui act normativ, care în fapt reprezintă o majorare cu peste 40% a salariilor acestei categorii de personal, aplicarea procentului prevăzut de nr.HG 403/2001 nu mai era justificată.
Întreaga situație de fapt expusă a condus la abrogarea prin nr.HG 687 din 12 iulie 2005 nr.HG 403/2001, act normativ emis tocmai în aplicarea art. 183 din Legea nr. 19/2000, ceea ce întărește teza aplicabilității limitate în timp a acestei dispoziții legale, derivată din caracterul său de normă tranzitorie, în prezent nemaiexistând vreun act normativ care să asigure mijloace pentru punerea în aplicare a acestei prevederi legale.
Motivele de recurs ale pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin T:
Instanța în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, apreciind că Ministerul Economiei și Finanțelor poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale Ministerului Justiției alocând astfel prin propria decizie sumele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Critica hotărârii judecătorești se fondează pe dispozițiile Legii nr. 500 din 2002, în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general consolidat, reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsească suma, ce în considerentul în care cererea de chemare în judecată va "triumfa", este de observat că proiectul acestuia este elaborat de ordonatorul principal de credite, așa cum este nominalizat în art. 20 din lege.
Proiectul urmează a se depune până la data de 15.07 ale fiecărui an calendaristic la Ministerul Economiei și Finanțelor unde se poartă discuții asupra fundamentării acestuia (așa cum prevede art. 34 pct. 4), Ministerul Economiei și Finanțelor neavând însă atributul Deciziei asupra valorilor capitolelor din proiect.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuielii bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursurile formulate ca fondate, pentru următoarele considerente comune:
Potrivit dispozițiilor art. 183 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 "La data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuția de asigurări sociale suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II și VI nu va diminua venitul net al acestora.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și VI se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de acestea conform prezentei legi".
Dispozițiile legale enunțate mai sus, au caracterul unor norme tranzitorii de aplicare pe o perioadă de timp, respectiv "la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000", scopul fiind acela de a asigura menținerea la același nivel a venitului net al asiguraților, urmare a majorării la acel moment a contribuției de asigurări sociale.
Legiuitorul a urmărit o limitare în timp a măsurii de protecție a veniturilor nete ale asiguraților, folosind sintagma "la data intrării în vigoare a prezentei legi" și stabilind modalitatea în care se va realiza această măsură, prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către acestea.
În ipoteza în care legiuitorul ar fi urmărit ca această măsură de protecție a veniturilor nete ale asiguraților să fie dispusă pentru viitor cu ocazia tuturor majorărilor contribuției la asigurări sociale, ar fi menționat explicit acest aspect, precizând că "începând cu data intrării în vigoare a legii, contribuția la asigurări sociale suportate de asigurați nu va diminua venitul net al acestora".
De asemenea, este de observat că art. 183 din Legea nr. 19/2000 face parte din capitolul "Dispoziții tranzitorii", iar nu din partea dispozitivă a acelui act normativ ce reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: "Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
(2) Dispozițiile tranzitorii trebuie să asigure pe o perioadă determinată corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive".
În consecință, dispozițiile tranzitorii dintr-o lege, având ca scop să delimiteze câmpul de aplicare a legii noi, în raport cu reglementările existente în momentul intrării acesteia în vigoare, nu se vor putea extinde în afara acestui cadru la alte perioade și la alte categorii de persoane, neprevăzute de textele respective.
Rațiunea dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 a fost aceea de a proteja veniturile nete ale asiguraților,la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, ca urmare a majorării cotelor de contribuții la asigurările sociale, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate.
Prin art. 1 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 aprobate prin Hotărârea nr. 403/2001 se prevedea că "Drepturile salariale ale asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 01.04.2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de aceștia, potrivit prevederilor prezentelor norme, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate".
Alineatul (4): Procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a îndemnizației corespunzător tranșelor menționate la alin. 2, se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 19/2000.
Alineatul (6): La agenții economici care au acordat creșteri salariale potrivit contractelor colective de muncă sau contractelor individuale de muncă până la data de 01.04.2001, părțile semnatare pot conveni ca, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la alin. 2, prevederile acestui alineat să nu se mai aplice.
Scopul acestor prevederi legale a fost acela de a proteja veniturile nete ale asiguraților ca urmare a majorării cotelor de contribuții la asigurările sociale, la acel moment, respectiv pentru anul 2001, ceea ce conferă acestui drept caracterul de compensație pentru majorarea cotelor de contribuții indicate.
Creșterile salariale intervenite prin actele normative ulterioare HG nr. 403/2001 nu au mai justificat acordarea compensării pentru majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursurile formulate și a modificat sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin mandatar ales, cu sediul în- Bis, județul T și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 321/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, toți cu domiciliul ales în T,-, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
.gref.
4 ex./ 29.05.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
