Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 225/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 225
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP B, împotriva sentinței civile nr.2482 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2482 din din 19 iunie 2009, Tribunalul Dolja disjuns cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA
A admis acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtei SC SA B, a obligat societatea pârâtă la plata către acești reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anul 2007, în raport de activitatea desfășurată, sumă calculată la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexată în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de reclamantul.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor laexcepția prescripțieidreptului la acțiune, invocată de pârâtă, a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din codul muncii ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Pefondul cauei, instanța a reținut că potrivit art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin.4 codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă refl ectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, coroborată cu înscrisurile depuse de reclamanți, nu a fost acordat dreptul salarial suplimentar aferent sărbătorii de Paște.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă de a beneficia de această suplimentare.
În conformitate cu prevederile art.156 codul muncii salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor, obligație pe care pârâta nu a respectat-
Deoarece reclamanții nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a suplimentării salariale solicitată, reclamanții având dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data plății efective, în conformitate cu art. 161 alin. 4 codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamanților, și, suplimentarea salarială constând în prima de Paște pentru anul 2007 conform art.168 alin.1 din CCM, actualizată la momentul plății efective.
In ceea ce o privește pe reclamanta, având în vedere faptul că nu a depus la dosarul cauzei carnetul de muncă, instanța a disjuns cererea formulată de aceasta și a acordat termen pentru depunerea înscrisului solicitat de instanță.
Având în vedere data încetării raporturilor de muncă ale reclamantului, respectiv, data de 27.03.2007, instanța a respins cererea formulată de acesta.
In ceea ce îl privește pe reclamantul, întrucât aceasta a învederat instanței faptul că renunță la judecata acțiunii, instanța a lua act de această renunțare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând- ca nelegală și netemeinică.
Recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea nr. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 2919/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de sunt elemente diferite de sporuri, acestea fiind incorporate în salariul de bază, astfel că, din elemente variabile, au devenit elemente fixe, acordate permanent.
Pentru a evita orice interpretări contrare în privința voinței reale a părților, Comisia paritară a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute de art. 168 din C al SA", confirmându-se faptul că intenția reală a părților a fost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale să fie incluse in salariul lunar de bază, iar începând cu anul 2003 părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Dovada că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate în anul 2003 fost menținută și în anii următori este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluție crescătoare.
În drept se invocă dispoz. art. 3041și art. 312.pr.civilă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse.
În consecință, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP B, împotriva sentinței civile nr.2482 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
27.01.2010
Jud.fond /
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Lucian
