Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2263/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2263
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1328 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți - și, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, și intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, și Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este declarat și motivat în termen, iar prin recurs se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, deliberând, pronunță următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, - și au solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Finanțelor Publice, la plata drepturilor bănești reprezentând spor de stres în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 16.01.2008 pentru reclamanta și cu data de 29.01.2009 pentru reclamanții și, sumele urmând a fi reactualizate începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești în raport cu indicele de inflație și plata dobânzilor legale pentru sumele restante, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest spor a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și 53 din constituția României, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că nu pot fi acordate daune interese sub forma dobânzii legale, în considerarea faptului că neexecutarea a fost o consecință a neprevederii obligației de a acorda creșterile salariale respective în sarcina sa, astfel încât nu se află în culpă.
De asemenea, a formulat întâmpinare și Ministerului Finanțelor, prin care a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive, față de împrejurarea că potrivit disp. art.282, părți într-un litigiu de muncă pot fi doar salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele și alte persoane care au vocație în temeiul unei legi speciale. Totoddată, Ministerul Finanțelor nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților.
La termenul din data de 22.06.2009, reclamanta a învederat instanței faptul că înțelege să renunțe la judecată.
Prin sentința civilă nr.1328 pronunțată la data de 22 iunie 2009, Tribunalul Prahova a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice și a espins acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții - și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel P și Tribunalul Prahova, și au fost obligați acești pârâți le să plătească celor doi reclamanți sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 29.01.2009 la zi și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță a reținut că este întemeiată, calitatea procesuală pasivă presupunând existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu este direct plătitor al drepturilor salariale pretinse de reclamanți, aceștia neaflându-se în raporturi directe cu acest minister, raporturi în temeiul cărora să poată să fie obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art.73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege ( art.108 alin.3 din Constituție). Dar, asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea. Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte. Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
A mai reținut prima instanță că la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000 era în vigoare și Legea nr.56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal. În acest sens, în Legea nr.56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr.126/2000, se prevedea la art.231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr.125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.126/2000, totuși, prin art.IX alin.2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Din acest motiv inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și în art.IX alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Această interpretare a dispozițiilor legale a fost făcută și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.21/2008, pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit disp. art.329 alin.3 proc.civilă.
Prin urmare, prima instanță a admis acțiunea așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu motivarea că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal în parte, respectiv în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale și pentru viitor.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, Curtea reține că această critică este neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamanților la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert. De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară. Totodată, existența dreptului nu trebuie confundată cu plata sa, plată care se va face succesiv și numai atâta timp cât beneficiarii săi vor îndeplini condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dreptului principal.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1328 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți - și, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, și intimații pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, și Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Th./Red.-CL/AV
2 ex./08.12.2009
f- Trib.
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
