Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2261/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.2261
Ședința publică din data de 23 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1253 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Avocat - B, str. -. -, nr.79, -4,.1,.7,.41, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați B, lipsind recurenta pârâtă SC SA
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului reclamant declară că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de această declarație și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat arată că instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor dosarului atunci când a reținut că prima de Paști nu a fost inclusă în salariu. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamantul în contradictoriu cu pârâta B solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite conform prevederilor art. 168 alin.1 din CCM, actualizate cu indicele de inflație.
In motivarea acțiunii reclamantul arătat că a fost salariat în cadrul pârâtei SC SA, fiind prejudiciat de societatea pârâtă în sensul că nu i-au fost acordate drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă coroborat cu art. 243 alin.1 si art. 236 alin.4 Codul muncii și art. 38 alin.5 din Constituția României.
Mai arată reclamantul că pârâta nu i-a acordat așa cum este prevăzut în Contractul colectiv de muncă suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA cu ocazia sărbătorilor de Paște și C încălcând cu știință dispozițiile art. 168 alin.1 din CCM.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Sub aspectul excepției prescripției, au fost invocate prevederile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, se arată că suplimentările salariale solicitate au fost stipulate în anul 2003, așa cum reiese din actul adițional la, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1253 pronunțată la data de 9 iunie 2009 Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției pentru perioada Paște 2005 și C 2005 și a respins acțiunea pentru aceasta perioadă ca fiind prescrisă.
A respins excepția prescripției pentru Paște 2006 și C 2006 invocată de pârâtă.
Pe fond, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Baf ost obligată pârâta să plătească reclamantului prima de Paște 2006 conform art. 168 din CCM calculată la nivelul unui salariu mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite.
A fost respins capătul de cerere privind prima de C 2006, ca neîntemeiat.
În baza dispoziției art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune, aceasta este întemeiată doar pentru perioada 2005.
Tribunalul a constatat că în cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni arătat de pârâtă, ci termenul general de prescripție, de 3 ani, potrivit art. 166 Codul muncii, conform căruia dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în tot sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Este aplicabil acest text legal față de caracterul de drept salarial al suplimentărilor prevăzute în
Întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 27.02.2009, reiese astfel că doar pentru primele de Paște și C aferente anului 2005 dreptul la acțiune este prescris.
Totodată s-a constatat ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2006, pretențiile reclamantului fiind analizate pe fondul acestora.
Conform actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei ocazie cu care nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Întrucât nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus în salariul de bază, referirea la această includere făcându-se doar pentru anul 2003, nu și în continuare, aceasta este obligată să achite drepturile reclamantului.
În privința primei de C aferente anului 2006, pretenția reclamantului este neîntemeiată, întrucât așa cum reiese din copia de pe carnetul de muncă depusă la dosar, acesta a încetat raporturile de muncă cu societatea pârâtă în luna aprilie 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In cuprinsul motivelor de recurs se critică faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției invocate prin întâmpinare privind prescripția dreptului material la acțiune.
Din acest punct de vedere, consideră recurenta, dreptul la acțiune al intimaților este prescris față de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că aceste sume de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003.
Se mai arată de către recurenta că în contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 menționează faptul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1(prime de Paște și C) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rostul menținerii acelui aliniat este de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută de alin.1 al art.168 in anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Cu alte cuvinte, părțile contractului colectiv de muncă au convenit in anul 2003 pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și-au stabilit că aceasta modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art.168.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de către Comisia Paritară SA, care in data de 31.08.2007 a emis o Notă asupra precizării situației Primelor de Paști și C prevăzute in art.168 din CCM al SA, notă în care se expune același punct de vedere cu motivarea în extenso a acestuia.
De altfel, aceste sume de bani au caracter salarial, iar nu caracterul unor despăgubiri, așa cum in mod greșit se susține.
Pe de altă parte, dacă aceste sume de bani ar fi fost acordate la timp, aceste sume de bani s-ar fi impozitat, astfel că foștii salariați nu pot primi acum mai mult decât ar fi primit dacă erau salariați.
De altfel, modalitatea aleasă de instanța de fond de soluționarea cauzei prin simpla referire la drepturile salariale pe perioada 2005 -2008, conform art.168 din Codul Muncii este total eronată.
Se mai arată faptul că era necesar ca instanța de fond să precizeze cuantumul sumei datorate și sărbătorile pentru care se datorează.
In combaterea motivelor de recurs intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea va reține următoarele:
In ceea ce privește primul motiv de recurs, privind nepronunțarea asupra excepției invocate prin întâmpinare privind prescripția dreptului material la acțiune, Curtea va reține că acesta este neîntemeiat, deoarece așa cum reiese din cuprinsul sentinței atacate, instanța de fond s-a pronunțat asupra prescripției dreptului la acțiune, arătând considerentele față de care aceasta excepție a fost respinsă.
Susținerea recurentei în sensul că dreptul la acțiune al intimaților este prescris față de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune,iar sumele pretinse nu au un caracter salarial, este contrazisă chiar de aceasta in cuprinsul motivelor de recurs.
Astfel, in cuprinsul motivelor de recurs, aceasta susține că "aceste sume de bani au caracter salarial, iar nu caracterul unor despăgubiri, așa cum in mod greșit a reținut instanța de fond".
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la faptul că aceste sume de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și acesta este neîntemeiat, deoarece, așa cum rezultă din contractele colective de muncă pentru anii 2005,2006 și 2007, textul art.168 prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1(prime de Paște și C) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Textul are in vedere numai suplimentările salariale raportate la anul 2003, din interpretare rezultând că ulterior, acestea nu au mai fost introduse.
In ceea ce privește documentul intitulat "Notă" emis de Comisia Paritară la data de 31.08.2007 și depus ca proba exoneratoare de răspundere la dosarul cauzei, în realitate nu îndepărtează art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă ci îl modifică.
Acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art.168 alin.1 si 2 din CCM realizată, prin acte neînregistrate la Direcția de Muncă și Protecție Socială.
Restul criticilor formulate, care vizează impozitarea și cuantumul sumelor datorate, sunt neîntemeiate, întrucât aceste aspecte vizează executarea hotărârii, instanța de fond în mod corect raportându-se la prevederile contractuale când a avut in vedere stabilirea sumei.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.312 corob. cu disp.art.3041pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1253 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Avocat - B, str. -. -, nr.79, -4,.1,.7,.41, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VD/03.12.09
f- Trib.
-
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
