Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 236/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 236
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1410 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanta recurentă asistată de avocat -, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat Spitalul de Copii
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a reclamantei recurente duplicatul întâmpinării depuse la dosar de pârâtul intimat și constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursul fiind în stare de judecată, a cordat cuvântul la dezbateri.
Avocat - pentru reclamanta recurentă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului intimat la plata pretențiilor, reprezentând majorarea salarială de 100% pentru anul 2004, majorare obținută datorită calificativului maxim la evaluarea profesională anuală. A solicitat cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Botoșani, înregistrată sub nr. 5057/193/23.05.2007 reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Pediatrie "Sf. " B, acesta să fie obligat la plata diferenței între salariul de bază lunar de 9.755.000 lei vechi (ROL) și cel efectiv primit, de 8.932.000 lei (ROL) pentru intervalul 1.06.2004 - 1.06.2005 și actualizarea acestei diferențe în funcție de indicii de inflație.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că deși calificativul obținut la evaluarea profesională din anul 2004 îi dădea dreptul la o creștere salarială până la nivelul maxim (de 9.755.000 lei vechi) al funcției de medic primar pe care o ocupa, cu toate acestea prin decizia nr. 88/2004 pârâta i-a stabilit o creștere de doar 2,3%, adică un salariu de 8.932.000 lei vechi, încălcând astfel dispozițiile art. 9, 10 și 12 din nr.HG 150/1999.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 269 și 283 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 3464 din 2 iulie 2007, Judecătoria Botoșania declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă din cadrul secției civile a Tribunalului Botoșani conform cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă, instanță la care dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că referirea reclamantei la evaluarea profesională pe anul 2004 este eronată, deoarece în fapt este vorba de evaluarea pe 2003, care s-a făcut în aprilie-mai 2004, iar în perioada evaluată reclamanta a fost medic specialist, motiv pentru care creșterea salarială s-a acordat la maximul acestei funcții și nu la nivelul celei de medic primar pe care o dobândise ulterior.
A mai arătat că, reclamanta a beneficiat în fiecare an și de salariul de merit, fapt care ar dovedi lipsa subiectivismului din partea unității.
Prin sentința civilă nr. 1410 din 21 noiembrie 2007 Tribunalul Botoșania respins ca nefondată contestația.
Prin considerentele sentinței s-a reținut, în esență, că pe parcursul întregului an 2003 reclamanta a fost angajată în funcția de medic specialist cu un salariu stabilit la nivelul maxim corespunzător al acestei funcții, respectiv 6.986.000 lei vechi, dar nemulțumirea reclamantei constă în faptul că în urma evaluării desfășurate pentru anul 2003, în perioada aprilie - mai 2004; s-a acordat o creștere salarială sub nivelul maxim al funcției de medic primar, dobândită între timp, respectiv 8.932.500 lei, față de 9.755.000 lei vechi-salariu de bază.
S-a reținut de instanța de fond că salariile de bază ale personalului medico-sanitar au fost stabilite conform metodologiei stabilite potrivit nr.HG 150/1999 care prin art. 9 prevede că salariile de bază individuale se stabilesc potrivit performanțelor obținute în activitatea desfășurată "creșterea salariului de bază efectuându-se în limitele coeficientului de multiplicare minim și maxim, prevăzute pentru funcția, gradul și treapta profesională în care persoana este încadrată".
Au fost enunțate și dispozițiile art. 12, 14 și 17 din același act normativ conform cărora procentele de creștere salarială pot fi acordate în funcție de punctajul obținut în fișa de apreciere fără a se depăși limita maximă a coeficientului de multiplicare, intenția legiuitorului fiind aceea de a corela creșterea salariului aferent funcției deținută în perioada pentru care a fost evaluată și nicidecum de funcția dobândită ulterior.
Față de reglementările enunțate prima instanță a reținut că în mod corect a fost asigurată reclamantei o mărire a salariului cu procentul de 25% reprezentând suma de 1.746.500 lei, peste salariul avut anterior evaluării la nivelul maxim al funcției de specialist pe care a deținut-o în anul 2003.
S-a mai argumentat că acordarea procentului de 100% nu a fost reglementată ca o cerință obligatorie, norma de drept având un caracter permisiv care trebuie analizată în corelație cu dispozițiile art. 14 și 17 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate susținând că în textul legii nu se precizează că activitatea profesională este evaluată pe an calendaristic, întrucât prin art. 11 din nr.HG 150/1999 s-a prevăzut că evaluarea profesională se efectua anual, după aprobarea bugetului.
Totodată a susținut că potrivit art. 9 instanța a reținut că salariile de bază trebuie să reflecte performanțele salariatului în activitatea desfășurată și nu în funcție, dar potrivit adeverinței depuse la dosar, intimata i-a recunoscut competențele profesionale în funcția de medic primar încă din luna septembrie 2003 considerând că au fost greșit aplicate prevederile art. 12 din nr.HG 150/1999 și au fost ignorate prevederile nr.HG 414/2000 care a stabilit că pentru angajații promovați într-o funcție momentul evaluării se stabilește de conducerea fiecărei unități cu personalitate juridică iar în acest context în mod greșit a fost evaluată în raport de funcția de medic specialist pe care nu o mai ocupa din 01 ianuarie 2004 - și nu în raport de funcția de medic primar.
Recursul, nemotivat în drept dar care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat, pentru următoarele considerente.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamanta este angajata unității pârâte Spitalul de Copii B, conform contractului individual de muncă încheiat la 31 august 1995, ca medic rezident, promovată ulterior ca medic specialist iar începând cu data de 1 februarie 2004 a fost promovată în funcția de medic primar specialitatea pediatrie, secția Pediatrie II, situație confirmată prin decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2004, dar și înscrierile din cartea de muncă, poziția 70 - fila 40 dosar.
Drepturile salariale ale funcției de medic specialist, îndeplinite în cursul anului 2003 au fost stabilite la nivelul unui salariu de bază de 6.986.000 lei conform mențiunii de la poziția 69 din cartea de muncă, iar ca urmare a promovării în funcția de medic primar, cu data de 1 februarie 2004, s-a acordat o majorare a drepturilor salariale, fiind stabilit un salariu de bază brut de 8.753.500 lei.
Cum din actele existente la dosar, necontestate de reclamantă, respectiv decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2004, cartea de muncă depusă de unitatea pârâtă la dosar și adresa nr. 14455 din 3 octombrie 2003 a Direcției de sănătate publică B rezultă că numirea în funcția de medic primar s-a efectuat în cursul anului 2004, începând cu data de 1 februarie 2004, dată când îndeplinea cerințele minime de vechime de 5 ani ca medic specialist și nicidecum din cursul lunii septembrie 2003 cum greșit a invocat recurenta prin recursul formulat, vor fi respinse susținerile acesteia ca fiind nefondate.
Din verificarea celorlalte acte existente la dosar rezultă fără nici un dubiu că evaluarea profesională s-a efectuat pentru activitatea profesională desfășurată în cursul anului 2003, situație ce rezultă din fișa de apreciere de la fila 25 dosar precum și procesul verbal al ședinței comitetului director al Spitalului de copii B privind efectuarea evaluării performanțelor profesionale al personalului medical în conformitate cu dispozițiile nr.HG 150/1999 și nr.OUG 123/2003.
Ori metodologia aprobată prin nr.HG 150/1999 pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru personalul de specialitate medico - sanitar și personalul auxiliar sanitar, se referă la evaluarea posturilor din fiecare unitate sanitară și de asistență socială, operațiune care implică evaluarea funcției deținută în perioadele de evaluare conform celor expres stabilite prin dispozițiile art. 2 și 3, postul fiind caracterizat în principal, prin funcția ocupată.
Instanța de fond a reținut în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art. 9, 12 și următoarele din nr.HG 150/1999, faptul că evaluarea a privit activitatea desfășurată în anul 2003 și aceste dispoziții au fost corect interpretate din moment ce legiuitorul a stabilit că salariile de bază "trebuie să reflecte performanțele obținute în activitatea desfășurată".
Chiar dacă în cuprinsul legii nu se prevede că evaluarea performanței profesionale a fiecărui angajat, se face pe an calendaristic, se constată că în cuprinsul art. 11 se face referire la evaluarea anuală, prevedere care trebuie corelată cu dispozițiile nr.OUG 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar.
Acest act normativ a fost emis pentru unificarea prevederilor actelor normative care au ca obiect de reglementare atât salarizarea personalului contractual cât și eliminarea neconcordanțelor existente între anumite prevederi din legislație privind salarizarea iar prin art. 6 alin. 1 prevede în mod expres că "în anul 2004, personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia pe lângă creșterile salariale acordate potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul 2003, potrivit reglementărilor în vigoare, cu încadrarea în nivelul alocațiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile prevăzute pentru anul 2004.
Prin art. 20 alin. 2 din nr.HG 150/1999 se prevede în mod expres că "evaluarea performanțelor profesionale individuale se face o dată pe an pentru toți angajații cărora li se aplică prezenta metodologie, iar prevederile alin. 3 al acestei reglementări, modificate prin nr.HG 414/19 mai 2000, nu sunt aplicabile reclamantei întrucât aceasta nu a fost promovată în funcția de medic primar în cursul anului 2003, ci începând cu data de 1 februarie 2004, conform dispoziției nr. 13 din 22 ianuarie 2004, dar și a deciziei nr. 88 din 9 iunie 2004, necontestate de reclamantă.
În consecință, întrucât evaluarea profesională s-a efectuat pentru activitatea desfășurată din anul 2003 iar prin art. 6 al nr.OUG 123/2003 aprobată prin Legea nr. 164/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 446/2004, act normativ de nivel superior unei hotărâri de guvern, se prevede în mod expres, fără nici o altă posibilitate de interpretare ca în anul 2004 personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia și de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul 2003, iar această creștere salarială s-a acordat în mod corect prin stabilirea salariului de bază de 8.932.500 lei conform decizie nr. 88/2004, situație înregistrată și în carnetul de muncă, în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei pentru plata drepturilor salariale pretinse.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea constată că nu sunt motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 1410 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond
Ex. 2 / 02.04.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Pungă Titus, Gheorghiu Neculai
