Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 234
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în, nr. 5, județul B, împotriva sentinței nr. 1412 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurent, reclamantul intimat și reprezentantul intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani, înregistrată sub nr. 3867/40 din 3 august 2007, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, aceasta să fie obligată la plata sumei de 1982 lei și cheltuieli de judecată aferente.
În motivare reclamantul a arătat că a făcut parte dintre foștii salariați ai SC "" SA, care au beneficiat de plăți compensatorii din partea pârâtei, conform sentinței irevocabile nr. 669/28 martie 2005 a Tribunalului Botoșani.
Întrucât plata sumei cuvenite conform acestei sentințe a fost efectuată cu întârziere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata actualizării sumei de 137.174.440 lei vechi, pentru perioada 28 august 2004 - 30 august 2005, cu indicele de inflație de 109,45%, respectiv a sumei de 12.962.980 lei vechi (137.174.400 lei x 109,45% - 137.174.400 lei).
Totodată, reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata diferenței de impozit ce ar fi trebuit să fie stabilită la data titlului executoriu în cotă mai mică de 16%, decât cea aplicată efectiv în mod eronat conform grilei de salarizare din august 2004. Astfel, s-a arătat că suma brută a compensației a fost de 171.468.000 lei, iar impozitul aplicat de 34.293.600 lei, în loc de 27.434.880 lei (16%), rezultând deci o diferență de 6.858.720 lei vechi.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât nu a efectuat cu întârziere plata sumelor stabilite prin sentință, ci la data formulării cererii și a depunerii documentației. Cât privește diferența de impozit, aceasta nu este cuvenită, întrucât suma ar fi fost plătită în cuantumul stabilit de dispozitivul sentinței nr. 669/2005, fără a aplica vreun impozit pe salariu.
Pârâta prin cererea de chemare în garanție formulată a solicitat ca în subsidiar, în situația admiterii acțiunii să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor B la virarea sumelor necesare efectuării plății sumelor către reclamant.
Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 1412 din 21 noiembrie 2007 a dispus următoarele:
- a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B;
- a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1982 lei compusă din: - 1296 lei reprezentând actualizarea în funcție de indicii de inflație a plăților compensatorii prevăzute de sentința civilă nr. 669/2005;
- 686 lei reprezentând diferența de impozit reținută în plus de pârâtă la suma din sentința susmenționată;
- a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată;
- a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B;
- a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B să vireze pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B sumele necesare efectuării plăților susmenționate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 669 din 28 martie 2005 a aceleiași instanțe, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ost obligată să plătească reclamantului, în temeiul art. 88 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC "" SA, o compensație bănească în sumă de 147.174.400 lei vechi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul SC "" SA, al cărei patrimoniu s-a vândut la licitație, în urma executării silite promovată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pentru recuperarea datoriilor acumulate la bugetul de stat. De asemenea, a mai reținut, că deși reclamantul - alături de ceilalți salariați - s-a înscris pe creditorilor pentru distribuirea sumei rezultate din vânzare, pârâta a refuzat să-i achite compensația prevăzută de art. 88 din Contractul colectiv de muncă pe societate.
Prin sentința nr. 1451 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului Botoșani ( 8 - 11 dosar fond), astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 220 din 13 martie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA ( 7 dosar fond), a fost admisă acțiunea beneficiarilor plăților compensatorii prevăzute de sentința nr. 669/2005, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B fiind obligată să plătească acestora câte o despăgubire egală cu actualizarea plăților compensatorii în funcție de indicii de inflație, de la 28 august 2004 și până la data plății către fiecare reclamant, precum și diferența de impozit în funcție de procentul de 16%.
S-a mai reținut că nu este dată excepția de autoritate de lucru judecat, nefiind dată identitatea de părți din moment ce reclamantul nu a solicitat actualizarea sumei alături de ceilalți beneficiari și constatând că suma datorată în temeiul sentinței civile nr. 669/2005 a Tribunalului Botoșania fost achitată abia la data de 9 septembrie 2005, a hotărât că reclamantului i se cuvine actualizarea sumei în raport de rata inflației doar pentru intervalul 28 august 2004 - 30 august 2005.
Totodată a reținut că potrivit art. 17 din Codul fiscal, așa cum a fost modificat prin nr.OUG 138/2004, începând cu 1 ianuarie 2005, cota de impozit pe profit a fost diminuată la 16%. Drept urmare, întrucât pentru compensația plătită reclamantului a fost reținut impozitul prevăzut de Codul fiscal, înainte de modificarea prin nr.OUG 138/2004, respectiv 25% din 147.174.400 lei vechi = 34.293.600 lei, în loc de 16% (27.434.880 lei vechi), reclamantului i se cuvine diferența de impozit de 6.858.720 lei.
S-a mai observat, în același timp, că potrivit art. 57 din Codul fiscal, impozitul pe venituri din salarii se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri. Drept urmare, a fost înlăturată apărarea pârâtei în sensul că reclamantul ar fi primit suma compensatorie înscrisă în sentința nr. 669/2005, întrucât sumele menționate în dispozitivul acesteia sunt brute, încât obligația legală de calcul și reținere a impozitului revine acesteia, în calitate de plătitor de venituri.
A fost admisă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice B, obligat să vireze pârâtei sumele necesare pentru plata drepturilor salariale către reclamant, în considerarea prevederilor nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată către instituțiile publice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că într-adevăr reclamantul a făcut parte din categoria de salariați care au beneficiat de plăți compensatorii conform sentinței civile nr. 669 din 28 martie 2005, dar a considerat că în mod greșit a fost admisă acțiunea pentru plata actualizării și a diferenței de impozit întrucât unitatea a efectuat plata în raport de data formulării cererii și a documentației depuse, respectiv în baza titlului executoriu după valorificarea patrimoniului fostei SC "" SA. Cât privește plata diferenței de impozit a considerat că această sumă nu este datorată întrucât plata s-a făcut conform sumelor înscrise în sentința nr. 669/2005, conform valorii solicitate de reclamanți.
Recursul, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă este nefondat, pentru următoarele considerente.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că prin sentința civilă nr. 669 din 28 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr. 5599/CM/2004, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții specificați în dispozitivul hotărârii, printre care și reclamantul, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu consecința obligării acestei unități la plata sumei de 147.174.400 pentru reclamant, cu titlu de plăți compensatorii prevăzute prin art. 88 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC "" SA în acord cu prevederile nr.OUG 98/1999 perfectat anterior valorificării prin licitație publică a patrimoniului unității angajatoare susmenționată, ca urmare a executării silite pentru datoriile acumulate la bugetul de stat.
Așadar reclamantul a fost salariatul societății SC "" SA, supusă procedurii de executare silită, toți salariații fiind disponibilizați ca urmare a imposibilității realizării obiectului de activitate pentru care s-a înființat societatea, existând obligația achitării sumelor conform prevederilor contractuale deci și a celor stabilite prin Contractul colectiv de muncă care potrivit art. 7 lit. a din Legea nr. 130/1996, privind Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților.
Potrivit art. 101 alin. 5 din nr.OG 92/2003 privind data executării silite s-a stabilit că eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din această procedură se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumelor obținute prin valorificarea bunurilor.
Ori așa cum rezultă și din sentința civilă nr. 1451 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului Botoșani, pronunțată în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 220 din 13 martie 2007, suma obținută în urma valorificării patrimoniului SC "" SA a fost depusă în contul unității pârâte la data de 9 august 2004, aceasta având obligația de plată către reclamant a plăților compensatorii, ca urmare a concedierii colective la data de 24 august 2004.
Din actele dosarului rezultă că plata drepturilor privind plățile compensatorii, s-a efectuat de unitatea pârâtă abia la data de 9.09.2005, situație dovedită prin înscrisul - extras de cont bancar din 9.09.2005 (fila 37 dosar fond).
În cauză este de reținut și faptul că la nivelul Ministerului Finanțelor Publice a fost emisă decizia nr. 9/2004 a Comisiei Centrale Fiscale, prin care plățile compensatorii reglementate prin Contractul colectiv de muncă încheiate la nivelul societăților comerciale au fost asimilate cu datoriile salariale datorate de unitatea angajatoare în temeiul Contractului colectiv de muncă încheiat cu respectarea Legii nr. 130/1999, dar și a prevederilor nr.OUG 98/1999, aceste plăți fiind stabilite în caz de lichidare, faliment sau executare silită, procedură la care a fost supusă și SC "" SA, cu scopul de a diminua impactul social datorat ca urmare a desființării unor societăți comerciale.
Întrucât unitatea pârâtă avea obligația de a distribui sumele în termen de 15 zile, de la obținerea sumelor rezultate din vânzarea bunurilor societății, obligație nerespectată nici ca urmare a recunoașterii drepturilor salariaților prin hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 669 din 28 martie 2005, definitivă și executorie de drept conform prevederilor art. 289 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003, în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1073 cod civil prin acordarea despăgubirilor reprezentând și actualizarea sumei în funcție de indicii inflației pentru plățile compensatorii stabilite prin sentința civilă nr. 669/2005 conform calculului reclamantului necontestat de pârâtă.
Totodată se reține faptul că la data nașterii dreptului privind plățile compensatorii, impozitul aplicabil drepturilor salariale a fost reglementat în procentul de 40%, dar începând cu data de 1 ianuarie 2005, conform art. 43 alin.1, cota de impozit aplicabilă veniturilor salariale a fost modificată la procentul de 16% conform nr.OUG 138/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 din Codul fiscal, ordonanță aprobată prin Legea nr. 163/2005. Și în expunerea de motive la această ordonanță s-a prevăzut în mod expres necesitatea aplicării măsurilor cuprinse în acest act normativ începând cu 1 ianuarie 2005, pentru asigurarea unui regim fiscal unitar pe parcursul întregului an.
Drept consecință, în temeiul dispozițiilor enunțate, cota de impozit ce trebuia aplicată era de 16% conform situației de calcul prezentate de reclamant prin acțiune, calcul necontestat de către unitatea pârâtă, deși îi revenea obligația de a depune documentația la dosar conform prevederilor art. 287 din Codul muncii.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, curtea reținând că nu sunt date nici motive de casare de ordine publică,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței nr. 1412 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond
Ex.2 / 03.04.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Pungă Titus, Gheorghiu Neculai
