Pretentii civile. Speta. Decizia 235/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- litigiu de muncă
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 235
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în S,-, județul B, împotriva sentinței nr.1416 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate Primăria orașului S - prin primar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent, solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante din perioada 2001-2004.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1416 din 21 noiembrie 2007, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile vizând sporul de vechime și premiul lunar de 2% pentru perioada iunie 2000 - iulie 2004, precum și premiile anuale aferente anilor 2001, 2002, 2003 și a respins ca inadmisibile aceste pretenții.
Pe de altă parte, a admis în parte acțiunea reclamantei, promovată în contradictoriu cu Primăria orașului
Pe cale de consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantului premiu anual aferent perioadei lucrate în anul 2004, suma urmând să fie actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe data de 22 iunie 2007, reclamantul a solicitat obligarea Primăriei orașului S la plata drepturilor salariale restante pe perioada iulie 2000 - iulie 2004, constând în sporul de vechime (de 25% din salariul de bază, premiile anuale și premiul lunar de 2%), motivând că a îndeplinit funcția de primar.
A făcut aplicarea art. 283 din Codul muncii, cât privește pretențiile salariale aferente perioadei anterioare datei de 22 iunie 2004.
A rămas neprescris doar premiul anual pentru anul 2004.
În perioada iunie 2000 - iunie 2004, reclamantului i-a fost aplicabilă Legea salarizării organelor pentru execuție nr. 40/1991.
Art. 18 din acest act normativ statuează că pentru activitatea desfășurată, personalul respectiv beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata.
Or, prin anexa nr. 10, Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, a prevăzut expressis verbis textele din Legea nr. 40/1991 care se abrogă.
Art. 18 este exceptat, deci reclamantul este îndreptățit doar la premiul aferent perioadei lucrate în anul 2004.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul.
Criticile sale se referă la o pretinsă recunoaștere a drepturilor salariale în anul 2005 de către unitatea pârâtă și că ar fi incident art. 166 alin. 2 din Codul muncii (întreruperea cursului prescripției extinctive).
Mai indică și nr.OUG 146/2007, prin care s-au aprobat plățile primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006.
Recursul care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, este nefondat.
Într-adevăr, potrivit art. 166 alin. 2 din textul de lege citat, termenul de prescripție de 3 ani (de la data la care drepturile respective erau datorate) se întrerupe în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
În cauza dedusă judecății n-a intervenit o asemenea recunoaștere tale quale. În sine, întocmirea unui tabel nu semnifică manifestarea de voință susceptibilă de a produce efectul juridic despre care este vorba (în acțiune).
Pe de altă cale, trimiterea la nr.OUG 146/2007 nu conduce la înlăturarea incidenței art. 166 alin. 1 din Codul muncii în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, cu privire la drepturile salariale, sub aspectul examinat.
În fine, este de menționat că admițând excepția prescrierii dreptului la acțiune, acțiunea promovată va fi respinsă ca prescrisă, nicidecum ca inadmisibilă, așa cum greșit a reținut prima instanță.
Cu criticile reclamantului nu sunt justificate,
Văzând și art. 3041Cod proc. civilă,
Constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, el urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.1416 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex.2/11.03.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Pungă Titus, Gheorghiu Neculai
