Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 238/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.238
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, cu sediul procesual ales în B, dul - -, nr.4 - 8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați, și asociații, împotriva sentinței civile nr.1863 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, cu domiciliul ales în G, str.- -,.41,.C,.2,.9, județul D - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA- Membru Grup, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.8670/2010, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de către grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, prin cererea de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA- Membru Grup depune la dosar, în copie, certificat de înregistrare mențiuni din 21.12.2009 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, încheierea nr.89793/16.12.2009 pronunțată în dosarul nr.-/2009 al Tribunalului București și învederează că noua denumire a recurentei este " "A și declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că noua denumire a societății recurente este " " SA, că recurenta nu mai are alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC " " SA, avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prematur formulată, întrucât dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta vreme cât nu au avut loc negociere a cuantumului acestor sume, în subsidiar respingerea acțiunii ca prescrisă, întrucât aceste drepturi de natură salarială nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul.
Dacă se trece peste aceste apărări solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii întrucât drepturile salariale privind primele de Paști și C au fost incluse în salariul fiecărui reclamant. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Teleorman sub nr. 3965/87 din data de 10.12.2007 reclamanții și, împreună cu alți reclamanți, au chemat în judecată pârâta SC SA B și au solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate, prevăzute de art. 168 alin. 1 din pentru anii 2004 -2007.
Motivând cererea reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și că au fost prejudiciați în sensul că nu le-au fost acordate drepturile salariale prevăzute de art. 168 din, suplimentările fiind în sumă de 9863,52 lei din care 9330 lei drepturi salariale și 533,52 lei daune materiale pentru neachitarea în termen a sumelor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 166 din Codul muncii și 168 alin. 1 din CCM încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004-2005.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei copii de pe actele de identitate, copii de pe cărțile de muncă și copii de pe contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Prin sentința civilă nr. 1046/27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Teleormans -a disjuns cauza în privința reclamanților și, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
La Tribunalul Dâmbovița dosarul a primit nr-.
La termenul de judecată din data de 29.09.2009 s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea cauzei. Excepția a fost respinsă de tribunal prin încheierea de ședință, iar pârâta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin.2 ultima teză din Legea nr. 53/2003. Această cerere a fost respinsă prin aceeași încheiere de ședință ca inadmisibilă întrucât nu există legătură de cauzalitate între excepția invocată și soluția ce se va pronunța în cauza de față.
Încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate nu a fost atacată cu recurs. La termenul de judecată din data de 13.10.2009, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților întrucât drepturile solicitate au fost incluse în salariul reclamanților încă din anul 2003. Întâmpinarea a fost însoțită de acte și de practică judiciară în materie.
La termenul de judecată din data de 27.10.2009, pârâta prin apărător, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa în raport cu reclamantul motivat de faptul că acest reclamant nu a fost angajat al pârâtei.
Prin sentința civilă nr.1863 din 27 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în privința reclamantului, s-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte cererea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, a obligat pârâta la plata către reclamantul a suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 alin.1 din, reprezentând prime pentru C 2004 și 2005 și prime pentru Paști 2005.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată în anul 2007 la Tribunalul Teleorman, reclamanții au solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate începând cu anul 2004 și până în anul 2007, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Cum în fața instanței de judecată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC Sa în raport cu reclamantul, tribunalul este obligat, conform prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, să se pronunțe mai întâi asupra acestei excepții.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, dirimantă și absolută care face de prisos cercetarea în fond a pricinii. Astfel, cum în cauză nu a existat identitate între persoana pârâtei și persoana angajatorului reclamantului, tribunalul a admis excepția și a respins cererea formulată de către ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Din carnetul de muncă al reclamantului a rezultat că acesta a fost salariat al SC SA și nu salariat al SC SA, situație în care nu putea acționa în judecată o altă unitate decât cea angajatoare.
Cu privire la reclamantul, tribunalul a reținut că acesta a fost salariat al pârâtei până la data de 21.01.2006 când a fost concediat colectiv.
Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000, salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 " vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
Asupra acestui aspect, al introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paști și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA. Începând cu anul 2004 aceste drepturi salariale suplimentare nu au mai fost incluse în salariu. Această concluzie a rezultat din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", în timp ce în anul 2005 sintagma devine " vor fi introduse", sintagmă ce întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
În cauză nu a putut fi acceptată concluzia Comisei Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 l art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă.
Această interpretare a voinței părților referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
Tribunalul a apreciat că pârâta, prin actele depuse, nu a făcut dovada includerii în salariu a drepturilor solicitate de reclamantul.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamantului, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de un salariu mediu de bază pe SNP și nu la un salariu mediu brut.
Atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri.
Pentru cele ce preced, tribunalul apreciind îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, a admis în parte cererea reclamantului și a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia pentru C 2004 și 2005 și pentru Paști 2005.
Cu privire la daunele morale solicitate, tribunalul a apreciat că acestea nu pot fi acordate câtă vreme posibilitatea acordării lor nu a fost prevăzută în contractele încheiate între părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În cuprinsul motivelor de recurs se arată că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Excepția de prematuritate invocată de recurentă este neîntemeiată câtă vreme aceasta a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Astfel, dreptul la acordarea acestor prime rezultă din dispozițiile contractelor colective de muncă mai sus arătate și nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi prematură pe motiv că nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, așa cum se prevede în art.168 alin.1 teza finală din contractele colective de muncă pe acești ani, în condițiile în care nu se poate reține o culpă a reclamanților pentru lipsa acestor negocieri, recurenta invocându-și practic propria culpă, iar cuantumul primelor a putut fi oricum stabilit după criteriul reglementat de contractul colectiv de muncă
Neîntemeiată este și critica prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamanților ar fi prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2004 - 2005, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespund adevărului.
Este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al reclamantului pe anii în discuție în cauză.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
În raport de cele mai sus-arătate, decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004,2005, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe acei ani.
Nici ultima critică a recursului nu este fondată deoarece în dispozitivul sentinței se prevede în mod expres că vor fi plătite sumele prevăzute de art.168 CCM respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu brut și nu al unui salariu mediu brut pe unitate pentru fiecare, așa cum greșit prevede recurenta.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, cu sediul procesual ales în B, dul - -, nr.4 - 8, House, sector 1 - la Societatea Civilă de Avocați, și asociații, împotriva sentinței civile nr.1863 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, cu domiciliul ales în G, str.- -,.41,.C,.2,.9, județul D - la Cabinet de avocatură.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
- - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.5 ex/23.02.2010
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
