Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 259
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1994 din 3.12.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind Consiliul Local al Comunei.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic G pentru intimatul Consiliul Local al Comunei, lipsă fiind, recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic G pentru intimatul Consiliul Local al Comunei depune delegație la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic G pentru intimatul Consiliul Local al Comunei arată că lasă recursul la aprecierea instanței.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, completată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al comunei solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime de 25%, prima anuală și prima lunară de 2% pentru perioada iulie 2004, până în prezent și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de primar, fiind retribuit cu o indemnizație lunară. În art. 19 din Legea nr. 154/1998 se prevede că această indemnizație reprezintă baza de calcul pentru drepturile bănești ce se determină în raport cu venitul salarial, drept urmare sunt aplicabile prevederile referitoare la sporul de vechime, premiul lunar și premiul annual, drepturi care se regăsesc în art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991.
A mai invocat reclamantul și prevederile art. 39 din Legea nr. 393/2004 și a precizat că salarizarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică se face prin calcularea indemnizației prevăzute în art. 20 alin. 2 din Legea nr. 154/1998, iar suma obținută reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor bănești.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iulie 2004-30.09.2005 și necompetența materială pentru cererea privind înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1994 din 3 decembrie 2008, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei.
A respins cererea privind plata sporului de vechime pentru perioada iulie 2004-30.09.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A declinat, în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a cererii privind înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei iulie 2004-30.09.2005 este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii și faptul că acțiunea a fost formulată la data de 30.09.2008.
Cererile privind înscrierea de mențiuni în carnetul de muncă se soluționează, potrivit art. 8 din Decretul nr. 92/1976, de judecătorie, iar în baza dispozițiilor art. 158 Cod proc. civilă, se va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, începând din luna iulie 2004, reclamantul are calitatea de primar al comunei.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 154/1998, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II, iar potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din aceeași lege, indemnizația lunară este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 40/1992, persoanele salarizate potrivit acestei legi beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază. Potrivit art. 17 din Legea nr. 40/1991, pentru premierea individuală a personalului se constituie un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității, din acest fond putând fi acordate premii în cursul anului salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase, iar potrivit art. 18 alin. 1 din aceeași lege, pentru activitatea desfășurată, personalul salarizat potrivit prezentei legi beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază, realizat în anul pentru care se face plata.
Prin pct. 1 din anexa nr. 10 la Legea nr. 154/1998 au fost abrogate o serie de prevederi ale Legii nr. 40/1991, articolele 14, 17 și 18 rămânând în vigoare.
În anul 2005, fost adoptată OUG nr. 108 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite din administrația publică locală. Potrivit dispozițiilor art. 2 din această ordonanță, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 4 și 5 din OG nr. 3/2006, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 și VII/1a, VII/2a, VII/3a, precum și în anexele VII/1b, VII/2b și VII/3b reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. În aplicarea prevederilor alin. (4), persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Aceleași dispoziții le regăsim și în art. 3 alin. 4 și 5 din OG nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007.
S-a mai reținut că, potrivit art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/200, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 286/2006, pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Având în vedere modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze drepturile bănești de care beneficiază primarii și viceprimarii, s-a reținut că este neîntemeiată cererea formulată de reclamantă privind plata sporului de vechime, a premiului lunar de 2% și a premiului annual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține că sentința este netemeinică și nelegală.
Instanța de fond nu face nici un fel de referire la art. 39 din Legea nr. 393/2004 și nici nu are în vedere art. 61 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare începând cu 1.10.2005.
Susține recurentul, având în vedere dispozițiile legale aplicabile în cauză, oarecum contradictorii, că se pune problema interpretării acestora în mod just și prin raportare la o serie de principii fundamentale, context în care este firesc să se apeleze la practica judiciară, sens în care depune copii ale unor hotărâri judecătorești pronunțate de aceiași magistrați.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formaulte de recurent în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Așa cum a reținut și prima instanță, prin anexa nr. 10 Legii nr. 154/1998 nu au fost abrogate dispozițiile art. 14, 17 și 18 din Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Președintelui și Guvernului României, precum și a personalului, Guvernului și al celorlalte organe ale puterii executive, dispoziții care reglementează acordarea sporului de vechime, a premiului lunar de 2% și a premiului anual de până la un salariu mediu. Însă persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese în administrația publică locală, deci și recurentul, care a îndeplinit și îndeplinește funcția de primar, au fost excluse de la aplicarea acestor dispoziții prin prevederile exprese ale actelor normative menționate de prima instanță.
Astfel, în anul 2005 fost adoptată nr.OUG 108 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite din administrația publică locală, în preambulul acestui act normativ reținându-se că: "Prin Programul de guvernare pentru perioada 2005-2008, Guvernul Romaniei și-a propus, ca obiectiv prioritar, întărirea capacitații instituționale din administratia publica locală.
In vederea susținerii acestui obiectiv este necesară asigurarea unui cadru legal prin care să se elimine inechitațile create prin acordarea nejustificată a unor drepturi de natură salarială (spor de vechime in muncă), în baza hotararilor definitive si irevocabile ale unor instante de judecată. În acest sens și pentru a se evita extinderea aplicării unor dispozitii contrare prevederilor legale, ca urmare a altor acțiuni în instanță în curs de soluționare, se impune, în regim de urgență, reglementarea situației privind remunerarea funcțiilor de demnitate publică, alese și numite, din administrația publica locală."
Astfel, conform dispozițiilor art. 2 din acest act normativ: "Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publica, alese și numite, din administrația publica locală, indemnizațiile prevăzute în anexa reprezintă unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege."
Sunt nefondate și susținerile recurentului privind forța juridică inferioară a actelor juridice adoptate de Guvern, care ar contrazice dispoziții ale unor legi adoptate de Parlament, cu atât mai mult cu cât alin. 2 al art. 2 din OUG nr. 108/2005, care prevede expres că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege, a fost introdus prin Legea nr. 331/2005, care a aprobat OUG nr. 108/2005.
OG nr. 3/2006 a fost aprobată prin Legea nr. 323/2006, OG nr. 10/2007 a fost aprobată prin Legea nr. 231/2007, iar OG nr. 10/2008, care prevede, în art. 3 alin. 4, că, pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a și VII/1b, VII/2b, VII/3b reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și, de asemenea, reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar în alin. 5 prevede în mod expres că, în aplicarea prevederilor alin. (4), persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege, a fost aprobată prin Legea nr. 177/2008.
Prin urmare, actele normative reținute de prima instanță nu au o forță juridică inferioară Legii nr. 40/1991. Nu se poatre reține "complexitatea" art. 14 din această lege, ci doar că această prevedere, ca și cele cuprinse în art. 17 și 18 din același act normativ, nu sunt aplicabile recurentului, așa cum a prevăzut legiuitorul în mod expres, neputându-se constata existența unui tratament inegal și discriminatoriu nici în ceea ce privește indemnizația de care beneficiază recurentul, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, și nici în ceea ce privește indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, raportată la aceeași indemnizație, asimilată unui venit salarial.
De asemenea, nici art. 39 din Legea nr. 393/2004, care are în vedere durata exercitării mandatului care constituie vechime în muncă și în specialitate, și nici art. 61 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Legea nr. 286/2006, nu prevăd dreptul persoanei care ocupă o funcție de demnitate publică, aleasă sau numită, la spor de vechime, premiu lunar și premiu anual, nefiind aplicabile în cauză.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii în conformitate cu practica judiciară invocată de recurent, Curtea constată că interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României se asigură de către Înalta Curte de Casație și Justiție, doar dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recursul în interesul legii fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 Cod proc. civilă.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1994/3.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.04.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
28 Martie 2009
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
