Pretentii civile. Speta. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 256
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de și Asociația Gaz - Filiala împotriva sentinței civile nr. 1716 din 31.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - intimat și avocat pentru intimata - recurentă Asociația Gaz - Filiala.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen.
Avocat pentru intimata - recurentă Asociația Gaz - Filiala arată că nu are de formulat alte cereri. Precizează că în art. 3 al procesului verbal se arată că prezenta decizie se consideră comunicată părților, deoarece recurentul-intimat făcea parte din comitetul director al asociației.
Recurentul - intimat arată că nu are de formulat alte cereri
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția nulității recursului formulat de recurentul - intimat și pe fondul cererilor de recurs.
Recurentul - intimat arată că hotărârea nr. 1 din 15.06.2005 nu este semnată decât de. De asemenea atât hotărârea nr.1, cât și hotărârea nr. 2 nu au semnătura lui, acestea fiind depuse la Inspectoratul eritorial d e Muncă după 2 ani. Mai arată că nu a primit decizia. Consideră că a motivat în termenul legal recursul. Solicită respingerea excepției nulității recursului formulat de ei și respingerea recursului formulat de intimata - recurentă Asociația Gaz - Filiala. Precizează că sunt mai mulți membrii fondatori ai asociației.
Avocat pentru intimata - recurentă Asociația Gaz - Filiala solicită admiterea excepției nulității recursului formulat de recurentul - intimat deoarece nu a respectat termenul legal de 10 zile în care trebuia să motiveze cererea de recurs. Mai solicită admiterea recursului formulat de ei, modificarea în partea a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii solicitării reclamantului de a fi obligați la plata drepturilor salariale. Arată că nu s-a făcut dovada atacării deciziei în termenul legal și că hotărârea primei instanțe nu este temeinică sub acest aspect. Mai arată că nu există raporturi de muncă. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Asociația GAZ solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 15.000 lei, actualizată, reprezentând 8000 lei drepturi salariale neachitate și 7000 lei benzină achiziționată și nedecontată de administratorul pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost angajatul pârâtei în perioada 2003-martie 2006, când i-a încetat în fapt contractul de muncă, dar nu i-au fost achitate drepturile salariale, suma de 7000 lei reprezentând contravaloarea benzinei achiziționate în baza contractului de comodat, autoturismul propriu fiind folosit pentru rezolvarea problemelor societății.
Reclamantul a completat cererea inițială solicitând și plata sumei de 5000 lei, reprezentând lipsa de folosință a sumelor de 7000 lei și 8000 lei, precum și a sumei de 10.000 lei daune morale.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Reclamantul a depus copii de pe înscrisuri și a solicitat administrarea probei testimoniale.
Din oficiu s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată și de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 1716 din 31 octombrie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Asociația GAZ.
A obligat pârâta să achite reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 1.07.2005-30.03.2006, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 10.000 lei daune morale, a drepturilor bănești reprezentând contravaloare benzină achiziționată în perioada 1.07.2005-30.03.2006 și a sumei de 5000 lei reprezentând daune.
A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta având ca obiect obligarea acesteia la plata drepturilor salariale și a drepturilor bănești reprezentând contravaloare benzină, aferente perioadei martie 2003-30.06.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asociația pârâtă are personalitate juridică, conform încheierii din 26.10.2001 emisă de Judecătoria Iași în dosarul nr. 226/PJ/2001, iar din depozițiile martorilor și C rezultă că reclamantul a lucrat la asociație, în funcția de vicepreședinte, din anul 2001, până în martie 2006, așa cum precizează și reclamantul.
Martorii au precizat că reclamantul se deplasa cu mașina personală în locul unde avea de efectuat lucrări și nu s-a mai prezentat la serviciu din primăvara anului 2006, întrucât nu a fost plătit de asociație.
Având în vedere că din probatoriu rezultă că reclamantul a prestat activitate din anul 2001 până în luna martie 2006 și că pârâta nu i-a achitat drepturile bănești cuvenite și constatând că, pentru perioada 2003-30.06.2005, a intervenit prescripția dreptului la acțiune conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, instanța a constatat întemeiată în parte acțiunea reclamantului, urmând să oblige pârâta să achite acestuia drepturile salariale aferente perioadei 1.07.2005-30.03.2006, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând c/v benzină, daune lipsă de folosință și daune morale va fi respinsă, deoarece reclamantul nu a făcut dovada cuantumului benzinei consumate în beneficiul activității prestate la pârâtă, dovedindu-se doar că a încheiat un contract de comodat cu asociația pârâtă, prin care a dat spre folosință acesteia autoturismul proprietate personală, iar martorii au precizat că folosea autoturismul în interes de serviciu.
Nu s-a dovedit faptul că a suferit o traumă psihică prin neplata drepturilor salariale, precum și lipsa de folosință pe ultimii 3 ani a salariilor neprimite, astfel că această cerere va fi respinsă.
Drepturile salariale solicitate de reclamant, precum și drepturile bănești reprezentând c/v benzină pentru perioada martie 2003-30.06.2005 vor fi respinse ca prescrise, atât timp cât acest drept nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamantul și pârâta Asociația GAZ.
În cererea de recurs, reclamantul a menționat că va depune în scris motivele de nelegalitate și dezvoltarea acestora printr-un memoriu separat, până la data când se va acorda termen în cauză.
Motivele de recurs, care vizează respingerea cererilor privind plata drepturilor bănești în sumă de 7000 lei reprezentând contravaloare benzină achiziționată în interesul firmei și a drepturilor bănești reprezentând salarii neacordate pe perioada martie 2003-iunie 2005, au fost depuse la data de 30. 01.2009.
S-a invocat din oficiu excepția nulității recursului.
Excepția este întemeiată. Potrivit art. 303 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. 2 al aceluiași articol prevede că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Sentința civilă nr. 1716 din 31.10.2008 a fost comunicată recurentului la data de 5.12.2008. De la această dată se calculează termenul de 10 zile, înăuntrul căruia recurentul avea obligația să depună motivele de recurs, termen care a expirat la data de 16.12.2008.
Cum recurentul a depus motivele de recurs la data de 30.01.2009, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod proc. civilă, în condițiile în care nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică, se va constata nul recursul declarat de.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, recurenta Asociația GAZ susține că în mod greșit a fost admisă cererea privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.07.2005-30.03.2006, întrucât, conform hotărârii nr. 1/15.06.2005, începând cu luna iunie 2005, s-a hotărât încetarea raporturilor de muncă potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 Codul muncii. A fost emisă decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 2/15.06.2005, necontestată de reclamant, decizie care a rămas în vigoare și a produs efecte.
În consecință, susține recurenta, nu poate fi obligată să plătească drepturi salariale ulterior desfacerii contractului de muncă,
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că cele două decizii, precum și orice alte acte de care uzează recurenta, sunt lovite de nulitate, nefiindu-i comunicate în termenul legal.
Recurenta a depus înscrisuri. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM cu nr. 50811/27.03.2003, intimatul reclamant a fost, începând cu data de 1.03.2003, salariatul recurentei pârâte Asociația GAZ - Filiala, pe funcția de vicepreședinte. Conform mențiunilor din carnetul de muncă, depus în copie de intimat o dată cu cererea de chemare în judecată, contractul individual de muncă al intimatului a încetat la data de 1.06.2005, în conformitate cu prevederile art. 65 Codul muncii.
Recurenta a depus decizia nr. 2 din 15.06.2005, de încetare a contractului de muncă al intimatului, pe care intimatul nu a contestat-o, iar împrejurarea că recurenta nu a făcut dovada comunicării deciziei de încetare a contractului individual de muncă nu atrage nulitatea acesteia, așa cum susține intimatul. De altfel, chiar în cererea de chemare în judecată, intimatul precizează că, în conformitate cu mențiunile din carnetul de muncă, i-a încetat contractul de muncă la data de 1.06.2005. De asemenea, conform Statutului Filialei, vicepreședintele acesteia, funcție ocupată de intimat, face parte din Consiliul Director, care a luat hotărârea de a desființa cele două posturi de salariați care au avut încheiate contracte de muncă cu asociația, unul dintre ele fiind cel ocupat de intimat.
În aceste condiții, începând cu data de 1.06.2005, intimatul nu a mai fost salariatul recurentei în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM cu nr. 50811/27.03.2003. Prin urmare, pentru perioada ulterioară încetării contractului individual de muncă al intimatului, 1.07.2005-30.03.2006, recurenta nu a avut obligația de plată a salariului, care reprezintă unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, către intimat.
În ceea ce privește declarațiile martorilor C și, ultima retrasă în întregime prin declarație autentificată, Curtea constată că nu s-a făcut dovada existenței unui contract individual de muncă, în sensul de negotium, de acord între cele două părți, contract care să-și fi produs efectele și să fi creat drepturi și obligații în sarcina celor două părți în perioada 1.07.2005-30.03.2006.
Împrejurările care rezultă din proba testimonială, respectiv deplasările efectuate de intimat, cu mașina proprietate, la locurile unde se săpau șanțuri pentru conductele de gaz, transportul ocazional al unor persoane care lucrau la aceste șanțuri, precum și faptul că intimatul era perceput ca vicepreședinte al recurentei, responsabil de munca prestată de beneficiarii ajutorului social, și ulterior încetării raporturilor sale de muncă, nu fac dovada existenței contractului individual de muncă și a conținutului acestuia, reprezentat de elementele esențiale, obligatorii, respectiv locul, felul și durata muncii salariatului, pe de o parte, și salariul plătit de angajator, pe de altă parte.
În consecință, reținând că salariul poate fi plătit numai de către angajator, în considerarea calității de salariat, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.07.2005-30.03.2006. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc civilă, intimatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de recurenta intimată, respectiv onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Asociația Gaz împotriva sentinței civile nr. 1716 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Asociația Gaz -Filiala, privind plata drepturilor salariale aferentei perioadei 1.07.2005 -30.03.2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Constată nul recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimatul -recurent să plătească recurentei -intimate Asociația Gaz suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.C/
2 ex.
23.04.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
