Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 279/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 279
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, I, G, împotriva sentinței civile nr.1031 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin cererea de recurs recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 pct.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată trecut la examinarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului.
Reclamanții, I, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata aceluiași spor de fidelitate acordat magistraților în baza art 4 alin. din OUG nr. 27/2006, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și în viitor.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că art. 6 alin.2. din Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul pentru muncă egală, retribuția să fie egală, așa cum se prevede și în art 23, din Declarația Universală a Drepturilor Omului. De asemenea OG l37/2000 cu modificările și completările ulterioare în art. alin. 2. prevede principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal cu munca egală. De asemenea se invocă dispoz art 20 și 53 din Constituția României precizându-se că în baza art. l6 alin l din OG 8/2007, li s-a acordat un spor de fidelitate de până la 20 % iar in baza art. 4 alin l din OG 27/2006 pentru magistrați s-a acordat un spor de fidelitate de 30 %, susținându-se că prin aceasta se creează o vădită discriminare intre magistrați și personalul auxiliar de specialitate întrucât desfășoară activitatea în aceleași condiții în sistemul judiciar.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP O, a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale pasive a MEF, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite și implicit nu are calitate procesuală pasivă, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu reclamanții iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Tribunalul Olt prin sentința civilă 1031/1 nov.2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, I, G, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Olt cu sediul în S,-, Județul O, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL O L T, cu sediul în S,-,Județul O, CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C, Județul D,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în--3,sector 1.
Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere următoarele:
Reclamanții au învederat prin cererea formulată existența unei discriminări între personalul auxiliar de specialitate și magistrați generată de modul diferențiat de stabilire a sporului de fidelitate pentru cele două categorii profesionale, având in vedere tranșele de vechime în specialitate diferite pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate și cota procentuală diferențiată pentru cele două categorii de angajați care este stabilită prin raportare la salariul brut de încadrare ori indemnizația de încadrare brută lunară.
Prin aceasta se susține că apare o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate întrucât cele două categorii socioprofesionale își desfășoară activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești.
Din examinarea cuprinsului 137/2000, rezultă că acest act normativ nu are în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative folosindu-se în art. l alin.2, alin.3 și art. 2 alin.l, sintagme cum sunt " exercitarea următoarelor drepturi "- " exercitarea drepturilor enunțate" - " restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege ".
A rezultat în mod evident că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu putem vorbi de discriminare în sensul OG nr.l37/2000.
Diferențierea făcută de legiuitor se datorează faptului că suntem in prezența unor categorii profesionale diferite care chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul justiției au atribuții și responsabilități diferite. Tocmai de aceea, avem acte normative diferite în domeniul salarizării, OG 8/2007 respectiv OUG 27/2006 care reglementează în mod distinct particularitățile ce intervin în stabilirea drepturilor salariale pentru cele două categorii profesionale, drepturi ce in mod evident nu sunt identice.
S-a avut în vedere astfel, conceptul de vechime în specialitate care este diferit respectiv vechime efectivă în funcția auxiliară de specialitate și vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror,magistrat asistent la ICCJ sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor. Rezultă deci, că diferențierea nu este arbitrară ci este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate,pregătirea profesională diferențiată precum și de responsabilitățile fiecăreia dintre cele două categorii de funcții.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului care a reglementat diferențiat modul de fidelizare a diverselor categorii profesionale din sistemului justiției, în funcție de natura diferită a funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, niv3elul studiilor, răspunderea funcției, elemente care toate determină o salarizare diferită a acestor două categorii de personal, fără a putea vorbi de o atingere a principiului egalității în fața legii.
Potrivit artl.aloin3 din OG nr. l37/2000" exercitarea drepturilor enunțate in cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situați comparabile".
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție intre situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar precum și sistemele diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale, fac să nu poate fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte respectiv între magistrați și personal auxiliar.
Împotriva sentinței Tribunalului Olt au declarat recurs reclamanții, I, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată:
Potrivit art.6 al.2 este consacrat pentru toți salariații principiul pentru muncă egală, retribuție egală, cum de altfel prevăd și dispoz. art. 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului.
Totodată OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, în art.1 al.2 prevede principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi.
În fine, au invocat și dispoz. art.20 și 53 din Constituția României, precizând că și art. 16 al. 1 din OG 8/2007 acordă un spor de fidelitate de până la 20% conform art. 4 al.1 din OG 27/2006 pentru magistrați.
Apreciază că sunt în situația existenței unei discriminări între personalul auxiliar de specialitate și magistrați generată de modul diferențiat de stabilire a sporului de fidelitate pentru cele 2 categorii profesionale, având în vedere tranșele de vechime în specialitate diferite pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate și cota procentuală diferențiată pentru cele 2 categorii de angajați care este stabilită prin raportare la salariul brut de încadrare, ori indemnizația de încadrare brută lunară existând o discriminare între cele 2 categorii socio- profesionale care-și desfășoară activitatea în aceleași condiții la instanțele de judecată.
Atâta timp cât o dispoziție legală este în vigoare, respectarea principiu,lui încrederii în statul de drept ce implică asigurarea aplicării legilor în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu fie obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada la care sunt prevăzute de lege.
Solicită astfel, admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs, Curtea va reține:
Recurenții reclamanți în recursul promovat în cauză susțin existența unei discriminări între personalul auxiliar de specialitate și magistrați, determinată de modul diferențiat de stabilirea sporului de fidelitate pentru cele 2 categorii socio-profesionale în raport de tranșele de vechime în specialitate diferite pentru categoriile de personal enunțate și cota procentuală diferențiată care este stabilită prin raportare la salariul brut de încadrare sau indemnizația de încadrare brută lunară.
Susține astfel, că există discriminare între cele 2 categorii socio-profesionale, deși acestea își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă în cadrul instanțelor de judecată.
Din 137/2000, rezultă că actul normativ respectiv nu are în vedere modul de reglementare a unor relații sociale reglementate prin lege, ori alte acte normative uzitându-se la art.1 al.2 al.3, art.2 al.1 sintagme de maniera " exercitarea următoarelor drepturi " " exercitarea drepturilor enunțate" " restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege".
Astfel fiind, în mod corect Tribunalul a apreciat că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative ale legiuitorului de unde concluzia că în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG 137/2000.
Diferențierea instituită de legiuitor este datorată aspectului că este vorba de 2 categorii socio-profesionale diferite care, deși își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor de judecată au atribuții și responsabilități diferite, ceea ce atrage o salarizare diferită conf. OG 8/2007 și OUG 27/2006 care reglementează distinct particularitățile ce intervin în stabilirea drepturilor salariale pentru cele 2 categorii socio-profesionale.
Rezultă astfel că diferențierea nu este arbitrară cum susțin recurenții, ci este justificată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, pregătirea profesională diferențiată, inclusiv responsabilitățile fiecărei funcții, respectiv de magistrat și personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată.
Potrivit art.1 al.3 din OG 137/2000, exercitarea drepturilor enunțate de prezentul articol, privește persoane aflate în situații comparabile.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar, cât și a sistemelor diferite de salarizare ale celor 2 categorii socio-profesionale determină să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte și astfel, că în mod corect Tribunalul aaa preciat acțiunea reclamanților a fi neîntemeiată și pe cale de consecință a respins-o pronunțând deci o sentință legală și temeinică și astfel că în baza art.312 al.1 pr.civilă se va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, I, G, împotriva sentinței civile nr.1031 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 04 februarie 2008.
- - - - - - - -
Grefier
Red. Jud.
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
