Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 280
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr.1514 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC ROMÂNIA SRL, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta pârâtă SC ROMÂNIA SRL, a arătat că la nivelul unității au fost încheiate acte adiționale la contractul de muncă și a solicitat amânarea cauzei pentru a depune înscrisuri în acest sens.
Instanța a respins cererea de amânare și apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă SC ROMÂNIA SRL, a arătat că susținr motivele de recurs invocate în scris în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul înlăturării obligației pârâtei de a plăti pe viitor sporul de vechime, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1514 din 14 septembrie 2007, Tribunalul Gorja admis în parte acțiunea în pretenții formulată de petentul împotriva intimatei SC ROMÂNIA SRL.
A fost obligată intimata să plătească petentului suma brută de 4.039 lei, reprezentând sporul de vechime cuvenit și neacordat pe perioada 08.02.2004-28.02.2007, actualizată până în luna februarie 2007 și la plata în continuare a sporului de vechime, pe perioada derulării contractului de muncă, suma de mai sus urmând a fi actualizată la data plății.
A fost obligată intimata la 1.928 lei cheltuieli de judecată către petent.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că petentul este salariat al unității intimate din anul 2000, conform contractului individual de muncă nr. -/2000, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și carnetul de muncă depuse la dosar.
S-a mai reținut de către prima instanță că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile prev. de art. 40 alin. 1 din Contractele Colective de Muncă Unice la nivel național, pe perioada 2003-2006, în care se menționează că părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară.
2 al art. 40 prevede că "sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază", iar alin. 3 lit. "d" prevede că "pentru vechime în muncă se acordă un spor minim de 5% pentru 3 ani de vechime și maximum 25%, pentru o vechime de 20 de ani din salariul de bază".
Aceleași reglementări sunt menționate și în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare începând cu anul 2003 și prelungit prin acte adiționale, contract colectiv de muncă aplicabil și unității intimate.
Instanța a constatat că la nivelul unității intimate nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă, iar contractul colectiv încheiat în anul 2001, invocat de intimată, în sensul că sporul de vechime în muncă a fost inclus în salariul de bază, nu poate fi luat în considerație în primul rând pentru faptul că acesta nu vizează perioada în litigiu, respectiv 2004-2007.
În al doilea rând, acest contract nu și-a produs niciodată efecte, el nefiind înregistrat conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996 la
Totodată, din actele depuse la dosar, respectiv contractul individual de muncă, carnetul de muncă al petentului și statele de salarii rezultă că sporul de vechime în muncă nu este evidențiat.
Apărarea intimatei, în sensul că acest spor de vechime în muncă a fost inclus în salariul de bază, a fost înlăturată, tribunalul reținând că, din statele de salarii depuse de intimată la filele 72-75 din dosar, a rezultat că sporurile acordate petentului pentru ore suplimentare, pentru munca desfășurată pe timpul nopții și ore prestate pe schimbul II, sunt evidențiate separat de salariul de încadrare.
În carnetul de muncă al petentului, este menționat salariul de încadrare care nu include sporurile evidențiate în statele de salarii.
Din moment ce în contractul individual de muncă nu există o mențiune expresă cu privire la includerea sporului de vechime în salariul de bază și nici nu există încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau la nivel de ramură, care să cuprindă o astfel de prevedere expresă, iar contractele colective de muncă unice la nivel național și cele încheiate la nivel de ramură prevăd acordarea sporului de vechime în muncă, rezultă că petentul nu a beneficiat de acest spor pe toată perioada în litigiu.
Întrucât intimata nu a făcut dovada conform art. 287 Codul Muncii că sporul de vechime în muncă a fost inclus în salariul de bază al petentului, instanța a considerat că petentul este îndreptățit să beneficieze de acest spor, prevăzut în art. 40 alin. 3 lit. "d" din CCM unic la nivel național și art. 51 alin. 1 lit. "d" din CCM la nivel de ramură.
Conform raportului de expertiză contabilă, petentului i se cuvine, în raport e vechimea totală în muncă, un procent de 15%, calculat din salariul de bază, respectiv suma de 3.730 lei, pentru perioada 08.02.2004-28.02.2007 actualizată până la data de 28.02.2007, la suma de 4.039 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC ROMÂNIA SRL, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În acest sens arată că potrivit art.304 pct.9 pr.civ. hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât la data negocierii și încheierii contractului individual de muncă, voința părților a fost clar exprimată în sensul absorției sporului de vechime în salariu și neacordării acestuia în mod aparte.
Această soluție rezultă expres din contractul individual de muncă în care textul se referă la salariul lunar și nu la salariul de bază iar potrivit art.155 Codul muncii, salariul lunar cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile precum și alte adaosuri, făcând o distincție clară între conceptul de salariu de bază și conceptul de spor.
Cu ocazia negocierilor părțile au inclus în contractul individual de muncă tot pachetul salarial adică și indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, iar aceste aspect rezultă în mod identic și din contractele colective de muncă art.37 alin.4 și art.48 alin.3.
Instanța a încălcat sau aplicat legea neținând cont de dispoz.art.40 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel național care prevăd că "sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază ", astfel că toate celelalte eventuale sporuri sunt incluse în salariul negociat, iar voința părților a fost orientată înspre absorția sporului de vechime în salariu.
Instanța a ignorat și prev. art.40 alin.1 din contractul colectiv de muncă din care rezultă că numai în măsura care sporurile nu au fost absorbite în salariu se pot acorda în mod aparte și suplimentar, regula fiind absorția de vechime în salariu și numai excepțional sporul de vechime se acordă separat.
Cu privire la sporul de vechime pretins de reclamantă, recurenta susține că pretențiile sunt neîntemeiate, deoarece sporul de vechime care poate fi acordat unui salariat este de minimum 5 % pentru 3 ani vechime în muncă și maximum 25 % pentru o vechime de peste 20 de ani, astfel că nu se prevede în art.40 alin.3 că pentru o vechime de 16 ani să se acorde un procent fix de 20 %.
De aceea procentul de 20 % acordat de intimată respectă limitele impuse de contractul colectiv de muncă unic la nivel național și instanța și-a depășit propriile prerogative intrând într-un domeniu rezervat exclusiv negocierii.
În ultimul motiv se artă că în mod greșit instanța a acordat sporul de vechime și pentru viitor, în continuare lunar pe toată durata derulării contractului individual de muncă în condițiile în care obligația de plată își are izvorul în dispozițiile convenționale cu aplicabilitate limitată în timp și nici nu se poate reține o culpă viitoare a angajatorului.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă și a dovezilor administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii respectiv procesul verbal de control nr.15359 /12.09.1005 și contractul colectiv de muncă aplicabil pe anii 2001-2003, astfel că solicită admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare și să se modifice în tot hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin întâmpinare reclamantul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și să se mențină hotărârea ca legală și temeinică.
Recursul este întemeiat în parte.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304 ind.1 pr.civ. Curtea constată că sunt întemeiate criticile care se referă la acordarea sporului de vechime și pentru viitor, iar celelalte motive invocate nu pot fi primite pentru considerentele care se vor expune:
Astfel, atât contractul colectiv de muncă unic la nivel național, cât și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede că sporul pentru vechime în muncă este de minim 5 % pentru 3 ani vechime și maxim 25 % la o vechime de peste 20 de ani vechime, in teza următoare precizându-se tranșele de vechime în sensul că pentru o vechime în muncă cuprinsă între 3 și 5 ani se cuvin un spor de vechime în cuantum fix de 5 %, pentru o vechime în muncă între 5 și 10 ani 10 % în cuantum fix iar reclamantului, la o vechime de peste 15 ani i se cuvine un spor de vechime în cuantum fix de 20% care va fi acordat până când va trece la tranșa următoare.
Din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că sporul de vechime în cazul intimatului a fost inclus în salariul de bază. Mai mult din expertiza efectuată în cauză rezultă că reclamantului nu i s-a acordat sporul de vechime, spor care era în cuantum de 20 % raportat la vechimea sa în muncă de peste 15 de ani fiind astfel prejudiciat cu suma de 6.995 lei în perioada aprilie 2003 - 2006.
În acest caz sarcina de a dovedi contrariu aparține angajatorului acesta trebuind, potrivit art. 287. Mun. să facă dovada că i l-a acordat efectiv.
Chiar dacă în contractul colectiv de muncă la nivelul unității pentru anii 2001-2003 se prevede că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, acesta nu-și produce efectele deoarece în conformitate cu dispoz. art. 25alin.3 din Legea 130/1996 trebuia să fie înregistrat la
Nici susținerea recurentei că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază pentru motivul că la nivelul unității salariile sunt mai mari cu 20 % decât salariul mediu pe economie nu este fondată, deoarece această majorare s-a acordat tuturor salariaților din unitatea recurentă independent de vechimea acestora în muncă.
Această susținere apare ca nefondată cu atât mai mult cu cât în contractul individual de muncă al intimatului trebuia să fie menționat sporul de vechime si salariu de bază pentru a se putea verifica dacă au fost respectate dispozițiile contractelor colective de muncă cu privire la cuantumul acestui spor și mai ales pentru a face dovada indubitabil că a fost acordat.
Cu privire la penultimul motiv de recurs,Curtea rețin că este nefondat deoarece în conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 Codul muncii și ale art. 11 alin.1 din Legea 130/1996, clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură își produc efectele pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
In ceea ce privește ultimul motiv de recurs invocat de unitatea-recurentă acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Art. 269 alin 1 Codul muncii instituie în sarcina angajatorului obligația de a repara prejudiciul produs salariatului din culpa sa.
Pentru a interveni răspunderea angajatorului trebuie să fie îndeplinite anumite condiții printre care și aceea ca prejudiciul să fie real și cert.
În cazul de fată, această condiție nu este îndeplinită deoarece in viitor conduita angajatorului se poate schimba și poate acorda sporul de vechime din proprie inițiativă și astfel angajatul nu va suferi nici un prejudiciu.
Față de aceste aspecte, Curtea urmează ca în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă să admită recursul și să modifice sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind plata în continuare a sporului de vechime, pe perioada derulării contractului de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr.1514 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul .
Modifică sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata în continuare a sporului de vechime pe perioada derulării contractului de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Ex.2//13.02.2008
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
