Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 277
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ împotriva sentinței civile nr.3722 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat C-tin reprezentând intimata reclamantă, lipsind recurentul pârât SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurentul pârât SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Cas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat C-tin, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 07.09.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Spitalul Clinic de Urgență C, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada 01 octombrie 2004-la zi, la plata diferențelor dintre drepturile salariale care i se cuveneau potrivit salarizării din unitățile clinice și salariile efectiv plătite în varianta "neclinic" în perioada 01.10.2004-28.02.2007, obligarea angajatorului la efectuarea înscrierilor corecte în carnetul de muncă a modificărilor salariale stabilite prin hotărârea judecătorească.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este angajată a pârâtului Spitalul Clinic de Urgență nr.1 în funcția de asistent medical, având locul de muncă la Policlinica pentru Sportivi.
Fiind angajată cu contract de muncă la un spital clinic, în sensul art.8 lit.h din Legea nr.270/2003, respectiv art.172, lit.h din Legea nr.95/2006, reclamanta susține că trebuia să beneficieze de salarizarea prevăzută prin lege pentru unitățile clinice. În timp ce personalul cu locul de muncă în secțiile spitalului a beneficiat pe întreg intervalul litigios de încadrarea corectă, reclamanta a fost încadrată în limitele prevăzute de anexa I pct.I "unități sanitare, altele decât cele clinice".
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile anexelor I și II din Legea nr.125/2005 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În apărare, pârâtul arată că, potrivit Legii nr. 142/1998 art. 1 și 2, salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajatortichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli. Potrivit HG nr. 5/1999, tichetele de masă pot fi acordate ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor.
Tichetele de masă pentru intervalul octombrie 2004-28.02.2007 s-au acordat personalului încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din veniturile proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, unitatea pârâtă aplicând prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004.
Reclamanta nu a putut beneficia de aceste prevederi intră sub incidența art. 22 din Lege nr. 512/2005 care menționează că în bugetele instituțiilor publice finanțate de bugetul asigurărilor sociale de stat nu se pot prevede că în bugetele instituțiilor publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Pârâtul precizează că sursele sale de finanțare sunt următoarele:
Pentru Ambulatoriul de Specialitate Adulți s-a semnat pentru anul 2006 contractul nr. 258, prin care CAS D finanțează unitatea cu valoarea serviciilor efectuate, la tariful de minim 0,45 lei/punct realizat și validat. Pentru secțiile spitalului s-a semnat, în același an, contractul nr. 257, prin care CAS D finanțează unitatea cu valoarea serviciilor medicale raportate și validate de Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare și Sănătate
De la bugetul de stat prin Autoritatea de sănătate Publică D, sumele alocate sunt folosite strict pentru contravaloarea cheltuielilor de personal și materiale a personalului medical din grădinițe, școli, licee și alte acțiuni comune.
De la bugetul local, prin Primăria municipiului C, sumele alocate sunt folosite pentru contravaloarea cheltuielilor materiale pentru spital, iar alte sume primite de la bugetul de stat, prin Autoritatea de sănătate Publică D, sunt utilizate pentru programele naționale de sănătate.
Astfel, personalul medical din școli/dispensare este plătit de la bugetul de stat și nu poate fi reținută culpa spitalului în ceea ce privește art. 5 și art. 8 din Codul muncii.
Prin sentința nr.3722 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 01.10.2004-28.02.2007 și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei
A obligat pârâtul să achite o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de aceasta în perioada 01.10.2004-28.02.2007, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta este angajată a pârâtului Spitalul Clinic de Urgență C în funcția de asistent medical având locul de muncă la Policlinica pentru Sportivi.
Cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada 01.10.2004-28.02.2007.
În acest interval salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG 123/2003 care stabilește în cuprinsul articolului 2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar aprobată prin Legea 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin OUG 191/2002 aprobată cu modificări prin Legea 220/2003 la limita minimă și la limita maximă se majorează cu 6 % față de nivelul din 31.12.2003 începând cu 01.01.2004 și cu 6 % începând cu 01.10.2004 față de nivelul din 30.09.2004.
Potrivit anexei IV/I din OUG 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (I) și unități clinice, institute și centre medicale (II).
OUG 115/2004 a intrat în vigoare la 01.01.2005 și stabilește în art.4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi iar potrivit art.5 salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și prevăzute în anexele I;IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare diferențiat pentru unitățile clinice și altele decât cele clinice, iar prin art.8 lit.h din Legea 270/2003 modificată prin OG 40/2004 este definit spitalul clinic fără însă ca textele menționate care vizează încadrarea unității sanitar în categoria spitalelor clinice să se refere la salarizare.
Astfel condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale, angajate la spitalul clinic, astfel că nu putea fi reținută apărarea pârâtului în sensul că reclamanta nu desfășura acest tip de activități.
Cu atâta mai mult legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice și nu există o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cabinetele medicale ale unităților școlare, astfel că salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Cu privire la obligarea pârâtei de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, instanța a considerat că este întemeiată cererea, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultă din prevederile art.7 alin.2 Decretul 92/1976.
Este întemeiat și capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă întrucât acestea reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă suportat integral de persoană fizică sau persoană juridică care are calitatea de angajator așa cum stabilește art.1 alin.1 din Legea 142/1998.
În situație în care la nivel de ramură de unitate a fost negociat un contact colectiv de muncă, modalitatea și condițiile acordate a tichetelor de masă sun t stabilite prin acest contract.
Intimatul în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați printre care și reclamanta pentru că s-au acordat tichete salariaților cu locuri de muncă în secțiile cu paturi în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, astfel că diferențierea în acordarea tichetelor nu este prevăzută nici un act normativ.
Cu atât mai mult o hotărâre de guvern nu poate adăuga și nici modifica o lege și Legea 142/1998 reprezintă dreptul comun în materie, iar acordarea tichetelor de masă a fost instituită ca obligație a angajatorului și prin art.139 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare în perioada 2005-2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic de Urgență C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critică sentința pentru faptul că instanța de fond nu a avut în vedere toate mijloacele de probă, neținându-se cont de niciuna din adresele depuse de recurent în dosarul de fond, prin care se face dovada personalului care beneficiază de salarizarea pe grila "clinic", unde reclamanta nu se încadrează, deoarece nu îndeplinește prin activitatea ce o desfășoară în cadrul cabinetului medical la Policlinica pentru Sportivi, nici activitatea de învățământ și nici cercetare științifică-medicală și educație continuă, pentru a putea beneficia de salarizarea clinică.
O altă critică se referă la faptul că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități, în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, completată de cercetare medicală și de învățământ superior medical, efectuată de cadrele universitare, cât și activitate neclinică, unde asistența medicală nu este dublată de cercetare medicală și de învățământ superior medical.
Recurentul critică sentința și pentru faptul că intimata este încadrată ca asistent medical la Cabinetul medical la Policlinica pentru Sportivi C și este plătită de la bugetul de stat și conform legii nu poate beneficia de tichete de masă astfel că spitalul nu are nici o culpă pentru neacordarea acestora.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7,8,9,10 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare în cauză.
Recursul este nefondat.
Din examinarea sentinței prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, potrivit art.304 ind.1 pr.civ. Curtea constată că în cauză nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși recurentul - pârât în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu recurentul- pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Intimata a invocat în apărarea sa dispoz. Anexei 1 pct.11 din nr.HG529/2002 potrivit cu care cabinetele medicale din grădinițe și școli sunt finanțate de la bugetul de stat, iar recurenta a invocat în susținerile sale prevederile Anexei nr.2 din aceeași Hotărâre de Guvern, respectiv pct. II, potrivit cu care spitalele sunt unități sanitare finanțate integral din venituri extrabugetare din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Interpretând numai aceste dispoziții, se constată că recurenta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul intimat în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul muncii.
Din pct. de vedere constituțional o hotărâre de Guvern nu poate adăuga și nu poate modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legea nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul muncii.
În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legea nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Așa cum s-a arătat reclamanta este angajată a pârâtului în funcția de asistent medical în baza unui contract individual de muncă având locul de muncă la Cabinetul medical la Policlinica pentru Sportivi
Prin OUG nr.24/2000 s-a stabilit conform anexei IV/1 că salarizarea în unitățile sanitare se face diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială altele decât cele clinice și unități clinice, institute și centre medicale. De asemenea OUG 115/2004 anexa I prevede grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice. Legea, așa cum a reținut și instanța de fond, stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând nici o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
În aceste condiții criticile recurentului în sensul că reclamanta nu poate fi încadrată la grila "clinic" deoarece prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul cabinetului medical nu desfășoară activitate de învățământ și nici cercetare științifică medicală sau educație continuă nu sunt întemeiate. Nu există în prevederile legale mai sus enunțate o asemenea diferențiere pe criteriul activității desfășurate de către salariat, iar adresele invocate de către aceasta nu pot în nici un caz conduce la concluzia că prin aceste adrese se modifică legea de salarizare.
Nici susținerea că în cadrul spitalului clinic există mai multe subunități în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, cât și activitate neclinică nu conduce la concluzia că reclamanta ar trebui salarizată altfel decât ca personal clinic deoarece este salariata unei unități clinice și aceasta este singura condiție prevăzută de lege pentru a beneficia de salarizarea conform grilei "clinic" prevăzută de textele de lege.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod pr.civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ împotriva sentinței civile nr.3722 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta .
-//-
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Ex.2//14.02.2008
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
