Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 28/R-CM
Ședința publică din 14 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în P, nr.1,.3,.117, județul A, împotriva sentinței civile nr.910/CM din data de 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia-pentru și intimații-pârâți Școala Specială M și Județul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 25.06.2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele și pentru membrul de sindicat în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâții Școala Specială M, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, județul A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să o încadreze pe aceasta în tranșa de vechime în învățământ de 25-30 ani, conform perioadei lucrate și înscrise în carnetul de muncă, precum și la calcularea și la plata drepturilor salariale neacordate corespunzătoare acestei tranșe, pe ultimii trei 3 ani anteriori introducerii acțiunii, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a fost angajată la Căminul Școlar, fără pregătire de specialitate, în tranșa de vechime până la doi ani, cu normă întreagă, în funcția didactică de educator suplinitor, de la data de 30.10.1972 până la 1.04.2000, dată după care este încadrată ca institutor la aceeași unitate școlară până la 31.08.2003, când se încadrează ca institutor II cu definitivat la Școala cu clasele I-IV -. Începând cu 1.09.2004 a fost angajată la Școala Ajutătoare M ca institutor II cu definitivat, iar începând cu 31.01.2005 a îndeplinit condițiile pentru tranșa de vechime de 25-30 ani.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.910/CM/30.09.2008, a admis acțiunea și a obligat primele două pârâte să o încadreze pe reclamantă în treapta de salarizare corespunzătoare vechimii în învățământ de 25-30 ani și să-i plătească acesteia diferențele de drepturi salariale corespunzătoare acestei trepte, începând cu data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 12.05.2005 și până la 30.09.2008, precum și la cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință pârâtul Județul Aaf ost obligat să vireze celorlalte pârâte fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor doveditoare depuse în susținerea acțiunii reclamanta a desfășurat activitate didactică, cu normă întreagă, ca educator suplinitor, fără pregătire de specialitate, la Căminul Școlar nr.2 pe perioada 30.10. 1972-1.04.2000. Ulterior a absolvit Universitatea "- " din C-N, profilul sociopsihopedagogie, specializare "institutori", moment după care este încadrată ca institutor II debutant și, respectiv, cu definitivat la Școala cu Clasele I-IV, - și la Școala Ajutătoare M, unde este încadrată și în prezent.
Potrivit art.5 alin.1 lit. a, b, c, și d, din Legea nr.128/1997, funcțiile didactice sunt, în învățământul preșcolar: educator/educatoare, institutor/institutoare; în învățământul primar: învățător/învățătoare, institutor/institutoare; învățământul secundar: profesor, profesor-psihopedagog, profesor-pedagog social, maistru instructor; în învățământul special și în comisiile de expertiză complexă: educatoare/educator, învățător, institutor etc. printre acestea regăsindu-se enumerate și funcțiile corespunzătoare activității desfășurate efectiv de către reclamantă.
De asemenea, potrivit art.139 din Legea nr.128/1997, astfel cum a fost modificată, text de lege sub imperiul căruia reclamanta și beneficiat o perioadă de timp de vechimea recunoscută în învățământ, persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada că au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii și care ocupă un post didactic în această specialitate, beneficiază de vechime în muncă, ca vechime recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale. Reclamanta se încadrează în treapta de vechime în învățământ de 25-30 ani.
Revenirea la o tranșă de vechime inferioară celei recunoscute sub auspiciile aceleeași legi apare ca fiind nelegală, în contradicție atât cu dispozițiile art.15 din Constituție, cât și cu aceea că nu poate exista echivalență între retrogradarea în funcție cu eventuala consecință a reducerii unei trepte de salarizare și reîncadrarea într-o nouă tranșă de vechime, inferioară celei avute anterior, fiind de principiu că vechimea în muncă a unei persoane este direct proporțională cu activitatea continuă desfășurată de salariat în funcția respectivă, astfel că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prev. de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin OUG nr.8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Ca atare, instanța a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii 128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997, ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997, prin nr.OG39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997, inclus în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), nu pot fi primite, întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit disp.art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a-II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde, printre altele, și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit alin.5 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean, este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul acestora.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență că este o instituție publică cu personalitate juridică și care realizează la nivel județean măsurile de asistență socială, iar în subordinea sa funcționează unități de asistență medico socială cu personalitate juridică, complexe de servicii, centre de recuperare și centre de îngrijire și asistență fără personalitate juridică.
S-a arătat că, față de situația reclamantei de angajat al Școlii Speciale M, instanța de fond era obligată să se pronunțe, în baza art.137 Cod procedură civilă, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepție a cărei eventuală incidență face inutilă cercetarea în fond a cauzei.
În acest sens, pârâta a arătat că prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat admiterea acestei excepții motivat de faptul că pârâta nu este angajatorul reclamantei, neexistând raporturi de muncă între acestea, calitatea de angajator având-o directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.
S-a mai arătat că și instanța de fond a reținut în considerente că Inspectoratul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare, conducere și desfășurare a procesului de învățământ și, ca atare, pârâta nu putea fi obligată la calculul și plata diferențelor salariale.
În consecință, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Recursul este nefondat.
Dezvoltarea recursului face posibilă încadrarea sa în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pârâta-recurentă invocând aplicarea greșită a legii în cauza de față, respectiv nepronunțarea instanței de fond pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, situație ce ar determina admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Raportat la acest motiv de recurs se constată că tribunalul, deși nu a menționat explicit în considerentele sentinței, admițând acțiunea față de pârâtă a considerat implicit că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
În acest sens trebuie reținut că, potrivit art.81 al.2 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, trimiterea la rejudecare la instanța de fond nu s-ar putea dispune decât în cele două situații reglementate expres, respectiv soluționarea cauzei de instanța de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competență și judecata în fond a avut loc în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Or, nici una dintre aceste situații nu se regăsește în cauza de față.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei trebuie reținut, pe de o parte, că aceasta este o instituție cu personalitate juridică înființată în subordinea Consiliului Județean A prin Hotărârea nr.68/08.12.2004, iar potrivit art.167 al.3 teza a II-a din Legea nr.84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, în cazul de față prin bugetul Județului A care a și fost obligat să vireze fondurile necesare, iar pe de altă parte, potrivit art.42 al.3 din aceeași lege a învățământului, unitățile de învățământ special beneficiază de sprijinul instituțiilor de protecție socială.
În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentinței civile nr.910/CM din data de 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/23.01.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
