Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3199/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 874/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3199R
Ședința publică de la 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 375 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: și, având ca obiect "drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civila nr. 375/28.11.2008 pronunțată Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele și C, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50%, din salariul de bază brut lunar, pentru luna iulie 2005 în ceea ce o privește pe reclamanta și pentru perioada iulie - august 2005 în ceea ce o privește pe reclamanta C, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, a respins cererea privind acordarea dobânzii legale, ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României și a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâtei fondurile necesare plății acestor sume.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantele au avut în perioada iulie-august 2005 reclamanta C, respectiv în luna iulie 2005 reclamanta, calitatea de grefier, respectiv procuror financiar la Curtea de Conturi a României, fiind retribuite în conformitate art. 56 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, respectiv de art. 39 din OUG nr.177/2002.
Potrivit deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în Secții Unite, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Dispozițiile deciziei de mai sus, în privința sporului pentru risc și solicitare neuropsihică sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedura civilă, astfel încât nu pot fi primite susținerile formulate de pârâți prin întâmpinare referitoare la caracterul nedatorat al acestora.
Pentru aceste motive, Curtea a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Curtea de Conturi a României la plata către reclamante a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la salariul de bază brut lunar, aferent lunii iulie 2005, în ceea ce o privește pe reclamanta și pentru perioada iulie-august 2005, în ceea ce o privește pe reclamanta C, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, întrucât în raport de dispozițiile art. 1082 și art. 1088 cod civil nu pot fi acordate daune interese reprezentând atât dobânda legală cât și actualizarea.
A admis, în raport de dispozițiile art. 60-63 din Codul d e procedura civilă, cererea de chemare în garanție și, în temeiul dispozițiilor art. 131 pct.1 din Legea nr. 304/2004, republicată, art. 3 al OG nr.22/2002 și art. 19 din Legea nr.500/2002, Curtea a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâtei fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenții-pârâți Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, în dezvoltarea motivelor de recurs, susține că, prin sentința atacata a fost admisa cererea reclamanților in contradictoriu cu Curtea de Conturi a României si cu Ministerul Finanțelor Publice, primul parat fiind obligat la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data scadentei si pana la data plații efective, iar Ministerul Finanțelor Publice, in calitate de chemat in garanție, fiind obligat la alocarea fondurilor necesare efectuării acestor plați.
Deși a reținut ca Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuala, dar nu de obligat principal si solidar cu parații - angajatori, ci numai in raport de obligațiile acestui minister de elaborare a proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, instanța a admis cererea de chemare in garanție, obligându-l la "alocarea fondurilor necesare".
Hotărârea primei instanțe nu este motivata si este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul d e procedura civila.
Pentru a admite cererea de chemare in garanție in contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice si a-l obliga la alocarea sumelor necesare plații drepturilor reclamanților, instanța de fond a reținut faptul ca acesta "gestionează bugetul de stat", având in vedere dispozițiile art. 4 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, in conformitate cu care, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Justiției se face in limita creditelor aprobate.
In baza acestei motivații si confundând bugetul de stat cu bugetele instituțiilor parate, prima instanța a admis cererea de chemare in garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Se apreciază ca argumentele prezentate de către instanța nu pot fi considerate ca o motivare a hotărârii, in sensul pe care aceasta noțiune il are potrivit art. 261 alin.1 pct. 5 din Codul d e procedura civila, -"Hotărârea se dă în numele legii si va cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."
Simpla enumerare a unor articole din actele normative prin care a fost reglementata organizarea si funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, precum si din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, nu poate fi considerata o motivare a hotărârii, respectiv a soluției de admitere a cererii de chemare in garanție
In aceste condiții, se invoca inadmisibilitatea cererii de chemare in garanție formulata de Curtea de Conturi a României, fiind inadmisibila chemarea in garanție a unei persoane, printr-o cerere prin care se solicita cu totul altceva decât garantarea sau despăgubirea.
In speța, este evidenta inexistenta identității dintre ceea ce a solicitat reclamantul paraților, si ceea ce solicita parata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI de la Ministerul Finanțelor Publice, in calitate de chemat in garanție.
Dispozițiile legale pe care isi întemeiază paratul CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cererea de chemare in garanție (legi ale bugetului de stat, art. 4 din Legea nr. 500/2002), nu pot fi reținute ca temei pentru o astfel de cerere, atâta timp cat, legiuitorul a reglementat, prin nr.OG 22/2002, modalitatea de executare a obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plata a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituțiile publice.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI in temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi si o hotărâre judecătoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legătura cu competentele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE in materie de buget.
Cererea de chemare in garanție este inadmisibila si din prisma dreptului muncii, atâta timp cat, drepturile revendicate de către reclamant deriva dintr-un raport de munca al cărui subiect nu este si acest minister.
Reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI are calitatea de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Admițând chemarea in garanție, instanța aplica greșit si dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar si care la lit. d) - e) stipulează faptul ca, "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor si strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite in formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite si pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanta, in speța, faptul ca Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, cât timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite - si nu la cererea persoanelor fizice angajați ai acesteia - si a proiectelor bugetelor locale.
Astfel, parți in dosar trebuie sa fie numai reclamantul - persoana fizica, si paratul - instituția publica angajatoare, urmând ca in cazul admiterii acțiunii, instituția publica parata, in calitate de ordonator principal de credite sa solicite MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE o rectificare bugetara in acest sens, prin întocmirea unui proiect de lege de modificare a legii bugetului de stat.
Având in vedere raționamentul de mai sus, precum si de prevederile legale expuse, se apreciază ca prima instanța a reținut in mod eronat mecanismul elaborării bugetului de stat, rolul instituției noastre in cadrul acestuia, precum si obligațiile si competentele ordonatorilor principali de credite in materie, cu consecința admiterii in mod neîntemeiat a cererii de chemare in garanție.
de aceste considerente, se solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, ca nelegala, in sensul respingerii cererii de chemare in garanție ca fiind inadmisibila, iar in cazul respingerii execeptiei inadmisibilitatii, in sensul respingerii cererii ca fiind indreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar, ca fiind neintemeiata.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul d e procedura civila, precum si toate actele normative invocate in cuprinsul cererii de recurs.
La rândul său, recurenta Camera de Conturi a României în dezvoltarea motivelor sale de recurs, susține că in temeiul art.56 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 46 din nr.OG83/2000, aprobată de Legea nr. 334/2001, și al art. 39 din Legea nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, procurorii financiari din cadrul Curții de Conturi a României au fost salarizați numai cu coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile similare din cadrul instanțelor de judecată de drept comun, dar nu au beneficiat și de alte drepturi salariale cuvenite magistraților.
Regimul juridic al asimilării statutului unei categorii de personal cu statutul altei categorii de personal este o situație de excepție în raport cu regula care este legea ce guvernează statutul juridic al acelei categorii de personal.
Are aplicabilitate în acest caz principiul de drept <exceptio est strictissimae interpretationis>, astfel încât asimilarea nu poate privi decât ceea ce prevede, în mod expres și limitativ, legiuitorul.
Admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în interpetarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin Decizia nr.21/10.03.2008, Inalta C de Casație și Justiție a stabilit, cu caracter obligatoriu, faptul că beneficiază de acest drept salarial, în mod expres și limitativ: judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate de la instanțele judecătorești, procurorii financiari și grefierii de la colegiile jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi a României nefiind nominalizați.
Este de menționat și faptul că, în motivarea acestei decizii, instanța supremă a reținut, în principal, faptul că: " Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
In cazul procurorilor financiari și al grefierilor de la Colegiile jurisdicționale ale Curții de Conturi a României, art.56 din Legea nr.50/1996, republicată, a fost modificat prin art.I pct.46 din nr.OG83/2000, aprobată de Legea nr.334/2001, dându-i-se un alt conținut.
Prin urmare, nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001 este actul normativ care a stipulat, prin modificare, o normă juridică nouă la art.56 din Legea nr.50/1996, vechiul text al acestuia devenind inaplicabil, potrivit principiul aplicării imediate a legii civile noi.
Suntem, așadar, în cazul unor evenimente legislative diferite, ale căror efecte, după cum a arătat și Inalta C de Casație și Justiție - Secțiile Unite, sunt distincte. Această situație juridică reprezintă un argument în plus cu privire la justețea susținerilor recurentei, conform cărora instanțele de judecată de drept comun nu au dreptul de a extinde aplicarea Deciziei nr.21/10.03.2008 și în cazul altor categorii profesionale.
procurori financiari din cadrul Curții de Conturi a României, nu au avut calitatea de magistrați în perioada în care au îndeplinit aceste funcții.
Potrivit definiției cuprinse în Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească - au calitatea de magistrat și fac parte din corpul magistraților: judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și magistrații-asistenți ai Curții Supreme de Justiție - sau în Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților - judecători, procurori și magistrați-asistenți ai înaltei Curți de Casație și Justiție au calitatea de magistrați și fac parte din corpul magistraților.
Procurorii financiari de pe lângă Curtea de Conturi a României au îndeplinit funcții considerate de legiuitor ca fiind funcții de execuție specifice Curții de Conturi a României, în conformitate cu dispozițiile anexei nr.2 la Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi a României și cele ale anexei nr.3/2 la.nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea de Conturi a României este o autoritate publică autonomă, a cărei organizare și funcționare este reglementată de o lege specială, respectiv Legea nr.94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Colegiul jurisdicțional a reprezentat o structură cu atribuții jurisdicționale, constituită în cadrul Curții de Conturi a României, și nu a fost o instanță de judecată, în conformitate cu prevederile art. 126 alin.(l) din Constituția României și ale art. 10 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
In conformitate cu prevederile art. 132 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare în perioada precizată în cerere, la judecătorii, tribunale, curți de apel și înalta Curte de Casație și Justiție, precum și la toate parchetele funcționează personal auxiliar de specialitate, economic, administrativ și de serviciu.
In consecință, procurorii financiari și grefierii ce și-au desfășurat activitatea la colegiile jurisdicționale ale Curții de Conturi a României nu se încadrează în categoriile de personal cărora Inalta C de Casație și Justiție, prin Decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 5/2008, le-a recunoscut dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de cele expuse mai sus, se solicita admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 375/28.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, în dosarul nr-, și, pe cale de consecință, respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere referitor la obligarea Curții de Conturi a României la plata sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru luna iulie 2005, către reclamanta și pentru perioada iulie-august 2005, către reclamanta.
În drept, se invoca dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 din Codul d e procedura civila.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta intimata Caa vut, în perioada iulie-august 2005, calitatea de grefier, iar reclamanta intimata, în luna iulie 2005, calitatea de procuror financiar la Curtea de Conturi a României, fiind retribuite în conformitate art. 56 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, respectiv art. 39 din OUG nr.177/2002.
In ce privește calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale Curții de Conturi a României in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamantele intimate nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României împotriva Ministerului Finanțelor Publice este inadmisibila, in baza art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, partea putând sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire, ceea ce nu poate fi admis in cauza, in ce privește Ministerul Finanțelor Publice.
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată:"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că"Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv: "Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - s-a reținut ca interpretarea sistematică a art. 31 (33) din Legea nr. 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați, iar nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate.
A considera că puteau beneficia de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1996 numai salariații din categoria personalului auxiliar, iar nu și magistrații, ar însemna să se încalce principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De aceea, ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă atât timp cât personalului auxiliar din unitățile unde el își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea spor.
Pentru identitate de rațiune, arata Secțiile Unite, aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României.
În această privință mai trebuie avut în vedere că dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 sunt aplicabile numai pentru acele drepturi salariale având legătură cu funcția de controlor financiar,iar nu pentru drepturile salariale de natură personală, pe care nu le pot afecta.
Așadar, dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi își produc efectele în continuare, chiar și ulterior apariției Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 160/2000, astfel că această categorie de personal și-a menținut vocația de a beneficia de sporul pentru vechimea în muncă.
Pentru identitate de rațiune, aceeași interpretare trebuie impusa si in situația sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, ca atare intreaga apararea construita de Curtea de Conturi a Romaniei ramane fara incidenta.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza impotriva Romaniei 1, din 06.12.2007, constatand incalcarea articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie combinat cu articolul 14.
In fapt, reclamantul s-a plans de refuzul autoritatilor romane de a-i acorda drepturile prevazute de Legea nr. 309/2002 pentru munca obligatorie efectuata in timpul serviciului militar. Reclamantul s-a plans si de faptul ca este victima unei discriminari, avand in vedere ca situatia sa este similara celei in care s-au aflat alte persoane carora instantele interne si Inalta C de Casatie si Justitie le-a recunoscut aceste drepturi. In plus, de jurisprudenta divergenta a instantelor in materie, reclamantul a invocat si incalcarea dreptului sau la un proces echitabil, sub aspectul nerespectarii principiului securitatii raporturilor juridice, precum si sub aspectul si impartialitatii instantelor.
In cauza, Curtea a constatat ca, la data judecarii cauzei, in anul 2004, existat o jurisprudenta neunitara in aplicarea Legea nr. 309/2002 atat la nivel national cat si la nivelul instantei supreme, reamintind ca, desi divergentele de jurisprudenta sunt inerente oricarui sistem de drept, totusi, instantei supreme ii revine rolul de a regla aceste contradictii. Astfel, instanta europeana a statuat ca, divergentele de jurisprudenta s-au datorat instantei supreme, iar faptul ca aceste divergente existau chiar la nivelul acestei instante, este contrar principiului sigurantei raporturilor civile care reprezinta unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Sub aspectul si impartialitatii instantelor, Curtea a considerat ca nu este necesar sa examineze daca in cauza a existat incalcarea articolului 6 din Conventie.
In plus, Curtea vazand ca in alte cauze similare instanta suprema a acordat altor persoane drepturile prevazute de Legea nr. 309/2002, aceasta a apreciat ca reclamantul avea o speranta legitima de a obtine recunoasterea creantei sale. In concluzie, de divergentele din jurisprudenta existente la nivelul instantei supreme, si subliniind ca articolul 14 din Conventie are caracter exemplificativ, iar nu limitativ ( Engel si altii Olanda, 8 iunie 1976,Rasmussen Danemarca, 28 noiembrie 1984), a constatat incalcarea si articolului 1 din Primul Protocol Aditional combinat cu articolul 14 din Conventie.
In cauzaDriha impotriva României(21 februarie 2008), Curtea a constatat înclcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a impozitrii sumei primite de petent în temeiul Legii nr. 138/1999, cu ocazia trecerii sale în rezerv și a art. 14 combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a faptului c alți militari care au fost trecuți în rezerv au beneficiat de ajutor neimpozabil.
Curtea a constatat c suma pe care petentul ar fi trebuit s o încaseze cu titlu de ajutor, reprezint un "bun" în sensul Convenției iar "ingerința" nu era prevzut în lege, interpretarea dat de Curtea de Apel Oradea art. 31 din Legea nr. 138/1999, în sensul c suma ar fi impozabil, fiind greșit. Astfel, art. 31 din Legea nr. 138/1999, în redactarea pe care o avea la momentul la care petentul a fost trecut în rezerv, prevedea clar c nu sunt impozitate ajutoarele primite cu ocazia trecerii în rezerv. Acest text nu a fost abrogat de art. 86 din nr.OUG 73/1999, ci doar modificat mai târziu, respectiv în data de 14 septembrie 2000, când a fost aprobat ordonanța de urgenț.
In plus, pân în anul 2002, instanțele interne au interpretat art. 31 din Legea nr. 138/1999 în mod constant în sensul neimpozitrii,ceea ce confirm caracterul previzibil al normei care prevedea neimpozitarea și cu toate acestea Curtea de Apel Oradeaa constatat caracterul impozabil al ajutorului acordat petentului.
Nici faptul c înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat acest text în dou decizii în sensul c ajutorul ar fi impozabil nu înltur caracterul previvibil al normei care prevedea neimpozitarea având în vedere faptul c aceast interpretare este în mod evident contrar prevederilor exprese și explicite ale legii și este contrar atât propriei jurisprudențe a înalta Curte de Casație și Justiție, cât și jurisprudenței celorlalte instanțe interne.
Curtea a concluzionat c ingerința este în mod evident ilegal prin raportare la dreptul intern și incompatibil prin urmare cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a constatat și înclcarea art. 14 din Convenție combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
Reamintind c potrivit jurisprudenței Curtii Europene a Drepturilor Omului, discriminarea const în tratarea într-o manier diferit, fr justificri obiective și rezonabile, a persoanelor aflate în situații comparabile, cu precizarea c enumerarea din art. 14 are caracter indicativ și nu limitativ, Curtea a constatat c alți militari care au fost trecuți în rezerv au beneficiat de ajutor neimpozabil iar autoritțile interne nu au oferit nici o justificare pentru tratamentul diferențiat.
In prezenta cauza, situatia este similara, neacordarea sporului de 50% din indemnizatia de baza bruta lunara,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,reclamantilor instituind un tratament inegal in raport de reclamantii care l-au castigat, prin hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntate de Curtile de Apel din Pitești, C, O, T, invocate de Procurorul General al Romaniei in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Ca atare, Curtea constata ca reclamantele au osperanta legitimade a obtine recunoasterea creantei lor, prin prisma jurisprudentei evidenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in situatia contrara incalcandu-se articolul 1 din Primul Protocol Aditional combinat cu articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Așadar, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, potrivit art. 312 alin. 1 si art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va dmite recursul declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.375 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și C și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI si va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.375 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.375 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și C și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.375 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și C și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.G
2.ex./22.05.2009
Jud. fond:
A
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
