Speta Legea 10/2001. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(654/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.282
Ședința publică de la 05.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU CREȘTEREA, împotriva sentinței civile nr.312 din 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și și cu intimații-pârâți STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și COMUNA REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 28.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă, sub nr-, reclamanții, și au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Comuna prin Primar și Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în incinta Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea, birourile Fermei nr. 3 din Comuna, Intrarea Institutului, nr. 1, județul I, imobil deținut de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea, persoana juridică notificată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de moștenitori ai numitului, iar imobilul, situat în comuna, județul I (și în care, în prezent, se află birourile Fermei nr. 3 Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea ), a aparținut acestui autor. Imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 83/1949, astfel cum rezultă din extrasul "Tablou de conace și clădirile expropriate prin Decretul nr. 83/1949 din cuprinsul județului I", act emis de Arhivele Statului - Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale. Imobilul era compus din: teren în suprafață de 1805 mp.; construcție din cărămidă cu patru camere și dependințe, având o suprafață de 230 mp.; trei anexe: hambar, magazie și bucătărie de vară.
Au arătat reclamanții că au formulat în termenul legal notificările nr. 223 din 13 august 2001 și nr. 373 din 20 martie 2002 pentru restituirea în natură a imobilului și că până la data formulării cererii de chemare în judecată pârâta nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire în natură, deși termenul prevăzut de lege este de 60 zile de la data înregistrării notificării a expirat; au precizat că nu au fost invitați să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare a imobilului și au solicitat ca în cadrul procedural al acțiunii de față, persoanele juridice notificate să fie obligate să emită dispoziții sau decizii sau decizii motivate ca și răspuns la notificarea adresată.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 21și 25 din Legea nr. 10/2001, republicată privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, art. 480 - 481 cod civil și Primul Protocol Adițional al Convenției pentru Drepturile Omului (art. 1).
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 166/1999 - supliment; certificat de moștenitor nr. 45/2000; notificarea nr. 223 din 13 august 2001 transmisă prin Biroul Executorului Judecătoresc " "; adresa nr. 4764 din 05 noiembrie 2001 -Primăria comunei; notificarea nr. 373 din 20 martie 2002 transmisă de Biroul Executorului Judecătoresc " "; extras "Tablou de conace și clădirile expropriate prin decretul nr. 83/1949 din cuprinsul județului I"; adresa nr. 616 din 24 februarie 2004; adresa nr. 2636 din 16 iulie 2004; precizarea nr. 0011 din 28 iulie 2005 și decizia nr. 3142 din 20 aprilie 2005 pronunțată în dosarul nr. 5346/2002.
La data de 12 februarie 2007, formulat întâmpinare pârâta Comuna, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât imobilul nu este în proprietatea sau administrarea sa, iar la 10 aprilie 2007 depus întâmpinare și pârâtul Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea arătând că nu are calitate procesuală pasivă și că, în opinia sa, acțiunea ar trebui să se judece în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor în ceea ce privește dreptul de proprietate al statului asupra construcțiilor și cu Agenția Domeniilor Statului în calitate de gestionar și administrator al întregului fond funciar al acestei țări.
La data de 11 iunie 2007, reclamanții au formulat cerere precizatoare, în sensul că solicită obligarea pârâților să răspundă prin decizie motivată la notificarea nr. 373 din 20 martie 2002 transmisă prin Biroul Executorului Judecătoresc " ", indiferent de soluție.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 12 iunie 2007, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, și a respins acțiunea precizata formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La aceeași dată, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei reprezentată prin Primar.
Prin sentința civilă nr. 312 din 12 februarie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Comuna reprezentată prin Primar, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis cererea de chemare în judecată, precizată, formulată în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea și l-a obligat pe acest pârât să emită decizie motivată de soluționare a notificării nr. 373 din 20 martie 2002, potrivit legii.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bucureștia reținut că față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea la a răspunde motivat la notificarea nr. 373 din 20 martie 2002, transmisă prin Biroul Executorului Judecătoresc " ", pârâtului Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru, numai acest pârât are legitimare procesuală pasivă; pârâtul nu a dat curs acestei notificări în termenul stabilit de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. Chiar dacă se ține seama ca moment de început al curgerii termenului pentru îndeplinirea obligației pârâtului de a se pronunța de momentul până la care se puteau depune acte doveditoare, se constată că acest termen limită a fost depășit.
Susținerea pârâtului, că nu s-a putut identifica imobilul ori că nu este unitate deținătoare, în sensul legii, este contrazisă de actele dosarului și nu era de natură să-l scutească de a da răspuns solicitării, indiferent dacă acesta ar fi fost favorabil sau nu reclamanților.
Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată, dreptului lor de notificare corespunzându-i o obligație de a face în sarcina pârâtului, care nu și-a îndeplinit această obligație în termenul legal, astfel că a admis acțiunea, așa cum a fost precizată.
În consecință, a obligat pârâtul să soluționeze notificarea nr. 373 din 20 martie 2002 prin decizie motivată, potrivit legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod de procedură civilă, apelantul - pârât Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de Tribunalul București în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, apelantul - pârât a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță că la data de 11 iunie 2007 reclamanții ar fi formulat o cerere precizatoare întrucât, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, deși reclamanților li s-a pus în vedere la termenul anterior să depună precizări ale cererii de chemare în judecată, aceștia nu s-au conformat și au depus o cerere de amânare a judecății.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut că apelantul - pârât nu a răspuns la notificarea nr. 373 din 20 martie 2002 ce i-a fost adresată, această obligație fiind executată prin adresa nr. 2764 din 04 octombrie 2005.
Cu referire la soluția dată excepției lipsei calității sale procesuale pasive, apelantul - pârât a arătat că este instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice "G " care exploatează bunurile proprietate publică și privată ale Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A mai arătat apelantul - pârât că potrivit art. 4 din Legea nr. 268/2001, Agenția Domeniilor Statului administrează terenurile cu destinație agricolă aparținând domeniului public și privat al statului aflate în exploatarea societăților naționale, a institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă și a unităților de învățământ agricol și silvic, iar conform art. 8 din lege și art. 24 din HG nr. 626/2001, terenurile au fost concesionate direct către aceste unități. Având în vedere aceste dispoziții legale, Agenția Domeniilor Statului a încheiat contractul de concesiune nr. 78 din 09 iulie 2002 cu Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea.
Potrivit enunțului formulat pentru sintagma "unitate deținătoare" din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în vigoare la data de 03 aprilie 2007, aceasta poate fi entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii.
Față de cele arătate mai sus apelantul - pârât consideră că unitatea sa nu are calitatea de unitate deținătoare și prin urmare nu poate soluționa notificări pe Legea nr. 10/2001.
A mai arătat apelantul - pârât că potrivit art. 3 alin. 1 pct. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
De asemenea, conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, formularea "persoane fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive" are semnificația ca în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumba persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probation).
Or, așa cum se poate observa din actele depuse atât cu ocazia transmiterii notificării cât și la introduceriea prezentei acțiuni, nu reiese dovada proprietății la momentul preluării abuzive.
Singurul act de care se prevalează reclamanții este copia de pe de conacele și clădirile expropriate prin Decretul nr. 83/1949 unde este menționată numai suprafața construită cu numărul încăperilor, denumirea construcției și comuna în care se afla conacul, fără mențiuni referitoare la suprafața de teren de 1.805 mp. solicitată prin notificare.
Nu există nici măcar un proces - verbal de preluare sau un inventar al bunurilor preluate în vederea evaluării pentru stabilirea despăgubirii așa cum prevedea legea și mai mult, deși au sarcina probei, reclamanții nu fac dovada identității imobilelor revendicate cu cele înscrise în tablou.
Totodată, notificarea transmisă nu cuprinde, așa cum prevede art. 22 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, elemente de identificare a bunului imobil solicitat, identificarea făcută de către reclamanții nefiind concludentă.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de timbru judiciar.
Intimații nu au formulat întâmpinare la cererea de apel.
În faza procesuală a apelului nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, susținerile pârâților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Susținerile apelantului - pârât în sensul că în mod greșit prima instanță a reținut că la data de 11 iunie 2007 intimații - reclamanți au depus o precizare a cererii de chemare în judecată, sunt vădit nefondate.
Astfel, la filele 83 - 84 din dosarul primei instanțe se află depusă cererea precizatoare prin care intimații - reclamanți au arătat că solicită obligarea pârâtelor la a răspunde notificării nr. 373 din 20 martie 2002, transmisă prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc " ".
Această cerere precizatoare poartă viză de primire cu data de 11 iunie 2007 iar în încheierea de ședință de la aceeași dată s-a consemnat că reclamanții, prin avocat, au depus la dosar o precizare a obiectului cererii de chemare în judecată.
Cu referire la adresa nr. 2764 din 04 octombrie 2005 emisă de apelantul - pârât către intimații - reclamanți (aflată la fila 239 în dosarul Tribunalului București ), Curtea reține că aceasta nu are semnificația unei decizii sau dispoziții motivate, în sensul dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 26.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, acest înscris nu cuprinde datele de identificare ale imobilului notificat precum și motivarea împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la respingerea notificării.
Acest înscris are valoarea unei adrese de corespondență prealabilă soluționării notificării, cu atât mai mult cu cât cuprinde și o invitație pentru lămurirea situației bunului solicitat și respectiv pentru completarea înscrisurilor doveditoare.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului - pârât, Curtea reține că în mod corect aceasta a fost respinsă de prima instanță, având în vedere că apelantul - pârât a fost investit cu soluționarea notificării transmise prin Biroul Executorului Judecătoresc " " sub nr. 373 din 20 martie 2002, în condițiile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, ca urmare a răspunsului comunicat de Primăria Comunei cu adresa nr. 4764 din 05 noiembrie 2001.
Pe de altă parte, așa cum a arătat chiar apelantul - pârât, acesta este o instituție publică cu personalitate juridică care deține, în numele Statului Român, prin intermediul actului de concesiune, imobilul despre care se arată în cererea de chemare în judecată că face obiectul notificării.
Împrejurarea că imobilul în litigiu este deținut în baza unui contract de concesiune încheiat cu Agenția Domeniilor Statului nu justifică lipsa de calitate procesuală pasivă a apelantului - pârât având în vedere caracterul reparator al Legii nr. 10/2001 republicată și modificată, și dispozițiile art. 21 alin. 1 din acest act normativ.
Cu referire la criticile prin care apelantul - pârât a susținut că intimații - reclamanți nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor la momentul preluării abuzive și nu au depus suficiente înscrisuri pentru identificarea imobilului, Curtea reține că, potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanții au solicitat doar obligarea pârâților la soluționarea notificării formulate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Deși, instanța de judecată, în temeiul plenitudinii de jurisdicție și în conformitate cu dispoziția deciziei nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, este completată să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, Curtea reține că reclamanții, nu au solicitat în litigiul pendinte soluționarea fondului notificării și implicit stabilirea calității de persoane îndreptățite, astfel că aceste aspecte exced limitelor investirii.
Apelantul - pârât este obligat să soluționeze notificarea cu care a fost investit, urmând ca împotriva acestei soluții să se poată exercita controlul judiciar în condițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, nu se impune analiza criticilor referitoare la dovada dreptului de proprietate asupra bunului notificat și implicit la calitatea intimaților - reclamanți de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul - pârât Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea cu sediul în, șos. B - P, Km. 21, județul I, împotriva sentinței civile nr. 312 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanții, și toți cu domiciliul ales la av. în B,-,. C,. 1, sector 1 și cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și Comuna prin Primar cu sediul în, județul I, ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
.
10ex./05.06.2009
-5.-
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
