Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 391/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimatul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR-DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, împotriva sentinței civile nr.48 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finantelor-DGFP V, în baza delegației de la dosar, lipsind intimații-revizuienți, și intimații Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finantelor-DGFP V susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de revizuire față de instituția pe care o reprezintă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuale pasivă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 20.11.2006, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, (decedat) prin moștenitorii, și, judecători și, și, grefieri au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005-2006, actualizată cu rata inflației la data executării.
În motivarea acțiunii au arătat că potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și completată prin nr.OG83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal au dreptul pe perioada concediului de odihnă la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept nu le-a fost acordat reclamanților, judecători și grefieri la udecătoria Horezu, la efectuarea concediilor de odihnă din anii 2005 și 2006 întrucât, prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispoziției legale menționate.
Ultimul dintre actele normative care au prevăzut suspendarea - Legea nr.507/2003, art.9 alin.7 - a stabilit că suspendarea plății primelor de concediu operează până la 31 decembrie 2004.
Suspendarea aplicării legii prin care se recunoaște un drept echivalează cu restrângerea dreptului. În cauză nu există vreuna dintre situațiile enumerate de art.49 din Constituția din 1991 care să permită restrângerea exercitării dreptului la primă de concediu.
Prin urmare, suspendarea a fost dispusă în disprețul normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a făcut prin ordonanță de urgență, act normativ cu forță inferioară celui prin care dreptul a fost recunoscut.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că acțiunea este neîntemeiată.
În considerarea dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, a solicitat să se aibă în vedere la soluționarea cauzei Decizia nr.XXIII pronunțată în dosarul nr.31/2005 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin această decizie s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art.411din Legea nr.50/1996.
Potrivit considerentelor deciziei dreptul în discuție a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la data de 01.01.2003.
Legat de cererea accesorie a arătat că potrivit art.1088 Cod civil, daunele-interese pentru neexecutarea unei obligații având ca obiect o sumă oarecare nu pot cuprinde decât dobânda legală și nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată.
În speță, neexecutarea provine din cauză ce nu poate fi imputată pârâtului, respectiv din rațiuni de politică financiară și bugetară a statului, astfel că sunt incidente dispozițiile art.1082 Cod civil.
Cât timp debitorul nu deține sume de bani alocate cheltuielilor la care se încadrează obligația de executat, nu i se poate reține un refuz de executare a obligațiilor legale.
Prin sentința civilă nr.1230/14.12.2006, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea.
A reținut pentru aceasta dezlegarea dată aplicării normelor incidente în speță prin Decizia nr.XXIII pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr.31/2005, în sensul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de vacanță numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art.411din Legea nr.50/1996. Aceasta deoarece la 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare nr.OUG177/2002 erau abrogate implicit și dispozițiile art.411din Legea nr.50/1996, iar efectele actelor normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a acestor dispoziții legale trebuie limitate numai la perioada în care au fost în vigoare.
Ca urmare, s-a considerat neîntemeiată și cererea de actualizare a drepturilor bănești solicitate.
Împotriva sentinței rămasă irevocabilă prin nerecurare au formulat cerere de revizuire reclamanții având funcția de grefier, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5, teza a II-a Cod procedură civilă.
Motivând cererea revizuienții arată că dispozițiile legale examinate, chiar și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă doar la magistrați, nu și la personalul auxiliar de specialitate.
Ca dovadă, Secțiile Unite ale instanței supreme au dispus prin încheierea din 21.05.2007 îndreptarea erorii materiale strecurată în decizia menționată anterior în sensul înlăturării mențiunii "și personalul auxiliar de specialitate".
Considerentele încheierii duc la concluzia că în soluționarea recursului în interesul legii s-au interpretat dispozițiile legale incidente în materie în sensul că personalul auxiliar de specialitate beneficiază de prima de concediu pe perioada din acțiune.
Mai arată revizuienții că au luat cunoștință de încheierea de îndreptare a erorii materiale la data de 27.09.2007.
Față de cererea de revizuire a reclamantei, intimatul Ministerul Justiției a formulat următoarele apărări:
Reclamanta a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la Biroul cadastru al Judecătoriei Horezu. Din anul 2005, ca urmare a modificării Legii nr.7/1996 prin Legea nr.245/2005, s-a înființat Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția de tardivitate a cererii de revizuire, arătând că termenul de o lună prevăzut de art.322 pct.4 Cod procedură civilă pentru formularea unei astfel de cereri a fost depășit, încheierea de îndreptare a erorii materiale fiind pronunțată în data de 21.05.2007.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu are calitatea de angajator sau ordonator principal de credite al revizuienților pentru a fi obligat la plata primelor de concediu.
Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților pentru că nu se puteau acorda drepturi prevăzute de dispoziții legale a căror aplicare a fost suspendată.
Prin sentința civilă nr.48/29.01.2008, Tribunalul Vâlceaa admis cererea de revizuire și a schimbat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta și a admis acțiunea celorlalți reclamanți grefieri.
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea să plătească acestora din urmă primele de vacanță aferente anilor 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești pentru care s-a admis acțiunea.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate, a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.324 pct.4 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună și se socotește în cazurile prevăzute la art.322 pct.5 Cod procedură civilă din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
La dosar s-a depus de către revizuienți dovada că au luat cunoștință despre încheierea pronunțată în data de 21 mai 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr. 31/2005 la data de 27.09.2007, potrivit rezoluției pusă pe acest înscris, prin care s-a consemnat că se va comunica un exemplar al încheierii menționate pentru fiecare judecător și grefier spre luare la cunoștință.
Având în vedere că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 1.10.2007, tribunalul a reținut că aceasta a fost formulată în termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art.324 pct.4 Cod procedură civilă, situație față de care a respins excepția de tardivitate a revizuirii.
În ceea ce privește excepția referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a avut în vedere răspunderea ce revine acestui minister pentru elaborarea proiectului bugetului de stat și al rectificărilor bugetare, respectiv atribuțiile în materia bugetului de stat în temeiul cărora el poate fi obligat la alocarea fondurilor bănești necesare achitării eventualelor drepturi salariale cuvenite revizuienților.
Cu privire la cererea de revizuire tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1230/14.12.2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de prezenții revizuienți, având drept obiect plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2005-2006, actualizată cu rata inflației la data executării.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.XXIII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.31/2005, soluționându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de vacanță numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art.411din Legea nr.50/1996.
În raport de această situație, tribunalul a reținut că drepturile magistraților și ale celorlalte categorii de personal în ceea ce privește prima de concediu au încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretinse cu începere de la 1 ianuarie 2003.
Față de aceste considerente s-a constatat că cererea reclamanților nu este întemeiată și că acestora nu li se cuvine prima de vacanță aferentă anilor 2005 - 2006.
Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Prin încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21 mai 2007, în dosarul nr.31/2005, s-a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare-/12.12.2005, în sensul că se înlătură mențiunea "și personal auxiliar de specialitate" din considerentele de la pagina 2, rândurile 17 și 21 de la pagina 4, ultimul rând de la pagina 6 și 7 și de la alineatul 3 din dispozitiv, care va avea următorul conținut: "prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
În raport de încheierea mai sus menționată dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.322 pct.5 teza a II-a Cod procedură civilă, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul dacă, după darea hotărârii, s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prin dispozițiile art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, modificată prin nr.OG83/2000, s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest drept reglementat pentru personalul auxiliar de specialitate a fost suspendat succesiv prin legile bugetului de stat nr.743/2001 (art.12 alin.5), nr.631/2002 (art.10 alin.4), nr.507/2003 (art.9 alin.5), nr.511/2004 (art.8 alin.5), nr.379/2005 (art.5 alin.3), ceea ce nu are semnificația încetării dreptului însuși.
Actualizarea cu indicele de inflație s-a impus avându-se în vedere împrejurarea că puterea de cumpărare sumelor de bani cuvenite a scăzut în timp datorită devalorizării monedei naționale, iar reclamanții ar suferi din acest motiv un prejudiciu.
S-a mai făcut aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2000 privind finanțele publice, potrivit cărora Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale rectificărilor bugetare, precum și cu privire la aprobarea contului anual de execuție și reținând. S-a considerat că în lipsa cuprinderii în categoria cheltuielilor bugetare de către acest minister a sumelor necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata sumele datorate reclamanților.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
- Excepția tardivității cererii de revizuire a fost greșit soluționată deoarece potrivit art.324 pct.4 Cod procedură civilă termenul de revizuire este de o lună și începe să curgă din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea a cărei revizuire de cere.
În speță, încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21.05.2007, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 18.10.2007, cu depășirea termenului legal.
- O altă excepție respinsă greșit este aceea a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Chiar dacă acest minister răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat nu înseamnă că răspunde și pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenite angajaților altor ministere.
Faptul că Ministerul Justiției, ordonator principal de credite, nu a acordat primele de concediu nu conferă nicio garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui plătite.
- Cererea de revizuire este nefondată și trebuia respinsă ca atare deoarece dispozițiile referitoare la aceste drepturi bănești erau suspendate prin legea bugetului de stat. Ele nu își puteau produce efectele pe perioada suspendării.
Ca urmare a suspendării aplicării prevederilor legale plata primelor apare imposibil de efectuat în condițiile în care prin legea bugetului de stat nu au fost prevăzute sume cu această destinație, iar Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor.
- Pe de altă parte, cererea de plată a primei de concediu este inadmisibilă întrucât instanța nu poate să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să impună legislativului să elaboreze un act normativ de recunoaștere a drepturilor solicitate fără temei legal.
În drept recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041pr.civ.
Recursul nu este fondat.
Respingând excepția de tardivitate a cererii de revizuire instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.322 pct.5 și ale art.324 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă.
Termenul de revizuire de o lună începe să curgă, în cazul prevăzut la art.322 pct.5 teza a doua Cod procedură civilă - desființarea sau modificarea hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere - din ziua în care revizuientul a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată.
În speță, termenul de revizuire curge de la data la care revizuienții-reclamanți au luat cunoștință de încheierea de îndreptare a erorii materiale-/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, și nu de la data pronunțării acesteia.
Din lucrările dosarului a rezultat că încheierea a fost comunicată instanței la care funcționează reclamanții în ziua de 27.09.2007, iar în lipsa dovezii contrare rezultă că s-a reținut corect că de la această dată și până la data de 01.10.2007, la care s-a introdus cererea de revizuire nu a fost depășit termenul legal.
De asemenea, soluția dată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este rezultatul corectei aplicări a prevederilor legale vizând execuția bugetară.
Astfel, s-a reținut că potrivit art.19 din Legea finanțelor publice nr.500/2002 acest minister răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, și al rectificărilor bugetare.
Având atribuții care țin de execuția bugetară acesta poate fi obligat la alocarea fondurilor bănești necesare achitării eventualelor drepturi bănești cuvenite salariaților altor instituții finanțate de la bugetul de stat.
Nu se poate reține motivul vizând netemeinicia pretențiilor reclamanților.
Așa cum a reținut și instanța supremă la soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr.XXIII/2005, nu se poate considera că dreptul la primă de concediu nu a existat în perioada în care aplicarea textului de lege care l-a consacrat a fost suspendată.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Or, nicio dispoziție legală nu a înlăturat existența dreptului personalului auxiliar de specialitate la primă de concediu pentru anii 2005 și 2006.
Abrogarea prevederilor art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 prin nr.OUG177/2002 a produs efecte numai față de magistrați potrivit textului art.50 alin.2 din ordonanță.
De aceea nu este vorba în cauză despre acordarea unor drepturi nerecunoscute de lege, cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
S-a arătat prin încheierea de îndreptare a erorii materiale menționată anterior că interpretarea dispozițiilor incidente în materie în sensul că prima de concediu se acordă numai pentru perioada anilor 2001-2002, astfel cum a fost reglementată de art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, îi vizează numai pe magistrați.
Văzând și dispozițiile art.329 alin.(3) Cod procedură civilă, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin soluționarea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Curtea va reține că nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.304 pct.4 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.48 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-revizuienți, și și intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL VÂLCEA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./05.06.2008
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
