Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 406
Ședința publică de la 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA cu sediul în B,Calea,nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2754 din 31.10. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna de, sat, nr. 104, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise din partea intimatului reclamant.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului pentru considerentele arătate pe larg prin motivele de recurs.Prin hotărârea de la fond s-a stabilit că trebuie să plătească niște drepturi salariale fără criterii de individualizare pentru a fi mai ușor de individualizat suma.
Arată că s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimatul reclamant, în recurs, iar suma i se pare enormă având în vedere că apărătorul ales nu s-a prezentat în instanță și concluziile scrise cuprind câteva rânduri.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2754 din 31.10. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul G in contradictoriu cu parata SC SA B, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite si neacordate pe anii 2005- 2007, reactualizate cu indicele de inflație, reprezentând suplimentarea salariala pentru sărbătorile de Paște și de C, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii formulate reclamantul a arătat că in conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficiază, pe lângă salariul de baza pentru munca prestată de toate drepturile acordate in baza contractului colectiv de munca încheiat la nivel de societate.
A mai arătat acesta ca suma solicitată reprezintă suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C 2004 - 2007, prevăzută în art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Munca pe anii respectivi.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile, art. 166 din Codul muncii si art. 166, 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de munca la nivelul societății renegociat si reeditat in anul 2004 - 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii in principal ca prescrisă iar in subsidiar ca neîntemeiata arătând că suplimentările salariale solicitate au fost negociate si stipulate in anul 2003, așa cum rezulta din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă ce fost renegociat, acestea fiind introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Se arată in continuare, că in anul 2005 s- încheiat un nou Contract Colectiv de Munca care spre deosebire de contractele anterioare are noua formulare, in alin.2 al articolului 168, conform căruia "in anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat", formulare ce se păstrează si in continuare in următoarele contracte colective de muncă pentru anii 2006- 2007.
Sub aspectul prescripției extinctive, parata a arătat că in cauza sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, conform cărora cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori al unor clauze acestuia, acțiunea reclamanților avându-și temeiul in nerespectarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, așa încât fiind depășit termenul de 6 luni aceasta este prescrisă.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a admis excepția prescripției invocata de pârâta pentru perioada Paste 2005 și a respins acțiunea pentru acesta perioada ca fiind prescrisa, a respins excepția prescripției pentru perioada Paste 2006-2007 și C 2006-2007 și a admis în parte acțiunea formulată de reclamant obligând parata sa plătească acestuia prima de Paste 2006-2007 și C 2006-2007, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în perioada menționată în acțiune, perioadă în care potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a admis numai în parte excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantului criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta la 4854 lei, reprezentând primă de Paște pe 2006, 2007 și 2006, 2007 calculată conform adresei nr.830/5.02.2008 cuprinzând salariile de bază medii brute din luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003- 2007. Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B,Calea,nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2754 din 31.10. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna de, sat, nr. 104, județul P, și în consecință;
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 4854 lei, brut, reprezentând prime Paște 2006, 2007 și C 2006, 2007, ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
--- - - -- - - -
Grefier,
Red.
3 ex./27 martie 2009
f- - Tribunalul Prahova
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
