Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4103/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1987/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4103/
Ședința publică din data de 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții reclamanți, (), llie, împotriva sentinței civile nr.4128 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 37843/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Autoritatea Națională Pentru Protecția Drepturilor Copilului, Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect - drepturi bănești, spor de vechime.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata pârâtă Autoritatea Națională Pentru Protecția Drepturilor Copilului, a depus la dosar întâmpinare, iar intimații pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au depune la dosar concluzii scrise și au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4128/16.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanții, (), -prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de Pe Lângă înalta Curte De Casație Și Justiție, Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL BUCUREȘTI, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul București, Consiliul Superior Al Magistraturii, Autoritatea Națională Pentru Protecția Drepturilor Copilului, ca inadmisibila.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că rin p. OUG 177/2002 s-au abrogat dispozițiile referitoare la salarizarea magistraților din Legea 50/1996, prin acest act normativ sporul nemaifiind prevăzut expres.
Potrivit normelor de tehnică legislativă, cuprinse în Legea 24/2000, dispozițiile din Legea 50/1996 privitoare la sporul de vechime nu puteau fi abrogate prin norme legale ordinare, precum OG 83/2000.
Decizia nr.36/2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație - Secțiile Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general, a constatat că dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG 83/2000, art. 50 din OUG 177/ 2002 și art. 6 din OUG 160/2000,se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcțiile de judecător financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau de sporul de vechime in muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
În cauză, pârâtul Parchetul De Pe Lângă înalta Curte De Casație Și Justiție a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât există autoritate de lucru judecat, în raport de sentința civilă 682/ 12.09.2007 și sentința civilă 1272/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost admisă excepția prescripție dreptului la acțiune pentru intervalul de timp cuprins între 29.08.2000 și 9.10.2003, 29.08.200 -06.09.2004 și 1.07.200-12-03.2007.
Cererea a fost găsită ca lipsită de interes, față de faptul că singura instanță competentă să interpreteze prevederi legale este instanța supremă în analiza recursului în interesul legii.
Reclamanții formulează o acțiune în constatare, deși au posibilitatea realizării dreptului.
Instanța de fond a apreciat că potrivit art. 111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Reclamanții au formulat o acțiune în constatare, deși aveau posibilitatea realizării dreptului prin solicitarea sumelor de bani corespunzătoare sporului de vechime pentru intervalul 1 septembrie 2000 -13 martie 2007, cu ocazia soluționării cererii instanța procedând și la interpretarea textelor de lege aplicabile.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția de inadmisibilitate și, a respins acțiunea.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat recurenții-reclamanți reprezentați de, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin motivele de recurs încadrate de recurenți în drept pe disp. art.304 și 3041Cod procedură civilă, în fapt se reiau motivele deja expuse la instanța de fond și în parte din considerentele sentinței recurate.
De asemeni se reia și se interpretează într- viziune proprie conținutul Deciziei nr.XXXVI/7.05.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, față de care recurenții se socotesc a fi îndreptățiți a solicita recunoașterea sporului de vechime în muncă și la plata acestor drepturi bănești.
Considerăm recurenții că prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 3/2000 raportat la art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996, instituie o discriminare pentru ei în calitate de magistrați judecători și procurori, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, în același sens fiind și practica Curții Constituționale, care în considerentele Deciziei nr. 20 din 2.02.2000, a reținut jurisprudența îndelungată a Curții Europene a Drepturilor Omului.Tot astfel, prin Decizia nr.135 din 5.XI.1996, Curtea Constituțională a reținut că "principiul egalității în fața legii presupune constituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite".
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat și îl va respinge cu următoarea motivare:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă și legală.
Potrivit art. 5 alin 1 și art. 33 din Legea nr. 50/1996, magistrații beneficiau de un spor de stabilitate și respectiv, de un spor de vechime în muncă. Aceste prevederi au fost modificate prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, în sensul că magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare lunară în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art. 42 și art. 43 alin 2 din Legea nr. 92/1992 republicată.
De asemenea, art. 33 din Legea nr. 50/1996 a fost completat prin introducerea unui nou alineat care prevede că dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică și magistraților.
Salarizarea și acordarea altor drepturi pentru magistrați sunt reglementate în prezent prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în cuprinsul căreia, la art. 4 alin. 1, se precizează că magistrații beneficiază, în raport de vechimea efectivă în muncă, de o majorare a indemnizației stabilită potrivit art.3 alin.2, calculată în procente la indemnizația brută, pe baza coeficienților de multiplicare, corespunzător vechimii în magistratură și instanțelor sau parchetelor unde funcționează ca magistrați.
Mai mult, după cum s-a evidențiat și cu ocazia soluționării cererii în primă instanță, în dosarul cu nr-, care s-a aflat pe rolul Tribunalului București, a fost pronunțată sentința civilă nr. 2388/05.12.2007. prin care Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului a fost obligată la plata sporului de vechime în cauză, pentru perioada 01.01.2003 -18.01.2005.
Prin sentința civilă nr. 2388 din 05 decembrie 2007 - pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale instanța a admis în parte acțiunea principala formulată de reclamanți, obligând pârâții la calcularea și la plata în favoarea reclamanților a drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime în muncă în cuantumul stabilit de către instanță pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2002 - 13 martie 2007 actualizate cu indicele de inflație de la data scadentă până la plata efectivă.
Instanța a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor respective către reclamanți. Au fost respinse solicitările acestor reclamanți cu privire la acordarea sporului de vechime pentru viilor și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant, ca neîntemeiate, obligând pârâții la plata cheltuielilor de judecată pentru fiecare reclamant, în cuantum de câte 300 Ron.
Prin sentința civilă nr.1272/17.10.2007, instanța a admis reclamanților și a intervenientului în interes propriu (care a formulat cerere în calitate de reclamant și în cauza de față), obligând pârâții să-i plătească drepturile reprezentând sporul de vechime în muncă în 1 iulie 2004-12 martie 2007, actualizate cu indicele de inflație până la efective.
Potrivit art. 1201 din Codul civil "Este lucru judecat atunci când a doua judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate ", cum este cazul în speța de față.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că recurenții-reclamanți au formulat o acțiune în constatare și nu o acțiune în realizarea dreptului pretins.
Așa fiind, față de disp. art.111 Cod procedură civilă și având în vedere și Decizia nr.XXXVI/7.05.2007 invocată și de recurenți în susținerea motivelor de recurs, în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, în cauză existând autoritate de lucru judecat, sumele pretinse fiind deja achitate (fila 407 dosar fond).
Față de cele reținute, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, -, (), -prin reprezentant împotriva sentinței civile nr.4128/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA DREPTURILOR COPILULUI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
10.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
