Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 45/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 45
Ședința publică din 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici Valentin Turcin
ASISTENȚI JUDICIARI:- -
-
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
Reclamanții, și, grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor, plata unor drepturi salariale constând în sporul de utilizare a calculatorului, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada ianuarie 2005 la zi, precum și în continuare, actualizate în raport cu rata inflației la data efectivă a plății, cu obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor datorate, în sensul prevederii în buget a fondurilor necesare plății în viitor.
Au solicitat, de asemenea, acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii, precum și cu trei ani înaintea acestei dăți.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că începând cu anul 2003, tot personalul auxiliar din instanței își efectuează lucrările numai la calculator, cele 8 ore, deși nu s-au primit drepturile aferente acestei munci, precum salariații din cadrul Înaltei C de Casație și Justiție, dar și de salariații din alte domenii de activitate, de exemplu: sănătate și petrochimie.
Au mai arătat reclamanții că li se cuvine acest spor, întrucât unui segment de angajați ai Ministerului Justiției le-a fost acordat, fără să existe o diferență de activitate prestată de către acei angajați din celălalte instanțe, iar împrejurarea că li se plătește un alt spor, respectiv cel de condiții grele și, nu ar fi un motiv de neacordare al sporului solicitat, întrucât legea prevede că sporurile pot fi cumulate, datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept subiectiv și că, datorită muncii prestate în fața calculatorului, toți grefierii au necesitat controale oftalmologice, aceștia purtând ochelari de vedere, care presupun costuri suplimentare.
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare ar trebui să fie întreruptă periodic prin pauze care să reducă astfel suprasolicitarea ochilor și a sistemului nervos în fața ecranului (conform nr.HG 1028/2006) și deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, nu beneficiază de cele trei zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art. 142 din Codul muncii, apreciind că sunt discriminați întrucât nu le-a fost acordat acest spor, precum și cele trei zile în plus de concediu, deși de aceste drepturi beneficiază deja alți angajați din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și din aparatul Ministerului Justiției.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000 modificată, art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Deciziile Curții Constituționale în materie de discriminare și egalitate în fața legii, precum și legea fundamentală.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În principal au invocat excepția necompetenței materiale a instanței, față de dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, potrivit cu care "persoana care se consideră discriminată, poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei, iar acțiunea reclamanților fiind o acțiune în pretenții, trebuia supusă taxelor judiciare de timbru, conform Legii nr.146/1997.
De asemenea, a mai invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 1.01.2005 - 5.04.2005, avându-se în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât admiterea acestei acțiuni ar echivala cu adăugarea de către instanță la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, discriminarea invocată de reclamanți în raport cu alte categorii de personal, fiind utilizată printr-un raționament juridic speculativ, nefiind dată în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ.
Acordarea acestui spor nu se justifică în condițiile în care ei deja beneficiază de un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase, spor acordat conform Ordinului Procurorului General nr.80 din 28.04.2006.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților privind acordarea a 3 zile de concediu de odihnă, au solicitat de asemenea respingerea acestui capăt de cerere, considerându-l nejustificat și chiar abuziv, atâta timp cât ei beneficiază deja de 30 zile concediu de odihnă, adică de o perioadă de concediu cu 10 zile lucrătoare mai mare decât perioada minimă de concediu de odihnă prevăzut de art.140 alin.1 din Codul muncii.
În temeiul art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă, acest pârât a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru opozabilitatea hotărârii urmând ca în eventualitatea admiterii acțiunii, acest minister să fie obligat la acordarea fondurilor necesare plății drepturilor la care ar fi obligat pârâtul.
Prin întâmpinare, pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a solicitat în principal respingerea acțiunii față de acest minister ca urmare a reținerii excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât între reclamanți și acest minister nu există nici un raport de muncă, iar pe fond, respingerea acțiunii, arătând că pentru această categorie de bugetari, legiuitorul nu a prevăzut acest spor.
Examinând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005-5 aprilie 2005, instanța s-a pronunțat în preambulul acestei hotărâri judecătorești, și în considerarea prevederilor art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ " dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fose exercitat în termenul stabilit de lege ", respectiv de 3 ani, precum și a dispozițiilor art.7 din același decret, conform căruia " prescripția începe să curgă de la data când se naște la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită ", a constatat ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamanților pentru această perioadă, urmând ca examinarea fondului să vizeze perioada ulterioară.
În ce privește fondul cauzei, reclamanții au arătat că lucrează în mod efectiv 8 ore pe zi ( adică în tot timpul afectat programului de lucru ), la calculator și că pentru aceasta li se datorează sporul de calculator de 8 ore.
Prin folosirea calculatorului începând cu anul 2003, reclamanților - care au calitatea de grefieri - li s-a ușurat munca, creându-li-se condiții corespunzătoare de muncă, în conformitate cu cerințele unei strategii de reformă în justiție, fiind nejustificată cerința lor de a beneficia de încă un spor pentru utilizarea calculatorului, din moment ce aceștia beneficiază deja de un spor de 15 % pentru lucru în condiții deosebit de grele și periculoase sau vătămătoare, prevăzut de nr.OUG27/29.03.2006.
În acest sens, prin anexa nr.1 la Ordinul nr.910/C al Ministerului Justiției din 30.03.2007, s-au stabilit locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, regăsindu-se și categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești care își desfășoară activitatea în locurile de muncă dotate cu calculatoare și aparate de multiplicat.
În ce privește excepția necompetenței materiale a soluționării cauzei de către tribunal, se va constata că în baza dispozițiilor art.2 alin.1 și 2 din nr.OUG75/2008, raportat la dispozițiile art.1 alin.1 din același act normativ, Curtea a fost corect investită cu soluționarea cauzei, așa încât excepția invocată este rămasă fără obiect.
Nici petitul de cerere privind acordarea a 3 zile de concediu de odihnă nu este întemeiat, cât timp reclamanților le sunt aplicabile prevederile art.65 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, ei beneficiind de un concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare, respectiv de o perioadă de concediu cu 10 zile lucrătoare mai mare decât perioada mini,mă de concediu prevăzută în art.140 alin.1 din Codul muncii, așa încât nu devin incidente în speță dispozițiile art.142 din Codul muncii.
Dată fiind soluția de respingere a acțiunii pe fondul pretențiilor deduse judecății, Curtea nu va mai examina celelalte excepții și cereri invocate care ar face de prisos analiza lor și care oricum nu le creează vreo vătămare în drepturile procesuale ale reclamanților.
Față de cele ce preced și în temeiul textelor de lega mai sus invocate, instanța va respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj - jud. T, L,-, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B cu sediul în B, Bv. nr. 14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu sediul în T-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cu sediul în T- și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Definitivă și executorie de drept.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI:- -
: -
GREFIER,
Red. /27.10. 2008
Tehnored. /28.10.2008
Ex.11.
SENTINȚA SE:
Reclamanți:, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj - jud. T, L,-,
Pârâți:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B cu sediul în B, Bv. nr. 14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu sediul în T-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cu sediul în T- și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.Ex. 9 com.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Vasilica Sandovici Valentin Turcin
