Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 500/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr. 500/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 30 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
--- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții (.), -, -, C, -, și, -, și G, împotriva sentinței civile nr. 43 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 30 aprilie 2008.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 43/2008, Tribunalul Brașova respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Tribunalul B,Curtea de Apel B si Ministerul Economiei si Finanțelor.
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanți in contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Brașov este neîntemeiată,deoarece nu are relevanță faptul că, pe perioada 01.02.2004-01.07.2005,această pârâtă nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
La momentul solicitării drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, Curtea de Apel Brașov are calitatea de ordonator de credite, astfel încât poate sta în judecată, în calitate de pârâtă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Brașov, pentru perioada în care reclamanții nu au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la instanțele din raza de competenta a acestei instituții sau au avut contractul de muncă suspendat sau întrerupt, invocată de acest pârât prin întâmpinare, nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au avut calitatea de personal auxiliar pe toată perioada solicitată, în prezent păstrând aceasta calitate la instanțele din cadrul Tribunalului Brașov.
În consecință,există identitate între persoana pârâtului și cei obligați în raportul juridic dedus judecății.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B,in calitate de mandatara, instanța constată că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei, instanța constată că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor din raza de competenta a Curții de Apel Brașov, așa cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar.
Potrivit OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar al instantelor si parchetelor, personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de urmtorii coeficienti ai sporului de fidelitate:
-de la 5 la 10ani -5%;
-de la 10 la 15 ani -10%;
-de la 15 la20de ani -15%;
- peste 20 de ani - 20%.
Reclamanții apreciază că, prin aceste dispoziții legale, s-a creat o situație de discriminare între aceștia, ca personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, și magistrați care, în conformitate cu OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judectorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justitiei, beneficiază, pe de-o parte, de o diferență de spor de 5 pana la 10 procente, iar pe de altă parte, sporul de fidelitate se acord pentru magistrați începnd de la 3 ani vechime în instituție, iar pentru personalul auxiliar de la 5 ani vechime in instituție.
Instanta apreciază că nu poate fi reținută discriminarea între cele două categorii profesionale, deoarece categoria magistraților și cea a funcționarilor publici nu se află în situații comparabile, pentru a li se aplica același tratament juridic.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 " prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronica necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice":
Prima verificare ce trebuie făcută pentru a se constata dacă există în speță discriminare, în conformitate cu textul de lege arătat anterior, este aceea dacă cele două categorii profesionale se află în situații comparabile, pentru a li se putea aplica același tratament juridic.
Se observă că magistrații au atribuții de serviciu specifice acestei funcții și care nu pot fi comparate cu cele ale personalului auxiliar;de asemenea, sistemele de salarizare sunt diferite, natura și volumul activității, importantă și riscurile muncii sunt de asemenea diferite.
Instanța apreciază că nu este suficientă desfășurarea activității în aceleași condiții în cadrul instanțelor judecătorești, pentru a se aprecia, așa cum susțin reclamanții,ca situațiile dintre cele două categorii profesionale sunt comparabile.
Față de aceste considerente, instanța constată că petitul 1 al acțiunii este neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea reclamanților de a fi obligati prții la recunoașterea perioadei în care personalul auxiliar de specialitate și personalul conex s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului în vrst de pn la 2 ani sau, dup caz, pn la 3 ani, în cazul copilului cu handicap - ca și vechime în specialitate,instanta apreciază că este neîntemeiată, în condițiile în care acest drept le este recunoscut de lege.
Astfel, potrivit art.18 alin.7 din OUG nr.148/2005, "perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap, constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda în raport cu aceasta".
În consecință,în măsura în care reclamanții constată că le sunt încălcate drepturile mai sus menționate și recunoscute de lege, au posibilitatea de a se adresa organelor competente pentru restabilirea acestora.
Nu este posibilă însă recunoașterea de către o instanță a unor drepturi de care reclamanții beneficiază de drept, prin lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitatea asimilării personalului auxiliar cu categoria funcționarilor publici și pentru ignorarea discriminării create.
Prin hotărârea nr. 232/2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a statuat că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității și a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu între categoriile profesionale aparținând aceluiași sistem, în legătură cu eliminarea diferenței de spor de fidelitate pe care o prevăd cele două acte normative, privind salarizarea magistraților, respectiv personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a recomandat Ministerul Justiției, în temeiul art. 19 (4) lit. a din nr.OG 137/2000 adoptarea de măsuri în vederea eliminării tratamentului discriminatoriu.
Diferențierea acestui spor de fidelitate între magistrați și personalul auxiliar de specialitate a plasat această categorie profesională a personalului auxiliar de specialitate într-o situație evidentă, clară de discriminare, constituind o gravă încălcare a prevederilor art. 6 din Codul Muncii și a art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din nr.oG 137/2000.
În privința petitului 2, se încalcă dispozițiile art. 2 din Constituția României, art. 14 din CEDO și art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
În consecință se solicită admiterea acțiunii.
În cauză au fost formulate întâmpinări de câtre Ministerul Economiei și Finanțelor prin B și Tribunalul Brașov, solicitându-se respingerea acțiunii.
Recursul nu este fondat.
Modul de legiferare, respectiv de stabilire a unor drepturi în favoarea unei categorii profesionale în mod diferit față de o altă categorie excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
CEDO a decis în mod constant că pentru a fi vorba de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile și chiar mai mult decât atât, este permisă diferențierea în cazul în urmăririi unui scop legitim și al respectării unui raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Statutul, condițiile de numire și recrutare, atribuțiile corespunzătoare celor două funcții sunt diferite și reglementate prin acte normative distincte.
Curtea constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a ținut seama de importanța și complexitatea funcțiilor, de faptul că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale sau analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
De altfel, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a statuat că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără a încălca principiul egalității.
În privința ultimei critici este de menționat că personalul auxiliar de specialitate beneficiază de vechime în muncă și în serviciu, potrivit art. 18 alin. 7 din nr.OUG 148/2005.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul va fi respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții (.), -, -, C, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 43/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red. - 5.05.08
Dact. - 7.05.08
2 ex.
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Maria Carmen Tică, Camelia
