Pretentii civile. Speta. Decizia 5070/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5070
Ședința publică de la 25 2009
Complet constituit din:
Președinte: - - -
JUDECĂTOR 1: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Marin Covei că
Grefier:
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantele, și și de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1571/31.12.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că Înalta Curte de Casație și Justiție a restituit cauza în vederea continuării judecății, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față,
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 1571 din 13 decembrie 2007, admis in parte acțiunea formulată de reclamanții, și, personal de specialitate din cadrul Judecătoriei Orșova împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Mehedinți.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul Mehedinți sa plătească reclamanților sporul de 10% din salariul brut reclamantelor pentru perioada 01.12.2005 - 31.12.2005; pentru perioada 01.10.2004 - 31.10.2005 și 1- 31 ianuarie 2005, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective.
A respins acțiunea formulată de reclamanții și.
A respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Naționale pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la fondul cauzei, instanța reținut că, potrivit art. 19 punctul. 3 din Legea nr. 50/1996 grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunara de 10 % din salariul brut, calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Dispozițiile art. 6 alin 2 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului.
Pe de alta parte, art. 4 si 16 din Constituția României consacra principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării.
Art. 20 din legea fundamentala a statului stipulează ca dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte.
Acest principiu este reluat si de art. 1 alin 2 lit. i din OG 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 care garantează egalitatea intre cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Potrivit art. 2 alin 1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de orice criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice iar conform alineatului 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul 1, fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
In speța nu s-a invocat si nici nu s-a dovedit existenta unui scop legitim, care sa justifice aceasta discriminare.
Reclamanții din cauza de fata îndeplinesc si ei funcția de grefier in cadrul Judecătoriei Orșova, parte din ei neefectuând activități din cele enumerate mai sus. Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar in virtutea funcției, aceeași munca egala cu beneficiarii sporului de 10 % nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați.
Are loc astfel o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce incalca dispozițiile legale in materie si anume, art 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, OG 137/2000 aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 si art 6 alin 2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezida intr-o ilegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea ca nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute in art 19 pct 3 din Legea nr. 50 /1996 si nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea drepturilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practica discriminatorie, paratul Ministerul Justiției neputând invoca propria culpa discriminatorie.
Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să reglementeze situația juridică a acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate juridică, acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10 % din salariul brut, până la reglementarea situației juridice a acestor drepturi în mod nediscriminatoriu, obligarea în solidar primilor trei pârâți să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a sumelor datorate, deoarece aceste cereri privesc drepturi viitoare.
Instanța a respins și capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, la prima rectificare de buget, a sumelor reprezentând indemnizația de 10% din salariul brut, întrucât aceasta este obligație legală prevăzută în sarcina ordonatorilor principali de credite bugetare prin OG nr. 22/2002, în vederea asigurării bugetelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Instanța a respins acțiunea față de reclamanta întrucât, conform adresei nr. 2417/10.12.2007 a beneficiat de sporul de 10% pentru perioada solicitată.
Referitor la cererea reclamantei, reținut că aceasta îndeplinește funcția de aprod, fiind personal conex personalului de specialitate, iar acest spor este prevăzut doar pentru personalul auxiliar de specialitate.
Acțiunea față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul pentru Combaterea Discriminării fost respins pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, și și pârâtul Ministerul Justiției criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs, reclamanții, și susțin că, deși au îndeplinit sarcinile enumerate de art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 participând la efectuarea actelor de executare penală și civilă, nu au beneficiat de sporul de 10 % integral deoarece au intrat în ședințe de judecată iar din cele 168 de ore sau 176 ore li s-au plătit doar cele menționate în adresa Tribunalului Mehedinți.
Reclamanta,în motivarea recursului,a arătat că în mod greșit nu i s-a acordat indemnizația lunară de 10 % din salariu brut deoarece face parte din personalul auxiliar din cadrul instanței încălcându-se dispozițiile art.1 alin.2 lit.e din OG.nr.137/2000.
Ministerul Justiției,în motivarea recursului,a susținut că,potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului,a actelor de publicitate imobiliară,a celor de executare penală și civilă,a actelor comisiei pentru cetățenie,precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariu brut,calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități,indemnizație de care beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Astfel că de indemnizația de 10 % prevăzută de art.19 din Legea nr.50/1996 nu beneficiază decât cei care participă la activitățile arătate expres.
Recurentul a mai arătat că nu poate fi reținută motivarea că există discriminare între grefierii care participă la activitățile prevăzute de art.19 din Legea nr.50/1996 și cei care nu participă la aceste activități ar exista o stare de discriminare,întrucât principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
A mai susținut recurentul că jurisprudența CEDO în materia discriminării este în sensul că,diferența de tratament devine discriminare,în sensul art.14 numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile,fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă",în cazul de față nefiind vorba de existența vreunei,comparabilități"sau,analogii",având în vedere situația de fapt descrisă.
Recurentul a mai arătat că legiuitorul a înțeles să atribuie o indemnizație concretizată printr-un procent la salariu brut în raport cu timpul efectiv lucrat numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate,tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La data de 03 09 2008 dosarul a fost înaintat la ÎCCJ pentru soluționarea recursului care la data de 30 03 2009 s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26 05 2009.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției este fondat.
Conform art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretari ai comisiilor de cercetare a averii beneficiază de indemnizație lunară de 10% din salariul de bază brut.
În raport de aceste dispoziții,în prezent abrogate,este fără îndoială faptul că au putut beneficia de această indemnizație lunară de 10 % doar grefierii care participau la efectuarea actelor procedurale enumerate expres,fără ca salariile acestor grefieri să fie discriminatorii față de salariile celorlalți grefieri.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor,întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar,constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului. Acest principiu de ordine publică: "la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor,dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Dar sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții sau posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția sau meseria îndeplinită, după cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate, diferită.
Și în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
În raport cu dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, în prezent abrogate, este fără îndoială faptul că au putut beneficia de indemnizația lunară de 10% din salariul de bază doar grefierii care participau la efectuarea actelor procedurale menționate de prevederile legale respective, fără ca salariile acestor grefieri să fie discriminatorii față de salariile celorlalți grefieri.
În acest sens și decizia nr.24/12 05 2008 pronunțată de ÎCCJ -SECȚIILE UNITE, în recursul în interesul legii,în care s-a stabilit că indemnizația lunară de 10 % din salariul de bază prevăzută de dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și ale art.3 alin.8 din OG.nr.8/2007 nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de aceste dispoziții,decizie care este obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
În raport de cele reținute mai sus,Curtea,în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă,urmează să admită recursul formulat de Ministerul Justiției,să modifice în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea formulată de acești reclamanți.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta, Curtea constată că este nefondat în raport de interpretarea dispozițiilor art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și ale art.3 alin.8 din OG.nr.8/2007 efectuată de ÎCCJ - SECȚIILE UNITE, prin decizia nr.24/12 05 2008, și de faptul că reclamanta îndeplinește funcția de aprod,personal conex,și nu face parte din categoriile prevăzute expres de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996.
Recursul formulat de reclamanții, și este nefondat deoarece această indemnizație lunară se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste activități iar din adresa nr.2417/10 12 2007 emisă de Tribunalul Mehedinți - Biroul contabilitate(fila 52,dosar fond) rezultă că angajatorul a calculat și acordat reclamantelor această indemnizație prin raportare la numărul de ore lucrate lunar în aceste activități.
Față de aceste aspecte,Curtea urmează să respingă recursul formulat de reclamantele, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1571/31.12.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 2009.
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 2: Marin Covei - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - -că |
Grefier, |
Red. jud.
3 ex/08 10 2009
fond:
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Marin Covei, Mihaela
