Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 528/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 528
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 73 din 08 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-anți, în propriu și reprezentant legal al anților cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D, a, G, G, G, G, OG, G, G, și, toți prin reprezentant legal cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D, și intimatul-pârât Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2007 anții, A, G, G, G, G, OG, G, au chemat în judecată pe pârâții STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați să le plătească sporul de vechime cuvenit pentru perioada 1.01.2001 și până la 02.03.2004, cu actualizarea sumelor în raport de indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Motivând în fapt cererea anții au arătat că sunt magistrați procurori la parchetele de pe raza județului D, iar pârâții au refuzat achitarea sporului pentru perioada sus menționată deși nu există nici o dispoziție legală care să abroge norma juridică privind plata sporului de vechime în muncă, astfel încât față de personalul auxiliar de specialitate s-a creat o situație discriminatorie.
Au mai arătat că potrivit art. 5 alin.l și art. 3 alin.l din Legea 50/1996 magistrații beneficiau de un spor de stabilitate și de un spor de vechime în muncă, însă prin OUG 83/2000 s-a stabilit o indemnizație de încadrare lunară în raport cu vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror, dispoziție aprobată prin Legea 303/2004.
Au precizat că în sensul existenței unei discriminări s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 26 pronunțată în dosarul nr. 4/2007. recunoscându-li-se magistraților faptul că beneficiază de sporul de vechime pentru perioada 01.01.2001-02.03.2004.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că rolul său este de răspunde de elaborarea bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete și că nu este parte în raportul de muncă existent între anți și ceilalți pârâți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, invocând și excepția de necompetență materială a instanței în raport de prevederile art. 36 alin.2 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, care stabilesc competența de soluționare a cererilor judecătorilor, procurorilor, alte personalului de specialitate juridică, asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari în favoarea Curții de Apel București.
Prin aceeași întâmpinare au arătat că cererea este prescrisă față de dispozițiile art. 1 alin.l coroborate cu dispozițiile art. 3 alin.l din Decretul 167/1958 care prevăd că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege.
A solicitat introducerea în cauză în calitate de chemat în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe fond a arătat că rezolvarea problemei de drept s-a realizat prin decizia nr. 36/07.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit că această categorie de personal beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Tribunalul a dispus conceptarea și citarea Ministerului Finanțelor și în calitate de chemat în garanție.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile OUG 177/2002, OG 83/2000, Legea 50/1996, Legea 303/2004 și Legea 53/2003.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 73 din 8 ianuarie 2007 a admis excepția lipse calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins cererile de chemare în judecată îndreptată împotriva acestuia și cererea de chemare în garanție, a respins excepțiile competenței materiale a Tribunalului Dâmbovița și prescripției dreptului la acțiune invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
admis cererea formulată de anți, obligând pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească anților sporul de vechime în muncă cuvenit pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 2 martie 2004, în raport de vechimea în muncă fiecăruia, sumele urmând a fi actualizate în raport de rata inflației calculată de la data când trebuiau achitate până la data plății efective.
Pentru pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, respingând cererile îndreptate împotriva acestui pârât, față de împrejurarea că prezentul litigiu are ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă în care pot fi părți salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul în conformitate cu prevederile art. 282 din Codul muncii, că acest minister are doar rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița invocată pe Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s- constatat a fi de asemenea neîntemeiată, deoarece litigiul poartă asupra unor drepturi ce izvorăsc din raportul de muncă în conformitate cu prevederile art. 281 din Codul muncii, care stabilește conținutul jurisdicției muncii în sensul că soluționează conflicte referitoare la încheierea, executarea, modificarea și
încetarea contractelor individuale sau, după caz, de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.
Pe fondul cererii s- reținut că prin Decizia nr. XXXVI /2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. I pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că Judecătorii, procurori și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege", dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 (3) teza a-II-a din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare problema acordării sporului de vechime în muncă în baza dispozițiilor Legii nr. 50/1996 și a reglementărilor ulterioare, pentru perioada solicitată de anți, a fost soluționată irevocabil, cu putere de lege, de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a apreciat că suspendarea acordării sporului de vechime printr-o măsură abuzivă a angajatorului suspendă și dreptul la acțiune, astfel că excepția prescripției este neîntemeiată.
Este de menționat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, nu se poate accepta că dreptul la acțiune s-a prescris atunci când printr-un abuz evident a fost îngrădită acordarea drepturilor salariale prevăzute de lege întrucât s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie lipsit de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În acest sens poate fi invocat și un principiu de drept foarte cunoscut care statuează că prescripția nu curge împotriva celui ce este împiedicat să acționeze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art. 304 pct. 4 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
A arătat recurentul că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2001-2.03.2004 în raport de disp. art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 conform cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv 3 ani.
Recurentul a criticat sentința și sub aspectul greșitei obligări la plata actualizată a drepturilor bîănești în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, fiind astfel instituită în sarcina sa o obligație imposibilă.
O altă critică vizează neluarea în considerare a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, o astfel de cerere fiind întemeiată potrivit disp.art. 60 pr.civ. art. 131 pct.1 din Legea nr. 304/2004, art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, precum și prin prisma disp.art. 3041pr.civ. constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl reprezintă plata unor drepturi salariale, astfel încât dreptul la acțiune este supus termenului general de prescripție de 3 ani, termen care începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune și în raport de data introducerii acțiunii, respectiv 24.10.2007. În baza acestor considerente, dreptul la acțiune al anților pentru perioada 01.01.2001-02.03.2004 apare ca fiind prescris întrucât excede termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.1 coroborat cu art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958.
Curtea constată, astfel, că prima instanță în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru această perioadă în raport de dispozițiile Deciziei XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind în acest sens în mod eronat că problema sporului de vechime pentru magistrați, în baza Legii nr. 50/1996 și a reglementărilor ulterioare pentru perioada solicitată de anți, a fost soluționată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție și că suspendarea acordării sporului de vechime printr-o măsură abuzivă a angajatorului suspendă și dreptul la acțiune, astfel încât excepția invocată este neîntemeiată.
Curtea reține că prin decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justuție nu s-a rezolvat și problema prescripției, iar în cauză nu sunt incidente disp.art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958 privind cauzele de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției. Aceste cauze sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar în prezenta cauză, Curtea nu poate reține incidența niciuneia din aceste dispoziții, așa cum în mod eronat a apreciat prima instanță care a evidențiat o suspendare a dreptului la acțiune întemeiat pe suspendarea abuzivă a acordării acestui spor.
În baza acestor considerente, Curtea constată că recursul este fondat, urmând ca în baza art. 312.pr.civ. să îl admită, să modifice în tot sentința și pe fond să admită excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înainta C de Casație și Justiție și să respingă acțiunea ca prescrisă.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că nu se mai impune cercetarea și celorlalte motive de recurs invocate de către recurentul-pârât.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 73 din 08 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-anți, în propriu și reprezentant legal al anților cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D, a, G, G, G, G, OG, G, G, și, toți prin reprezentant legal cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D, și intimatul-pârât Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,- și în consecință:
Modifică în tot sentința și, pe fond, admite excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și respinge acțiunea ca prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
3 ex./15.05.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Cristina Mihaela Moiceanu
Judecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
