Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 562/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 562 din 30 iunie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 iunie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș judecător
- - - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare amânarea de pronunțare a recursurilor civile promovate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ P N și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.181 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta.
- deliberând -
Asupra recursurilor declarate, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.181/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâții Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului Sindicatul"Camera Federativă a Medicilor din Spitalul Județean N", în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat-personal sanitar și alt personal cu studii superioare, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice, Spitalul Județean de Urgență P N și Ministerul Economiei și Finanțelor, au fost obligați pârâții Ministerul Sănătății Publice și Spitalul Județean de Urgență P N să stabilească reclamanților, membri ai sindicatului reclamant, cu studii superioare, începând cu data de 1.01.2007, un salariu de bază minim brut de 880 lei și să le achite acestora diferența dintre salariul astfel stabilit și salariul efectiv plătit în perioada 01.01.2007 - 11.03.2008, diferențe salariale lunare ce vor fi actualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective. Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze în bugetul Ministerului Sănătății Publice sumele necesare achitării drepturilor salariale acordate. Au fost respinse, ca nefondate, celelalte capete de cerere formulate.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Sub aspectul calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, au fost reținute dispozițiile art.16 al.1 din Legea nr.95/2006 și prevederile Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr.896/2006, potrivit cărora, începând cu 1.01.2007, bugetul de venituri și cheltuieli al unităților sanitare, în care se includ și cheltuielile de personal, este aprobat de organul ierarhic superior, respectiv de Ministerul Sănătății Publice, care are astfel obligația de a asigura finanțarea unităților din subordine.
În ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Totodată, au fost reținute atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002, referitor la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale celor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că la data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru perioada 2007 -2010, sub nr.2895/2006. La art.40 din acest contract au fost stabiliți coeficienții minimi de ierarhizare pentru categoriile de personal, iar la aliniatul 4 fost prevăzut salariul de bază minim brut negociat la suma de 440 lei pe lună.
S-a reținut, în temeiul dispozițiilor art.236 al.4, 241 al.1 lit. d și 242 Codul muncii, că aceste prevederi contractuale produc efecte față de toți salariații angajați la nivel național și sunt obligatorii pentru părțile contractante.
Având în vedere și dispozițiile art.370 din Legea 95/2006 și art.287 Codul muncii, prima instanță a reținut că începând cu 1.01.2007 unitatea sanitară pârâtă trebuia să procedeze la aplicarea prevederilor art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, prin acordarea salariului de bază minim brut de 440 lei și a coeficientului minim de ierarhizare corespunzător condiției de pregătire a personalului reprezentat de sindicatul reclamant, calculat la valoarea de 880 lei, prin aplicarea coeficientului de ierarhizare 2 la salariul minim brut de 440 lei prevăzut la art.40 al.1 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
În ce privește actualizarea valorii drepturilor salariale cuvenite, au fost reținute de către prima instanță dispozițiile art.1084 Cod civil, în sensul aplicării indicelui de inflație, pentru echilibrarea valorii stabilite ca reparare a pierderii suferite.
Capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata indexărilor(majorărilor)salariale acordate în aceeași perioadă și la actualizarea grilelor de salarizare au fost respinse ca nefondate, prima instanță reținând că în cursul anului 2007 salariile reclamanților au format obiectul indexărilor anuale acordate prin nr.OG23/2007 și stabilind doar obligația pârâților de a plăti eventualele diferențe rezultate din aplicarea acestor creșteri salariale la nivelul salariului minim brut majorat.
Totodată, prima instanță, raportat la dispozițiile art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 și față de prevederile art.197 al.1 Legea 95/2006 și OUG115/2004 aprobată prin Legea 125/2005, a apreciat că nu poate dispune decât în ceea ce privește nivelul salariului minim și nu și asupra modificării grilei de salarizare ierarhizată pe funcții, grade și trepte profesionale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății Publice, Spitalul Județean de Urgență P N și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurentul Ministerul Sănătății Publice a criticat sentința Tribunalului Neamț pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând greșita soluționare a excepției privind lipsa sa de calitate procesuală pasivă, iar pe fond, s-a invocat nerespectarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului din cadrul unităților sanitare publice, respectiv OUG115/2004, aprobată prin Legea 125/2005. S-a susținut de către recurent faptul că dispozițiile din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe perioada 2007 - 2010 nu sunt aplicabile deoarece nu a fost încheiat un contract de muncă la nivel de ramură, iar salariul de bază minim brut pe economie negociat prin contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010 avut în vedere un program de lucru de 8 ore pe zi, în contradicție cu programul de lucru de 7 ore pe zi stabilit pentru reclamanții prin Ordinul 870/2004.
La rândul său, recurentul Spitalul Județean de Urgență PNa criticat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că nu au fost avute în vedere prevederile art.9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 și dispozițiile speciale în materie, cuprinse în OUG115/2004, aprobată prin Legea 125/2005. Recurentul a susținut că nu pot fi acordate drepturile salariale conform art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, având în vedere că prin dispozițiile de la art.9 s-a stabilit obligativitatea includerii acestor drepturi în actele normative ce reglementează drepturile salariale, dispoziții conform prevederilor art.157 al.2 Codul muncii și art.197 al.1 Legea 95/2006.
Recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința Tribunalului Neamț, susținând greșita respingere a excepției privind lipsa sa de calitate procesuală pasivă, întrucât, nu are atribuții referitor la întocmirea și adoptarea bugetului de stat.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Intimatul-reclamant a solicitat stabilirea salariului minim brut conform clauzelor Contractului colectiv de muncă unic la nivel național, încheiat pentru perioada 2007 -2010.
Conform dispozițiilor art.40 din acest contract, prin aplicarea coeficientului de ierarhizare cuvenit reclamanților, la salariul minim brut negociat, salariul de bază minim brut cuvenit reclamanților este de 880 lei, astfel cum s-a reținut și de către prima instanță.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, semnat de către părțile contractante, are caracter obligatoriu, conform art.236, 241, 243 Codul muncii.
Prin recursurile formulate s-a invocat inaplicabilitatea dispozițiilor art.40 din acest contract, motivat de existența unei legi speciale privind salarizarea reclamanților și raportat și la prevederile art.9 din contract.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Clauzele negociate de părți devin obligatorii la încheierea contractului colectiv de muncă, iar în speță nu poate fi reținută încălcarea unor dispoziții legale la încheierea acestui contract.
Faptul că recurenții nu și-au îndeplinit obligația prevăzută în art.9 din contract, aceea de asigurare a stabilirii fondurilor necesare și de includere a drepturilor stabilite conform contractului în actele normative care reglementează nu poate constitui o cauză de inaplicabilitate a prevederilor contractuale. Tocmai prin nerespectarea acestor obligații și neacordarea drepturilor negociate și stabilite prin Contractul colectiv de muncă la nivel național, reclamantul, pentru recunoașterea drepturilor salariaților, a promovat acțiunea în justiție.
S-a invocat totodată nevalabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel național, prin neîncheierea unui astfel de contract la nivel de ramură, însă aceste susțineri sunt neîntemeiate, în raport de dispozițiile art.240 al.1 și art.238 al.1 Codul muncii.
De asemenea, față de clauzele negociate ale contractului încheiat și în raport de prevederile art.236 și art.241 al.1 lit.d Codul muncii, sunt neîntemeiate și nerelevante susținerile referitoare la nerespectarea programului de lucru stabilit prin Ordinul 870/2004.
În ce privește excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâții Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta a fost în mod corect respinsă de către prima instanță, în raport de atribuțiile celor doi pârâți, conform dispozițiilor art.16 Legea 95/2006, Ordinului Ministerului Sănătății Publice 896/2006, și art.19 Legea 500/2002.
Având în vedere aceste considerente și prevederile art.312 Cod procedură civilă, recursurile formulate vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursurile promovate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ P N și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.181 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
ptr.- - pl.CO ptr. - -- pl.CO
PREȘEDINTE INSTANȚAPREȘEDINTE INSTANȚĂ,
- -
GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /23.07.2008
TEhn.- / 2 ex.
23.07.2008/28.07.2008.
Judecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
