Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 561/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 561/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu judecător
- - -judecător
- - -judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 66 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenta asistată de av. și intimatul asistat de av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită. S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care; Părțile prezente, la cererea instanței, se identifică, respectiv reclamanta - cu CI seria - nr. - și CNP - și intimatul cu CI seria - nr.- și CNP -. Ambii apărători au arătat că nu mai au alte cereri de formulat. Instanța, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul. Av., pentru recurentă, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate pe care o consideră nelegală pentru că se reține că nu s-a făcut dovada prejudiciului dreptului de proprietate al recurentei, a folosinței imobilului. In speță, este vorba despre apartamentul bun comun dobândit de părți asupra căruia ambii soți au drept de proprietate. Nu
are importanță de la cine au cumpărat acest imobil, însă bunurile aparținând recurentei și minorei au rămas în imobil, la care recurenta nu mai are acces după ce intimatul a schimbat yala de acces. Imobilul se degradează pentru că nu este locuit de nimeni și se dorește acest lucru pentru a se stabili la partaj o valoare mai mică. Consideră că recurenta este coproprietară, are aceleași drepturi ca și intimatul de a intra în imobil, și a se folosi de el. A solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei de apel, menținerea sentinței cu cheltuieli de judecată și a depus concluzii scrise la dosar.
Av., având cuvântul pentru intimat, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei de apel. In 2002 au primit apartamentul în regim de donație, in anul 2006 recurenta cu minora a plecat din imobil la părinții ei, însă revenea in imobil când intimatul nu era acasă pentru a-i crea pagubă, situație față de care intimatul a schimbat yala. Recurenta, prin atitudinea sa, și-a știrbit dreptul de coproprietar, ea nu a solicitat a sta în imobil cu vreun minor din cei doi. Comportamentul ei este violent, și față de aceasta corect s-a dispus neintegrarea ei în spațiu. Pe adeverința de la asociație se poate observa că intimatul locuiește la acest imobil cu fetița, apartamentul nu mai este degradat, conform declarației martorei vecină de palier, fapt pentru care, în raport de aceste susțineri a solicitat respingerea recursului, menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Av., pentru recurentă, în replică, a precizat că declarația vecinei este o probă extrajudiciară, actul contractul de vânzare-cumpărare al imobilului acesta este un act de vânzare nu unul de donație atâta timp cât s-a predat un preț, nu trebuie să i se ceară voie intimatului ca recurenta să intre în imobil.
Av., a arătat că natura contractului de discută în cadrul acțiunii de partaj, a depus concluzii scrise și cheltuielile de judecată pe care le solicită.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr.66 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.3230/18.09.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț și a fost respinsă ca nefondată acțiunea de reintegrare în spațiu formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3230/2007, Judecătoria Piatra Neamța admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul.
A respins ca neîntemeiată acțiunea conexă formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
A dispus reintegrarea reclamantei-pârâte în apartamentul nr. 17, -. B,-, P N, județul
A obligat pârâtul-reclamant să plătească suma de 810,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2917/2003 la., părțile au devenit coproprietarii apartamentului nr. 17, - 14,. B,-, P N, județul N, imobilul respectiv având regimul juridic al unui bun comun dobândit în timpul căsătoriei.
La sfârșitul anului 2006 intervenit despărțirea în fapt a soților, reclamanta - pârâtă stabilindu-se la domiciliul părinților săi.
În cursul desfășurării procesului de divorț pârâtul-reclamant a restricționat accesul reclamantei pârâte în imobilul bun comun, schimbând sistemul de închidere a ușii de acces, ceea ce constituie un abuz de drept.
Orice drept subiectiv, în mod special, dreptul de proprietate, nu are un caracter absolut, ci, dimpotrivă, conferă titularului o putere limitată în conținutul și exercițiul său. Aceasta presupune o exercitare morală, cu bună credință și în limitele conferite de lege și de regulile de conviețuire socială a dreptului și implică intenția dreaptă, diligentă și prudentă a titularului de a uza de dreptul său legal pentru un motiv legitim și într-un scop determinat, prin evitarea abuzului sub orice formă.
Drepturile sunt acordate titularilor lor pentru ca ei să le exercite într-un scop determinat care este scopul social. C care le deturnează de la finalitatea urmărită de legiuitor comite un abuz de drept, un anumit act fiind apreciat ca având un caracter abuziv după cum poate fi explicat sau nu printr-un motiv legitim.
In speță, prin restricționarea accesului reclamantei - pârâte în locuința aflată în coproprietatea părților până în momentul partajării bunurilor comune, pârâtul - reclamant a încălcat dreptul locativ al fostei soții, care derivă din dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului, depășind limitele normale ale dreptului său de proprietate, fără a exista un motiv legitim dovedit, care să justifice acest comportament. Astfel, reclamanta - pârâta nu poate exercita unul dintre principalele atribute ale dreptului de proprietate, respectiv dreptul de folosință, datorită comportamentului abuziv al fostului soț.
În acest context, trebuie subliniat faptul că exercițiul dreptului de coproprietate al reclamantei-pârâte nu poate fi limitat pentru simplu fapt că aceasta are posibilitatea de a folosi o altă locuință, având statutul de persoană tolerată sau pentru că există suspiciuni cu privire la sustragerea unor bunuri din imobil.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada unei imposibilități obiective de conviețuire a părților până la finalizarea partajului, astfel că nu se justifică cererea pârâtului - reclamant de atribuire provizorie a apartamentului bun comun.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal pârâtul-reclamant, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, motivat, de faptul că prima instanță a dat o greșită interpretare probelor administrate în cauză.
Apelul a fost întemeiat, pentru următoarele considerente.
Pretențiile ambilor părți din prezenta cauză, de reintegrare în spațiul de locuit formulată de reclamanta și de atribuire a locuinței proprietate personală până la soluționarea partajului formulat de pârâtul au fost cerute inițial pe calea ordonanței președințiale iar ulterior ambele părți au solicitat judecarea acestor cereri pe calea dreptului comun (încheierea de ședință din 5.06.2007 fila 38 dosar fond și încheierea de ședință din 15.06.2007, dosar -).
Drept urmare, ca urmare a manifestării de voință a pârâtului-reclamant de a se judeca cererea și pe calea dreptului comun, Tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi admisă însă pe considerentul că pretenția dedusă judecății nu poate fi soluționată decât în cadrul procesului de partaj dintre părți, instanța care judecă procesul de partaj putând atribui provizoriu întregul bun unuia dintre coproprietari, conform art.67310.
Totodată s-a reținut că în dosarul -, Judecătoria Piatra Neamța dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți și încredințarea minorilor rezultați, din căsătorie, câte unul fiecărui părinte. Din considerentele acelei sentințe reiese că relațiile dintre soți sunt iremediabil vătămate, o conviețuire împreună a acestora fiind imposibilă iar o reintegrare în spațiu a reclamantei pârâte, ar da naștere unor noi conflicte între părți, ceea ce ar trebui să fie evitat în interesul superior al celor 2 minori rezultați în urma căsătoriei părților.
Ca atare, în speță pe deoparte se poate reține cert, faptul că ne aflăm în prezența unei imposibilități, obiective de conviețuire a părților în același imobil, iar pe de altă parte nu rezultă existența vreunei împrejurări care să dovedească păgubirea dreptului de proprietate prin nefolosirea imobilului de către reclamanta-pârâtă.
Față de considerentele ce preced Tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură Civil, a admis apelul declarat de către reclamantul,a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins, ca nefondată acțiunea de reintegrare în spațiu, formulată de reclamanta-pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant și a înlăturat din sentința apelată obligația pârâtului-reclamant de plată a sumei de 810,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata susținând că în mod nelegal i s-a refuzat reintegrarea în spațiul al cărei proprietar este.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate care se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea găsește fondat recursul.
În calitatea sa de coproprietar al imobilelor recurenta este îndreptățită să se bucure și să dispună de acest lucru în egală măsură cu intimatul(art.480 Cod civil).
accesul recurentei în locuință, intimatul și-a manifestat abuziv dreptul său de coproprietar al imobilului.
A nu sancționa acest abuz înseamnă a impune recurentei limite nedeterminate de lege în exercitarea prerogativelor conferite de calitatea sa de proprietar, ceea ce este de nepermis.
În raport de acestea, soluția dată în apel este greșită, astfel că în baza art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă urmează a fi modificate.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursul promovat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.66 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia apelată, respectiv nr.66/18.03.2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Neamț în sensul că se respinge ca nefondat apelul.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 1015,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- ptr. - -- pl.CO - -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
- -
Red.sent.-
Red.dec..- /
Red.dec.rec.-.07.2008
Tehn.- / 3 ex.
14.07.2008/16.07.2008.
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș, Daniela Părău
