Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 61/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 61
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu Chirilă Brândușa
Asistenți judiciari: - - și
:
Grefier:
*******************************************
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții și în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, având ca obiect drepturi bănești.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nefiind alte cereri în cauză, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.-
CURTEA
- deliberând -
Asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1795 din 27.03.2008 la TRIBUNALUL BACĂU, reclamanții și au chemat în judecată pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU și TRIBUNALUL BACĂU pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 27.03.2005 la zi și pentru viitor. -
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat următoarele:
Începând cu data de 30 iunie 2000 reclamanții au funcționat ca magistrați consultanți și asistenți judiciari la TRIBUNALUL BACĂU, fiind asimilați magistraților.-
Încă de la numirea în funcție salarizarea s-a făcut în temeiul dispozițiilor Legii nr.50/1996 cu modificările ulterioare, iar apoi aceasta a fost reglementată prin aceleași acte normative ca și pentru magistrați (OUG Nr.177/2002, OUG nr.127/2006) fiind aplicabile aceleași incompatibilități și sancțiuni ca și magistraților, deci beneficiază de aceleași drepturi salariale și sporuri, mai puțin sporul de fidelitate (stabilitate în funcție).-
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. -Prin art. I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996, a fost abrogat expres. -
Procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe. -
Astfel potrivit art. 108 alin.3 din Costituție - ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.-
Ori prin art.1 pct. Q 1 din.125/2000 Guvernul a abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea prin OG. Nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56 - 562 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte. -
Așadar,deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia. -
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat. -
Mai mult decât atât, condițiile caracterizate de legiuitor la data adoptării Legii nr.50/1996 ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, au în vedere anumite criterii de referință care nu s-au schimbat ci dimpotrivă s-au acutizat întrucât în prezent atât judecătorii cât și personalul asimilat ori auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea în condiții ce duc chiar la creșterea celor doi factori de risc și ca atare, acordarea sporului de 50% este legală iar acțiunea formulată întemeiată. -
Prin concluziile scrise depuse la termenul din 17.09.2008 reclamanții și-au precizat temeiul în fapt și în drept al acțiunii pe următoarele considerente:
Prin decizia nr.21 din 10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 și a constatat că aceste dispoziții se aplică judecătorilor, procurorilor, magistrați asistenți precum și personalului auxiliar de specialitate. -
În această enumerare nu sunt cuprinși și asistenții judiciari însă,ICCJ nu a fost investită cu verificarea aplicabilității acelui articol și față de categoria profesională a asistenților judiciari. -
Rezultă deci, că acest recurs nu este opozabil reclamanților.
Pe de altă parte, din dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au beneficiat implicit și asistenții judiciari întrucât salarizarea lor s-a făcut prin raportare la judecători de 2 ani vechime, iar la acordarea acestui spor au fost avute în vedere condițiile de muncă, condiții comune tuturor salariaților din sistem. Potrivit aceluiași raționament asistenții judiciari au beneficiat și de sporul de 15% pentru condiții deosebite, vătămătoare, grele și periculoase, spor ce se acordă întregului personal din sistem. -
Prin OUG nr.20/2002 asistenților judiciari le-a fost recunoscută ca vechime în magistratură perioada în care au funcționat ca asistenți judiciari și magistrați consultanți, or potrivit art.58 din Legea nr.50/1996- Drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr.92/1992, republicată. -
Mai mult decât atât, art. II din OUG nr.20/2002 prevede ca " magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare ".
Acțiunea este legal scutită de plata taxei de timbru. -
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată acțiunea nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Situația de discriminare invocată, nu poate fi reținută ca existentă raportat la modul în care este definită noțiunea de discriminare și jurisprudența CEDO.-
Astfel, diferența de tratament constituie discriminare în sensul art.14 din CEDO doar atunci când vizează distincții între situații analoage și comparabile, care nu au o justificare rezonabilă întemeiată pe criterii obiective. -Nu se poate reține o astfel de discriminare în cadrul prezentei acțiuni, având în vedere funcțiile diferite și atribuțiile specifice ale magistraților și asistenților judiciari. -
Totodată, în raport de legislația națională, discriminarea invocată trebuie apreciată și în considerarea deciziei nr.818/3.07.2008 a Curții Constituționale. -
2. Astfel cum este reglementată de Legea nr.304/2004 funcția de asistent judiciar nu poate fi considerată similară celei de magistrat existând condiții diferite de numire și atribuții diferite. -
În ce privește salarizarea, OUG nr.27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției stabilește pentru asistenții judiciari o indemnizație de încadrare brută lunară la nivelul coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru judecători și procurori cu vechime de peste 3 ani, de 2-3 ani, 1- 2 ani, sau 0-1 an, în raport de vechimea în funcții juridice. -
Această raportare a îndemnizației de încadrare brută lunară la coeficienții menționați nu poate constitui temei al interpretării celor două funcții ca fiind similare. -
De altfel, atât Legea nr.304/2004 stabilește la definirea funcției de asistent judiciar, care dintre dispozițiile și reglementările existente în ce privește funcția de magistrat sunt aplicabile și celui de asistent judiciar, cât și OUG nr.27/2006 prevede, în ce privește salarizarea care dintre sporurile stabilite și acordate magistraților se acordă și asistenților judiciari. -
Astfel,la art.16 alin.2 din OUG nr.27/2006 se prevede că aceștia beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de art.41,5, 8, 18,24 și 25 din același act normativ. -
Având în vedere caracterul deferit al acestor funcții, atât ca atribuții cât și ca răspundere, reținut în acest sens și prin considerentele deciziei nr.322 din 20.XI.2001 a Curții Constituționale, conform cărora asistenții judiciari nu pot îndeplini, în activitatea lor la instanțele de judecată, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile Constituției decât o activitate de asistență la soluționarea de către judecători a cauzelor privind conflictele în litigiile de muncă, cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Constituție exclusiv judecătorului, legiuitorul a înțeles să salarizeze diferit aceste funcții și a stabilit expres și limitativ sporurile și drepturile salariale de care beneficiază asistenții judiciari în raport de cele acordate magistraților. -
Pentru aceste considerente instanța apreciază că nu este întemeiată cererea formulată de reclamanții asistenți judiciară pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, motiv pentru care acțiunea urmează a fi respinsă. -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea ca nefondată, formulată de reclamanții și ambii cu domiciliul în B- în contradictoriu cu CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU și TRIBUNALUL BACĂU. -
Cu opinia separată a asistenților judiciari - - și în sensul admiterii acțiunii precizate. -
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.-
Pronunțată în ședință publică azi 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI
- -
OPINIE SEPARATĂ
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța constată că acțiunea formulată și completată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au calitatea de asistenți judiciari la TRIBUNALUL BACĂU.
Atât în temeiul Legii nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, cât și al Legii nr.304/2004, republicată, asistenții judiciari sunt asimilați magistraților ca vechime în magistratură și mod de salarizare.
Este fără putință de tăgadă faptul că reclamanții, ca asistent judiciar, fac parte din categoria personalului judiciar. De asemenea, se apreciază că reclamanții îndeplinesc funcție similară celei de magistrat deoarece trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecători; să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; să depună jurământul acestora să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători și să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul deontologic al magistraților, aplicându-li-se aceleași dispoziții legale privind răspunderea lor disciplinară. Mai mult, se reține că, asistenți judiciari se supun numai legii, prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor, se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații - asistenți; deliberează ca și judecătorii, cu vot consultativ, la fel ca magistrații - asistenți, cu drept la opinie separată, drept recunoscut numai judecătorilor, au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate și nu pot face parte din partide politice sau din sindicate ( art.110 -113 din Legea nr.304/2004).
Esențial și decisiv este faptul că, reclamanții, în calitate de asistent judiciar, sunt asimilați judecătorului și din punct de vedere al salarizării ( OUG nr.177/2002, OUG nr.27/2006 și Legea nr.45/2007), fiindu-le impuse aceleași condiții stricte și severe, definitorii și specifice ca și magistraților.
Astfel, se reține că, asistenții judiciari participă la înfăptuirea actului de justiție, intrând în compunerea completelor pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale și beneficiază, conform legii, de salarizare echivalentă cu cea judecătorilor de la judecătorii, indemnizația de încadrare brută lunară calculându-se pe baza aceleași valori de referință sectorială și aceluiași indice de multiplicare. Asistenții judiciari beneficiază și de celelalte drepturi acordate magistraților în ceea ce privește transportul, asistența medicală gratuită și concediul de odihnă.
Art II din OUG nr. 20/2002prevede ca " magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Efectele acestui articol sunt următoarele: daca judecătorii de judecătorie au vocație la plata sporului de stres si suprasolicitare de 50%, potrivit art. 47 din Legea 50/1996, atunci si magistrații consultanți ( actualii asistenți judiciari), au vocație la acest spor.
Insa, pentru a produce efecte acest articol, trebuie analizat - atât in raport cu dispozițiile legale privind organizarea judiciara, cat si in raport de dispozițiile privind salarizarea magistraților - daca nu a fost abrogat expres sau implicit.
In raport de legile de organizare judiciara acest articol nu a fost abrogat, el continuă sa producă efecte, după cum urmează:
Numai art. I din OUG 20/20002 cuprinde dispoziții de modificare si completare a Legii 92/1992 privind organizarea judecătoreasca. Art. II, mai sus invocat, cuprinde dispoziții privind salarizarea magistraților consultanți, deci fără nicio legătura cu Legea 92/1992 privind organizarea judecătoreasca, întrucât aceasta lege nu cuprinde dispoziții privind salarizarea personalului judecătoresc. Salarizarea era reglementata de o lege saparata-50/1996. Deci, acest articol are o forța de sine stătătoare in raport cu celelalte articole din OUG 20/2002. Prin art. 144 alin 1 lit. b din Legea 304/2004 s-au abrogat dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 1, 3 și 4, art. 4-9, art. 10-16, art. 17 alin. 11-13și alin. 3-5, art. 18-25, art. 26-41, art. 691-695, art. 70-85, art. 132, art. 133 alin. 1 și 3, art. 134 și art. 136-160 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare
Rezulta ca, la data intrării in vigoare a Legii 304/2004 s-au abrogat implicitnumaiart. I din OUG 20/2002,nu si dispozițiile art. IIdin acest act.
Pe de alta parte, nu se poate susține ca subiectul reglementarii nu mai exista, aceasta întrucât instituția magistratului consultant nu a dispărut, ci s-a transformat in aceea de asistent judiciar.
art. II din OUG 20/2002 la noii subiecți este asigurata de prevederile art. 115 din Legea 304/2004 - " magistrații consultanți în funcție la data de intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiți de drept în funcțiile de asistenți judiciari și își continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă și asigurări sociale sau, după caz, al secțiilor sau completelor specializate".
Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, se apreciază că reclamanții nu pot fi tratați diferit, având dreptul să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei.
În conformitate cu Directiva nr.2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, nu neapărat similare. Ori, în speță, reclamanții se află într- situație mai mult decât comparabilă, chiar similară cu magistratul sub aspectul obligațiilor profesionale și al salarizării. De asemenea, existența discriminării directe reclamantelor rezultă și din dispozițiile art.7 și ale art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ale art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, ale art.6, 8, 39 (1) lit."a", 40(2) lit."c" și "f" și ale art.20, art.16(1) și art.41 din Constituție.
Astfel, prin prezenta cerere, reclamanții au invocat discriminarea lor în raport de prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prin care se prevedea că"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Totodată acestea au precizat că OG nr. 83/2000 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceeași forță juridică.
Instanța reține, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la"Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată", însă prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative"Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare"potrivit art. 56 alin. 1 din lege"Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente",iar potrivit art. 60 alin. 1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr. 24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele șicondițiilede învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru"Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 "
Față de cele reținute mai sus, reiese că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța reține că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000,sub sancțiunea încetării efectelor acestora.Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța reține că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea magistraților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că aceștia își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent atât față de aceștia cât și fată de reclamanți. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior magistraților, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri. Aceste reglementări sunt în concordanță cu dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor, care prevăd că remunerarea judecătorilor trebuie"să reprezinte o compensare suficientă pentru povara de responsabilități".
Neacordând reclamanților, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii "orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Pe de altă parte, instanța apreciază că deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim - respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților și asistenților judiciari - prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Va bligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
ASISTENȚI JUDICIARI
- -
Red.sent.SR/24.10.2008
Tehn.red.29.10.2008.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECȚIA CIVILA
NR-
DIN 29.10.2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL NEAMȚ
ASISTENȚI JUDICIARI
ȘI
Vă înaintăm alăturat dosarul nr-, în vederea motivării opiniei separate.
După redactare vă rugăm a ni se restitui.-
GREFIER
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu Chirilă Brândușa
