Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 644/R-CM
Ședința publică din 28 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.586 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar emisă de Cabinet individual-Baroul A, lipsind intimații-reclamanți.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentei-pârâte susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că -a înregistrat la nr-, pe rolul Tribunalului Vâlcea, cererea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei, prin care a solicitat instanței, ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 5180 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la plata sumei de 513,46 lei daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate mai sus.
În motivare, reclamanta a arătat că în calitate de salariată a fostei sucursale V, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată trebuia să beneficieze și de toate drepturile acordate în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Prin dispozițiile art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe
Cu toate că aceste obligații au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă, începând din anul 2004 aceste suplimentări salariale nu au mai fost acordate, drepturile restante de această natură ridicându-se la suma indicată în cererea de chemare în judecată la care se adaugă și daunele pentru neplată.
În ședința publică din 26 noiembrie 2007 instanța a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarelor nr-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - privind pe reclamanții, a, a, -, G, G, G, -ta, G, și.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității formulării cererii.
Cu privire la prima excepție, a invocat dispozițiile art.283 alin.1 lit.f din Codul muncii, potrivit cărora "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia". În raport de data introducerii acțiunii, aceasta este prescrisă.
Referitor la cea de-a doua excepție pârâta a arătat că acțiunea este prematură în raport de prevederile contractului colectiv de muncă, care impun o procedură prealabilă a cărei consecință este tocmai nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a 5 condiții: stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor acestei plăți.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând în apărarea sa următoarele:
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturilor acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște (art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în contractul colectiv de muncă art.168 alin.2, care prevede că pentru anul 2003 de la alin.1 vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anul 2004 textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă a fost reflectat într-o manieră identică celei din anul 2003.
Ca atare, în fiecare an părțile contractului colectiv de muncă au procedat la "republicarea" CCM după negocierile purtate anual, textul art.168 din contractul colectiv de muncă fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a susținut că în temeiul art.9 din contractul colectiv de muncă, precum și al prevederilor Anexei nr.2, în scopul soluționării tuturor diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea contractului colectiv de muncă a fost înființată Comisia Paritară, tocmai pentru clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierii respectivelor clauze din contractul colectiv de muncă, Comisia fiind formată din reprezentanții părților semnatare.
Prin Decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea contractului colectiv de muncă a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paște în salariul de bază, începând cu anul 2003.
Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 intitulată "notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C", prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al Prin această decizie s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare a contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu anul 2003 salariale prevăzute la art.168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu 2003 părțile au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
S-a susținut că fiecăruia dintre salariați îi este opozabilă atât reglementarea conținută în contractul colectiv de muncă, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară, care se prezumă că are rolul de a analiza diferendele rezultate din aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă.
În ceea ce privește acordarea daunelor solicitate prin acțiune, pârâtul a susținut că inexistența debitului conduce la inexistența oricăror daune.
În cauzele reunite a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză de specialitate, având următoarele obiective: a se verifica dacă pentru anii 2004-2006 salariale reprezentând primele de Paște și de C au fost sau nu incluse în salariul de bază al fiecărui reclamant și a se stabili valoarea netă a eventualelor creanțe cuvenite reclamanților, după deducerea impozitului și a contribuțiilor la bugetul de stat.
Tribunalul a reținut, referitor la excepțiile ridicate de pârâtă, următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ci cele ale lit.c ale aceluiași text de lege, potrivit cărora "în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, cererile în vederea soluționării acestui conflict pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune".
Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa interesului a fost de asemenea considerată neîntemeiată deoarece, chiar dacă art.168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de condiționează acordarea drepturilor de îndeplinirea unei așa-zise proceduri prealabile, potrivit art.21 din Constituția României orice persoană se poate adresa instanței de judecată independent de parcurgerea sau nu a unei proceduri prealabile anterioare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, iar potrivit prevederilor art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă din anul 2004, reluate în aceeași formă și în contractele ulterioare, "salariații beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate.
Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin.2 al aceluiași articol s-a menționat că "pentru anul 2003 de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut - alin.2, în sensul consemnării că "în anul 2003 salariale de la alin.1 de la prezentul articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă, menționat și în contractul colectiv de muncă pe anul 2006, cât și în cel pe anul 2007.
Chiar dacă prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al ", datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale se dă o interpretare textului în discuție, în sensul că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și de C vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat", această interpretare a clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 (prin acte neînregistrate la Direcția Teritorială de Muncă) nu produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Ca urmare, prin sentința civilă nr.586/23.06.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității cererii.
A admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând primele de Paște și de C aferente perioadei 2004 - 2006, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, astfel cum au fost stabilite prin expertiza efectuată în cauză, actualizate în funcție de indicele de inflație până la data plății efective și integrale.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu de expert.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- La soluționarea acțiunii au fost încălcate normele de procedură care sancționează cu nulitatea refuzul reclamanților de a preciza câtimea obiectului cererii de chemare în judecată.
Acestea sunt dispozițiile art.112 pct.3 Cod procedură civilă.
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ca forme de sprijin social pentru acoperirea nevoilor de sărbători, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale sunt clar configurate în cuprinsul art.154 Codul muncii, ele constituie contravaloarea muncii prestate și sunt menționate în contractul individual de muncă.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexercitarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- O altă critică este aceea potrivit căreia în mod greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru formularea acesteia înainte de parcurgerea procedurii prealabile la care face trimitere art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Această procedură constă în negocieri care au loc între salariați și angajator cu 15 zile înainte de sărbătorile menționate în text pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor bănești, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și mai ales a beneficiarilor.
De aceea, sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reclamantul nu poate face proba calității de titular al dreptului pretins.
- În ciuda faptului că nu s-au negociat toate aceste elemente, se arată în al treilea motiv de recurs, în anul 2005 a fost inclusă în contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară alineatului 2 din art.168 al contractului colectiv de muncă are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum s-a și procedat.
În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, de aceea se interpretează în sensul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alineatului 2 cu aceeași formulare în contractele colective nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 de la alineatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect.
Aceeași interpretare a fost dată și de Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Dacă ar fi fost administrată expertiză contabilă, probă care a fost respinsă nejustificat, s-ar fi determinat modul în care a pus în aplicare clauzele contractului colectiv de muncă privind atașarea primelor de paște și C prin plățile efectuate lunar și persoanele care au beneficiat de aceste plăți.
Pe de altă parte, s-ar fi stabilit prin calcul matematic valoarea eventualelor creanțe după perioada lucrată și prin scăderea datoriilor la bugetele de stat.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alin.1 teza a doua al art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alineatul 2 cu un alt conținut: "în anul 2003 salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în contractul colectiv de muncă pe 2006.
Printr-o aplicare corectă a regulilor negocierii colective, instanța de fond a reținut că interpretarea dată prin Nota din 31.08.2007 asupra precizării situației primelor de Paști și de C, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, în sensul că părțile semnatare au avut în vedere la redactarea alin.1 și 2 ale art.168 ca începând cu anul 2003 acestea să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, este lipsită de eficiență.
Au fost avute astfel în vedere prevederile art.31 din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
De altfel, așa cum susține și pârâta menținerea alineatului 1 al art.168 din contractul colectiv de muncă în aceeași formă chiar și după anul 2003, în care au fost incluse în salariul de bază, trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, cu atât mai mult cu cât clauza contractuală vorbește despre suplimentarea drepturilor salariale, și nu despre mărirea salariului de bază.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta, deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe societate.
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Mai mult, contrar celor susținute în cererea de recurs, cuantumul drepturilor solicitate a fost stabilit prin expertiză contabilă judiciară.
Mai mult, a rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților.
Chiar și în cazul în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a primelor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind deja mărit, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea suplimentărilor salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art. 168 alin. 1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate de pârâtă, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul declarat de aceasta să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.586 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, A, A, -, G, G, G, -TA, G, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex./28.11.2008/Jud.fond: scu/
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
