Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 645/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 645/R-CM
Ședința publică din 28 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.588/CM din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar emisă de Cabinet individual-Baroul A, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei-pârâte arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 13 decembrie 2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma de câte 8880 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și suma de câte 592,46 lei cu titlu de daune fiecărui reclamant pentru neachitarea la termen a sumelor de mai sus.
În motivare reclamanții arată că, în calitate de salariați ai fostei sucursale V, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată trebuiau să beneficieze și de toate drepturile acordate în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
S-a susținut de către reclamanți că prin dispozițiile art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SA.
Cu toate că aceste obligații au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă, reclamanții arată că începând din anul 2004 aceste suplimentări salariale nu au mai fost acordate, drepturile restante de această natură ridicându-se la suma indicată în cererea de chemare în judecată pentru fiecare din reclamanți, la care se adaugă și daunele pentru neplata acestora.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității formulării cererii.
Cu privire la prima excepție, a invocat dispozițiile art.283 alin.1 lit.f din Codul muncii, potrivit cărora "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia" și, întrucât suplimentările salariale solicitate de reclamanți reprezintă o aplicare expresă a dispozițiilor art.168 din, în raport de data introducerii acțiunii, aceasta este prescrisă.
Referitor la cea de-a doua excepție, pârâta a arătat că acțiunea este prematură în raport de prevederile contractului colectiv de muncă care impun o procedură prealabilă a cărei consecință este tocmai nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a 5 condiții: stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor acestei plăți.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat, prin aceeași întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că la începutul anului 2000, între pârâtă și salariații săi (reprezentați prin Federația Sindicatelor Libere și Independente "") au avut loc negocieri în vederea încheierii unui contract colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității, contract care a fost înregistrat ulterior la Direcția Solidarității Sociale și Familiei B sub nr.8080/23.05.2000.
Cu acea ocazie a fost adoptat și textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în care sunt cuprinse 5 condiții de acordare a venitului suplimentar, citându-se astfel din text: "cu minim 15 zile înaintea oricărui eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocieri cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
După intrarea în vigoare a contractului colectiv de muncă, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturilor acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă (), reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște (art.168 alin.1 din ) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în art.168 alin.2, care prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anul 2004 textul art.168 alin.2 din a fost reflectat într-o manieră identică celei din anul 2003.
Ca atare, în fiecare an părțile contractului colectiv de muncă au procedat la "republicarea" după negocierile purtate anual, textul art.168 din fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
În ședința publică din 11 martie 2008 instanța a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarelor nr-, nr-, nr- și nr- privind pe reclamanții, G, G și.
În cauzele reunite a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză de specialitate, obiectivele acesteia fiind stabilite în ședința publică din 11 martie 2008 (încheiere fila 100 dosar), respectiv expertul urmând să verifice pentru anii 2004 - 2007 dacă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui reclamant primele de Paște și de C, corespunzător perioadei efectiv lucrate de aceștia.
În ședința publică din 25 martie 2008 (încheiere fila 104 dosar) reprezentantul pârâtei a solicitat completarea obiectivelor la raportul de expertiză, încuviințate de instanță la termenul anterior cu următoarele: expertul să procedeze la calcularea valorii primelor de Paște și de C pentru perioada dedusă judecății și să calculeze valoarea netă a eventualelor creanțe ale reclamanților, urmând a se avea în vedere valoarea rămasă după deducerea impozitelor și contribuțiilor la bugetul de stat.
În cauză expertiza a fost efectuată de expert, concluziile raportului de expertiză fiind la filele 161-162 dosar.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.588 din 23 iunie 2008, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității cererii, ridicate de pârâtă prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta la plata a câte 5492 lei pentru fiecare din reclamanții, G, G, și și la plata sumei de 2557 lei către reclamantul, reprezentând drepturi salariale suplimentare (prime de Paște și de C), actualizate de către expert până la data pronunțării prezentei sentințe, urmând a fi actualizate până la data plății efective și integrale.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 50 lei către reclamanta, câte 100 lei către fiecare dintre reclamanții, G, și, la plata sumei de 500 lei către reclamantul și la 150 lei către reclamantul
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ci cele ale alin.1 lit.c ale aceluiași text de lege, potrivit cărora "în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, cererile în vederea soluționării acestui conflict pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune".
Referitor la excepția prematurității formulării acțiunii s-a reținut că și în situația în care art.168 din încheiat la nivel de condiționează acordarea drepturilor de îndeplinirea unei așa-zise proceduri prealabile, potrivit art.21 din Constituția României orice persoană se poate adresa instanței de judecată independent de parcurgerea sau nu a unei proceduri prealabile anterioare.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea este întemeiată, întrucât reclamanții din cauzele reunite sunt salariații pârâtei, iar potrivit prevederilor art.168 alin.1 din din anul 2004, reluate în aceeași formă și în contractele ulterioare, "salariații beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate.
Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin.2 al aceluiași articol s-a menționat că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168 aducând o modificare de conținut - alin.2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 de la prezentul articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă, menționat și în contractul colectiv de muncă pe anul 2006, cât și în C pe anul 2007.
Chiar dacă prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art.168 din al " datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale se dă o interpretare textului în discuție, în sensul că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paște și de C vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat", această interpretare a clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 (prin acte neînregistrate la Direcția Teritorială de Muncă) nu produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata ""
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitându-se reanalizarea cauzei sub aspectul prevăzut de art.3041Cod procedură civilă.
1. Sentința este nelegală întrucât s-au încălcat normele de procedură la soluționarea cauzei, nefiind sancționați reclamanții cu nulitatea datorită refuzului de a preciza câtimea obiectului cererii de chemare în judecată conform art.112 pct.3 Cod procedură civilă.
2. Sentința este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune.
Nu s-a avut în vedere că drepturile bănești solicitate de reclamanți rezidă dintr-un contract colectiv de muncă și nu un contract individual, fiind acordate ca și formulă de sprijin social în vederea acoperirii nevoilor de sărbători, situație în care nu pot fi asimilate cu sporurile de salariu.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o neexecutare a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, situație în care este aplicabil în speță art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, potrivit căruia cererea trebuia formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
3. Promovarea acțiunii de către reclamanți este prematură, în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins. Deși art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă obliga părțile la procedura prealabilă a efectuării de negocieri cu 15 zile înainte de evenimentele de Paște și de C, reprezentantul angajaților nu a participat la nicio acțiune în acest sens.
Ca urmare, sumele pretinse ca drept salarial de reclamanți nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile și, pe de altă parte, aceștia nu pot face dovada calității de titulari ai dreptului pretins.
4. instanța de fond a respins ca netemeinică cererea de efectuare a unei expertize contabile, ceea ce a determinat blocarea posibilității instanței de a verifica modul în care a pus în aplicare cele negociate cu sindicatul privind atașarea primelor de Paște și C în plățile efectuate lunar și stabilirea efectivă a persoanelor ce au beneficiat de aceste plăți, precum și stabilirea prin calcul matematic a valorii eventualelor creanțe ale fiecărui reclamant.
În mod eronat instanța a analizat textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă, în sensul că numai în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Nu s-a avut în vedere că prevederile sus arătate au fost menținute și în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, pentru anul 2005 nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, fiind prelungit prin act adițional C existent, iar în anii 2006 și 2007 a fost reluată aceeași formulare a art.168 alin.2.
Comisia Paritară a interpretat clauza art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă în sensul că, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs privind încălcarea normelor de procedură se constată că, într-adevăr, potrivit art.112 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre altele, și obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului atunci când aceasta este cu putință.
Reclamanții au solicitat prin acțiunea de față obligarea pârâtei la drepturi salariale cuvenite, drepturi care îi pot fi calculate și ulterior printr-o expertiză sau cu ocazia executării sentinței în eventualitatea admiterii acțiunii.
Nu se putea constata de către prima instanță, nulă acțiunea de față, fără a se preciza cuantumul pretențiilor solicitate.
De altfel, în cauza de față s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a fost efectuată, stabilindu-se în dispozitivul sentinței drepturile salariale care se cuvin fiecărui reclamant în parte.
Referitor la C de-al doilea motiv de recurs privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, se constată că potrivit art.283 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi soluționate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar potrivit art.283 lit.e, în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate.
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și este un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Rezultă astfel că art.154 alin.1 din Codul muncii nu condiționează salariul de cuprinderea acestuia în contractul individual de muncă, ci doar îl definește ca fiind contraprestația, aceasta din urmă fiind executată în baza contractului individual de muncă.
Drepturile salariale ale angajaților pot fi cuprinse și în contractul colectiv de muncă, ale căror clauze sunt obligatorii pentru părțile semnatare, iar, în speță, recurenta pretinde că aceste suplimentări salariale au fost plătite reclamanților atunci când au fost incluse în salariu, ceea ce înseamnă că reprezintă drepturi salariale.
Pe de altă parte, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă prevede pentru angajați "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, ceea ce înseamnă că prin folosirea acestui termen, chiar semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor respective.
Față de cele arătate, fiind vorba de drepturi salariale, așa cum au recunoscut și părțile când le-au introdus în salariul de bază, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate.
Referitor la C de-al treilea motiv de recurs în care se invocă prematuritatea formulării acțiunii se constată că, într-adevăr, potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, cu minimum 15 zile înainte de Paște sau de C vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Același articol precizează că beneficiarii drepturilor salariale suplimentare sunt salariații, ceea ce înseamnă că este vorba despre toți salariații cărora le este opozabil din momentul înregistrării acestuia. Reclamanții, fiind salariați ai pârâtei și deci părți în contractul colectiv de muncă, puteau formula acțiune împotriva societății pârâte.
Dreptul la primele de C și de Paște s-a născut astfel pentru reclamanți odată cu înscrierea acestui drept în contractul colectiv de muncă, iar pârâta nu poate invoca neparcurgerea procedurii prealabile deoarece și-ar invoca propria culpă.
De altfel, pe de o parte recurenta susține că acțiunea formulată este prescrisă, iar pe de altă parte că nu trebuia formulată.
C de-al patrulea motiv de recurs se referă la faptul că instanța nu a dispus efectuarea unei expertize contabile, considerându-se în mod corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate în cazul admiterii acțiunii în faza de executare.
Curtea constată că în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă la care părțile au formulat și obiecțiuni și s-au calculat valoarea primelor de Paște și de C pentru perioada dedusă judecății și valoarea netă a creanțelor reclamanților, expertiză ce a fost efectuată de expert, instanța de fond admițând acțiunea și stabilind sumele pe care pârâta le datorează pentru fiecare din reclamanții din dosarul de față, situație în care susținerile făcute în C de-al patrulea motiv de recurs nu au niciun fel de suport.
Curtea constată că în contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003". Interpretarea gramaticală reprezintă o interpretare a legii civile în funcție de metoda de interpretare folosită și constă în lămurirea unei dispoziții pe baza regulilor gramaticii, ținând cont, printre altele, de semantica termenilor utilizați.
Pe de altă parte, este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă prevăd clar că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Potrivit art.7 (2) din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", iar art.30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că părțile au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
Într-adevăr, în contractul colectiv de muncă pe anul 2003, la art.168 alin.2 apare mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar însă în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, iar instanța nu poate reține apărările recurentei, în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, a fost valabilă și în perioada următoare deoarece mențiunea apare doar pentru anul 2003.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin.1 și 3 din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării. Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot la data înregistrării sau de la o altă dată ulterioară convenită de părți, conform art.31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003, dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
Interpretarea făcută de Comisia Paritară că suplimentările salariale au fost introduse din anul 2003, s-a făcut în iunie 2007, deci nu poate fi aplicabilă unei perioade anterioare, iar pe de altă parte, din înscrisul depus de pârâtă nu rezultă contractul colectiv de muncă la care se referă această interpretare, este clară, în speță fiind în discuție contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007.
Mai mult, la data de 18.06.2007 (data emiterii deciziei comisiei paritare) contractele colective de muncă la nivelul pe anii 2004, 2005 și 2006 își încetaseră deja efectele.
Față de cele arătate mai sus, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins în totalitate ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta "" PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.588 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.10.2007
Jud.fond: scu
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
