Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 679/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 679
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursul declarat de pârâta Camera de Comerț și Industrie Oltenia împotriva sentinței civile nr. 2564/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 22.01.2010, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la 29.01.2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 2564 din 25 iunie 2009, Tribunalul Dolja admis contestația privind pe contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Camera de Comerț și Industrie Oltenia.
A constatat nulitatea deciziei nr. 81/17.02.2009, emisă de intimată.
A fost obligată intimata către contestator la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit pe perioada executării acestei decizii.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul este angajat cu contract individual de muncă nr. 13095/27.04.2007, la Camera de Comerț și Industrie Oltenia in funcția de Director Adj. la Departamentul Relații cu membrii, târguri, expoziții, organizare evenimente.
Prin dispoziția nr. 81/17.02.2009 angajatorul a dispus abuziv suspendarea contractului său de muncă in perioada 18 02 2009 - 19 03 2009, precizând ca temei art. 34 alin 2 din CCM la nivel de unitate.
Potrivit acestui articol "Pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concediu fără plată. Acordarea concediilor fără plată se poate face atât la inițiativa salariatului, cât și la solicitarea sau inițiativa conducerii Camerei, conform legislației in vigoare".
Instanța a apreciat că acest text reglementează un drept în favoarea salariatului, dreptul la concediul fără plată. Acest drept este prevăzut pentru rezolvarea unor situații personale ale salariatului. Fiind vorba de un drept al salariatului, acesta poate fi valorificat numai cu acordul său, fie că se acordă la cererea salariatului, fie că se acordă la solicitarea și inițiativa angajatorului.
Intimata nu a făcut dovada că reclamantul a solicitat acordarea unui concediu fără plată, nici dovada acordului sau pentru suspendarea contractului individual de muncă.
În plus intimata nu a făcut dovada că s-a recurs la suspendarea contractului individual de muncă, pentru a da posibilitatea salariatului să-și rezolve unele situații personale, ca o măsură luată în favoarea sa.
In situația in care nu există acordul salariatului suspendarea contractului individual de muncă la inițiativa conducerii camerei se poate face numai cu respectarea legislației in vigoare, adică cu respectarea prevederilor art. 52 din Codul muncii.
Ori, in cazul de față, se constată că nici una din situațiile expres și limitativ prevăzute de articolul 52 din codul muncii ( pe durata cercetării prealabile, ca sancțiune disciplinară, în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținuta, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, în cazul întreruperii temporare a activității, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe durata detașării) nu se regăsesc in cazul de față.
Instanța nu a reținut susținerea intimatei in sensul că prin semnarea contractului colectiv de muncă de către reprezentanții salariaților, se presupune că salariații sunt de acord cu luarea măsurii de suspendare a contractului de muncă din inițiativa unității oricând, oricum, și că nu era nevoie de acordul expres al contestatorului.
Contractele colective de muncă trebuie încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, numai atunci au putere de lege între părți, conform prevederilor art. 236 alin 4 din codul muncii și nu pot să conțină clauze care să încalce prevederile legale referitoare la drepturile salariaților, legislația in materie, așa cum se prevede în art. 238 alin 3 din Codul muncii.
De altfel art. 34 din contractul colectiv de muncă al Camerei de Comerț și Industrie face trimitere expresă la legislația în vigoare, arătând că "acordarea concediilor fără plată se poate face conform legislației în vigoare".
Instanța a constatat că dispoziția contestată este nelegală, a dispus anularea acesteia și a obligat intimata să plătească contestatorului, o despăgubire egală cu drepturile salariale majorate și indexate, pentru perioada 18.02.2009 - 19.03.2009, adică pe perioada suspendării abuzive a contractului individual de muncă.
S-a luat act că nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Camera de Comerț și Industrie Oltenia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că la art. 34 alin. 2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, salariații au dreptul la concedii fără plată pentru rezolvarea unor situații personale, iar acordarea concediilor fără plată se poate face atât la inițiativa salariatului, cât și la solicitarea sau inițiativa conducerii Camerei, conform legislației în vigoare.
Recurenta susține că măsura s-a bazat pe o dispoziție din contractul colectiv de muncă semnat de reprezentanții angajatorului și de reprezentanții salariaților.
Susține că nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de art. 52 din Codul muncii.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 299-316 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin dispoziția nr. 81/17.02.2009 contestată în cauza de față, societatea angajatoare a dispus ca, începând cu data de 18.02.2009 unii salariați să înceteze activitatea, fiind în concediu fără plată. Din cuprinsul deciziei rezultă că măsura se întemeiază pe prevederile art. 34 din contractul colectiv de muncă.
Reclamantul a fost trimis în concediu fără salariu pentru o perioadă de 30 de zile.
Contrar celor menționate în art. 1 din decizie, în sensul că urmează ca salariații să fie trimiși în concediu fără plată, la art. 2 este menționat faptul că salariații care au fost nominalizați în concediul fără plată își vor îndeplini programul de muncă în cadrul proiectelor în care sunt incluși conform actelor adiționale încheiate la contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 34 din contractul colectiv de muncă, "pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concediu fără plată. Acordarea concediilor fără plată se poate face atât la inițiativa salariatului, cât și la solicitarea sau inițiativa conducerii Camerei, conform legislației în vigoare."
Este evident și instanța de fond a reținut corect faptul că în speță decizia de acordare a concediului fără plată nu a fost luată cu acordul salariatului, ci a reprezentata o inițiativă a angajatorului.
Dispozițiile contractuale din art. 34 din contractul colectiv de muncă fac trimitere la dispozițiile legale și nici nu puteau fi altfel negociate sau interpretate decât prin prisma dispozițiilor legale, deoarece potrivit art. 238 alin. 3 din Codul muncii, la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal. De aceea, instanța de fond a apreciat corect că trebuiau respectate dispozițiile din Codul muncii referitoare la situațiile în care contract individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, respectiv art. 52 din Codul muncii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Camera de Comerț și Industrie Oltenia împotriva sentinței civile nr. 2564/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect contestație act.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex. /23.02.2010.
Jud. fond. .
.
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
