Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7181/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7181
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor- Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței civile nr. 862 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, G, intimații pârâți Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care, instanța constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 862 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea precizată formulata de reclamantii, -, G, împotriva paraților Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l si in contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj și Tribunalul Olt să acorde reclamanților indexările prevăzute de art.1 din OG nr.10/2007.
Au fost obligați Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Tribunalul Olt să plătească reclamanților diferențele de drepturi bănești rezultate din aplicarea indexării prevăzute de art.1 din OG nr.10/2007, astfel: -3349 LEI, -2618 LEI, -3015 LEI, -2618 LEI, G-2618 LEI, -3222 LEI, sume nete actualizate în funcție de indicele de inflație pînă în luna noiembrie 2007 și care vor fi actualizate în continuare pînă la data plății efective.
A fost obligat pîrîtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății sumelor cuvenite reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt judecători in cadrul Judecatoriei Segarcea si respectiv Tribunalul Dolj ( ) și se consideră discriminați, deoarece judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională și procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție le au fost aplicate indexările prevăzute de art 1-4 din OG nr 10/31 01 2007, fiind exceptați judecătorii de la curțile de apel, tribunale și judecătorii.
Față de această situație instanța apreciat că în cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale: art 1 din OG nr 10/2007; lega nr 154/1978 anexa 2/2 de la punctul 7 la 15; art 126 alin 1 din Constituția României, art 2 alin 1 - 3 și art 27 din OG nr 137/2000, care au următorul conținut:
Art 1 din OG nr 10/2007 - In anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar,aprobată prin Legea nr 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr II și III nr 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare,astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr 323/2006, avute la data de 31 12 2006,se majorează în 3 etape, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna 2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
Art 126 alin 1 din Constituția României - Justitia se realizează prin inalta C de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Art 2 alin 1-3 și art 27 din OG nr 137/2000:
- 1.Potrivit acestei ordonante, prin discriminare se întelege orice deosebire, excludere, rstricție sau prferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie,limbă,religie,categorie socială,convingeri, sex,orientare sesuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă,infectare,apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,înlăturarea recunoașterii, folosinți sau exercitării, în conditii de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.
-2.Dispozitia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzut la alin (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonante.
-3.Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prvederile, criteriile sau practicile aparnt neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Conform prevederilor art 126 alin 1 din Constituția României " Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Dar au fost majorate și salariile judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională și procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De la majorările respective au fost exceptați judecătorii de la Curțile de Apel, tribunale și judecătorii fără a se preciza natura excluderii.
Astfel că în cauză sunt incidente prev art 2 alin 1 din OUG nr 137/2000.
Reclamanții fiind discriminați prin nemajorarea salariilor în 3 etape în anul 2007 conform art 1 din OG nr 10/2007.
Susținerea pârâților Ministerul d e Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006 cât și în anul 2007 nu a fost primită de instanța pentru următoarele considerente:
Reclamanții - judecători - având un statut special primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă, valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară judecătorii, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții - judecători cu salariul nominal.
In mod normal, raportul dintre salariul nominal și salariul real, trebuie să fie același, adică în perioade diferite cu aceeași sumă de bani primită să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai in acest sens statul intervine anual și indexează salariile, salariaților bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
In acest sens s-a procedat la majorarea salariilor conform art 1 din OG nr -, majorare de la care au fost excluși judecătorii de la judecătorii,tribunale și Curțile de Apel, astfel că în cauză sunt incidente prev art 2 alin 1 din OG 137/2000.
Deoarece pârâtei Ministerul d e Justiție și Curtea d APEL CRAIOVA nu au eliminat discriminarea prin mediere,reclamanților - judecătorii la Curtea de APEL CRAIOVA li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea de drepturi bănești de c are au fost lipsiți prin excluderea de la majorarea salariilor prin indexare începând cu data de 01 01 2007.
Cum reclamanții prin precizarea la acțiune au solicitat soluționarea cauzei numai în contradictoriu cu pârâții Ministerul d e Justiție și Curtea de APEL CRAIOVA, instanța va da relevantă juridică prev art 129 alin 6 din cod pr civilă urmând să soluționeze cauza în limitele investirii.
Instanța de judecată a procedat la soluționarea cauzei, cu respectarea prev art 27 alin 3 din OG nr 137/2000, citând Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pe cale de consecință instanța, față de precedentele considerente, găsit ca fiind întemeiată cererea reclamanților precizată la data de 07 februarie 2008 urmând să o admită și să oblige pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj si Tribunalul Olt sa acorde reclamanților, indexările prevăzute de art 1 din OG nr 10/2007, sa plateasca acestora diferențele de drepturi bănești rezultate ca urmare a indexărilor prevăzut de art 1 din OG 10/2007.
A obligat pe pârâți să actualizeze drepturile bănești ca urmare a indexărilor prevăzute de art 1 din OG nr 10/2007, cu indicele de devalorizare a monedei naționale de la data când trebuia achitată fiecare sumă în parte și până la plata efectivă a acestora.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor invocate de acesta in intampinare, instanta a reținut că acesta a fost chemat in judecata pentru a fi obligat sa aloce fondurile necesare efectuarii platii cuvenite reclamantilor, si nu pentru a efectua direct plata catre reclamanti, astfel ca, din acest punct de vedere are calitate procesuala pasiva si a fost obligat sa aloce fondurile necesare efectuarii platii cuvenite reclamantilor.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Ministerul Justiției critică sentința în temeiul art. 304 pct. 4 cod procedură civilă pentru depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond, care și- asumat rolul de adăuga la lege prin acordarea unor sporuri neprevăzute de legea specială de salarizare a magistraților.
Un alt motiv de recurs invocat, este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, sentința recurată fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, obligând Ministerul Justiției la plata acestor drepturi, deoarece Ministerul Justiției nu avut posibilitatea legală de discriminare pentru că nu are calitate să emită acte normative, fiind deci și lipsit de calitate procesuală pasivă.
Consideră că, în cauză, nu există o discriminare față de alte categorii de persoane, nefiind incidente în cauză prevederile OG nr. 137/2000.
Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în lipsa raporturilor de muncă cu acest personal, astfel că nu poate plăti drepturi salariale pentru alt personal și potrivit legii are alte atribuții, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art.3041pr.civilă, Curtea reține că recursul formulat de Ministerul Justiției este nefondat.
Instanța de fond nu a săvârșit un exces de putere, în sensul de a fi trecut în atribuțiile altei puteri constituite în stat.
Faptul că prima instanță a admis acțiunea reclamanților, obligând pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând majorări salariale în procent de 5%, începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna 2006, în procent de 2% începând cu 01 aprilie 2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 01. oct. 2007, în raport cu luna sept. 2007 sume reactualizate cu rata indicelui de inflație până la data plății efective, s-a făcut pe considerentul că reclamanții nu numai că au fost discriminați față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Așadar, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispoz. OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Lg. 324/2006, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că într-adevăr prin OUG 27/2006-art.41 lit.c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor ÎCCJ, cuprinse în Lg. nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, astfel că majorările salariale prevăzute de OG 10/2007 nu îi mai viza pe aceștia și că în privința procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a adjuncților acestuia prin adoptarea OG 83/2000 au fost abrogate din anexa II la Lg.nr154/1998, pozițiile care se refereau la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă în conformitate cu Legea de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, însă Curtea constată și la fel a constatat și instanța de fond că există discriminare în raport cu celelalte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Astfel, prin Ordonanțele Guvernului nr.6/2007,8/2007,10/2007 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământul salarizat, potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția procurorilor și judecătorilor.
Rezultă că prin excluderea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar, s-a creat un caz de discriminare.
Prin OG 16/2007 s-au prevăzut aceleași majorări salariale pentru personalul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar prin OG 27/2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificând art. 39 din ordonanță, a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 7% începând cu data de 01.08.2007, aplicabile la salariul din 2006 și în cotă de 11% începând cu 01.oct. 2007 față de nivelul din luna sept. 2005, pentru toți funcționarii publici.
Curtea reține că potrivit art. 35 din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de prezenta Ordonanță de Urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prin art. 39 din OUG 27/2006, așa cum a fost modificat prin Lg. 45/2007 se arată că valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr.2, 4 și 5 la Lg. nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 01 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 01.09.2006, față de nivelul din luna aug. 2006.
Prin OG 3/2006, începând cu data de 01.02.2006, salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în 2 etape cu 5% din 01.02.2006 și cu 6% din sept. 2006.
OG nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg.nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ian. 2007, față de nivelul din luna dec. 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01.oct. 2007, față de nivelul din luna sept. 2007.
Curtea reține că prin art.17 al Legii 45/2007 a fost abrogat art. 35 din OUG 27/2006 care se referea la indexarea drepturilor de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Legea 45/2007 a intrat în vigoare la 12 martie 2007, rezultă deci că până la acest moment există temei legal pentru acordarea indexării indemnizațiilor reclamanților.
Curtea reține că exceptarea judecătorilor și procurorilor de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG 10/2007, contravine cu prevederile Directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Susținerea recurentului Ministerului Justiției, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006, cât și în anul 2007 nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Reclamanții primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
In consecință, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art. 312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, acesta este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificarea acestuia dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în conformitate cu art. 34 din Legea nr. 500/2002, care prevede că, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
În consecință,Ministerul Finanțelor Publice nu are prerogativa de a stabili bugetele altor ordonatori de credite,și nici de a administra aceste bugete,rolul său în elaborarea proiectului bugetului fiind,pe lângă altele,de a cuprinde și centraliza proiectele de bugete ale celorlalți ordonatori de credite.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG. 37 din 26 martie 2008 rivind p. reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial Nr. 276 din 8 aprilie 2008, ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări.
Într-adevăr, art. 19 alin. 1, li. A din Legea 500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la virarea acestor sume.
Așa fiind Curtea va admite acest recurs și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, împotriva sentinței civile nr. 862 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, G, intimații pârâți Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Admite recursul pârâtului MINISTERUL Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală A Finanțelor Publice a Județului D
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Jud.
2 ex/IE/15.12.2009
fond:
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Sorina Lucia Petria Mitran
