Obligația de a face. Decizia 7117/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7117
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.651/05.05.2009, pronunțată de Triobunalul O în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimații reclamanți, lipsind recurenta pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru intimații reclamanți, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul
INSTANȚA
Asupra recursului d efață.
Prin sentința nr..651/05.05.2009, pronunțată de Triobunalul O în dosar nr- s- respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul în O sat, județul O, cu domiciliul în O,-, județul O, cu domiciliul în, județul O, cu domiciliul în, O sat, județul O, cu domiciliul în, O,-, județul O, cu domiciliul în sat, județul O, cu domiciliul în, O sat, județul O, cu domiciliul în O,-, județul O, cu domiciliul în, județul O, cu domiciliul în, O,-, județul O, cu domiciliul în O, str.-,. 2B,. A,. 2,. 10, județul O, cu domiciliul în, O,-, județul O, cu domiciliul în O,-, județul O, cu domiciliul în O sat, județul O, cu domiciliul în O,-, județul O, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, sector 1,-, și pe cale de consecință:
S-a constatat că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă în următoarele perioade, după cum urmează: pe perioada - 30.01.1981-01.04.2001; - 02.09.1991-01.04.2001, - 24.06.1970-16.07.1975, 15.09.1976-01.12.1992, 01.10.1995.01.04.2001; - 01.11.1972-15.09.1979, 01.03.1981-01.04.2001; - 15.07.1970-01.04.2001; - 16.09.1993-22.09.1995, 01.03.1996-01.04.2001; - 01.02.1971 - 01.04.2001; - 01.07.1972-20.02.1974, 10.06.1975-01.04.2001, - 02.07.1969.-01.04.2001; - 31.08.1970-21.10.1972, 14.02.1974-01.04.2001; - 09.07.1973-01.04.2001; - 10.01.1976-20.10.1976, 10.02.1978-01.04.2001; - 13.03.1990-15.10.1991, 27.19.1992-01.04.2001; - 15.11.1990-01.04.2001; - 01.07.1996-01.04.2001, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
S-a respins restul pretențiilor.
S-a dispus obligarea pârâtei să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens.
S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin sentința civilă nr. 5069/20.09.2008 a Tribunalului Dolj, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanți, în favoarea Tribunalului O l S-au avut în vedere dispozițiile art. 284 alin 2 coroborate cu art. 158 si 159 pct. 3 Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr- - completele specializate în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale.
Din analiza excepției invocate, instanța a constatat că este neîntemeiată, deoarece perioada la care se referă reclamanții este perioada în care aceștia au lucrat în cadrul SA, astfel că, în baza art. 137 Cod procedură civilă, va respinge excepția, ca neîntemeiată.
Reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune. Din contractele colective de muncă, în perioada 1990-2006 rezultat existența condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, ce au atras dreptul la sporuri pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive. Începând cu anul 2002, la nivelul pârâtei, salarizarea s-a făcut în funcție de condițiile de lucru, respectiv pe măsură ce acestea sunt mai grele, angajatul beneficiază de o clasă superioară și implicit de un salariu mai mare, fiind elaborată grila matricială în care sunt cuprinse clasele de salarizare.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă prin asimilare cu categoriile profesionale beneficiare ale punctului 123 anexa 1 din Ordinul 50/1990. La aceasta concluzie s-a ajuns având în vedere fișele postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe, realizate de reclamanți, condițiile de lucru la care au fost expuși aceștia, condiții de multe ori restrictive, riscurile profesionale de mediu și microclimat, riscurile ergonomice privind lucrul la înălțime pe stâlpi, riscurile privind lucrul în condiții geografice și de relief dificile, normele riguroase de protecția muncii ce cad în sarcina reclamanților, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu sub incidenta Decretului 400/1981 și sub comandament militarizat în baza Decretului 208/1985.
De asemenea expertul a făcut o analiza comparativă între activitatea și riscurile reclamanților și cea a altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă.
Din carnetele de muncă și din raportul de expertiză aflate la dosar s-a reținut că reclamanții au desfășurat activități expuse noxelor și factorilor de risc, de accidentare și îmbolnăvire profesională, determinate de condițiile concrete de lucru (microclimat nefavorabil, lucru cu instalații sub tensiune și lucru la înălțime, în ture alternative, expunere la substanțe și produse periculoase) după cum urmează: pe perioada - 30.01.1981-01.04.2001; - 02.09.1991-01.04.2001, - 24.06.1970-16.07.1975, 15.09.1976-01.12.1992, 01.10.1995.01.04.2001; - 01.11.1972-15.09.1979, 01.03.1981-01.04.2001; - 15.07.1970-01.04.2001; - 16.09.1993-22.09.1995, 01.03.1996-01.04.2001; - 01.02.1971 - 01.04.2001; - 01.07.1972-20.02.1974, 10.06.1975-01.04.2001, - 02.07.1969.-01.04.2001; - 31.08.1970-21.10.1972, 14.02.1974-01.04.2001; - 09.07.1973-01.04.2001; - 10.01.1976-20.10.1976, 10.02.1978-01.04.2001; - 13.03.1990-15.10.1991, 27.19.1992-01.04.2001; - 15.11.1990-01.04.2001; - 01.07.1996-01.04.2001, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
Având în vedere dispozițiile art. 171-187 Codul muncii, conform cărora angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de munca, iar pârâta nu a dovedit că a luat măsuri de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupe de muncă ale angajaților săi, apărarea pârâtei referitoare la caracterul limitativ al Ordinului nr. 50/1990 nu poate fi reținută, deoarece a accepta restrângerea sferei de aplicare a acestui act normativ ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă prin modificările ulterioare aduse Ordinului. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 258/20.09.2004, respectiv că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Această concluzie se regăsește și în nota de fundamentare la HG 1223/1990, prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale - nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC SA, " SA
criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Se arată astfel, că instanța de fond trebuia să admită excepția lipsei calității procesuale pasive față de o parte dintre reclamanții care au deja calitatea de pensionari, nemaiavând calitatea de angajați ai societății-recurente, iar pentru perioade de timp în care aceștia au fost salariații altor societăți nu se pot emite adeverințe privind încadrarea în grupa I de muncă.
S-a invocat și excepția lipsei de interes a acestor reclamanți, actualmente pensionari și asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Criticile care privesc fondul cauzei se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate în întâmpinare, respectiv neîncadrarea în. 50/1990 și faptul că nu s-a făcut dovada că au lucrat cel puțin 50% din timpul efectiv de lucru în condițiile încadrabile în grupa I de muncă, reținându-se în mod greșit că nu s-a făcut dovada măsurilor de securitate luate de către unitate pentru protejarea securității și sănătății angajaților și cu ignorarea Raportului privind asigurarea stării de securitate și sănătate în muncă pe anul 2001, nefiind nominalizat nici un loc de muncă cu condiții deosebite conform HG nr. 261/2001.
Reținerea de către instanța de fond că reclamanții au beneficiat de spor pentru condiții grele și periculoase este greșită, deoarece acest spor are altă natură juridică, iar acordarea sa nu are legătură cu încadrarea unui loc de muncă în grupa I sau a II-
Față de motivarea instanței de fond, că reclamanților le sunt aplicabile dispoz. art.3 al.2 din. 50/1990, prin asimilare cu poziția 123 din anexa 1, aceasta este vădit netemeinică și nelegală, negăsindu-și susținere în textul legal.. 50/1990 nu precizează posibilitatea asimilării, ci precizează explicit care sunt condițiile în care se face încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în grupele I și II de muncă.
Raportarea reclamanților la hotărâri prin care electricienii de la SA și ai SNCFR au obținut încadrarea în categoria grupei I de muncă nu avea relevanță în cauză, întrucât aceștia erau trecuți la poziția 112 din Anexa 1 . 50/1990, deci era o altă situație de fapt, iar invocarea. 258/20.09.2004 a ÎCCJ denotă un vădit caracter tendențios și părtinitor al instanței de fond, deoarece această decizie se referă la personalul din unitățile de exploatare a ferate a căror activitate este legată direct de siguranța circulației.
În mod eronat și neîntemeiat au fost respinse obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, în condițiile în care expertiza nu are la bază o situație obiectivă, că este adaptată la alte rapoarte de expertiză întocmite de același expert în dosare similare, că s-a făcut o verificare pur teoretică și nu o analiză a condițiilor concrete în care-și desfășoară activitatea reclamanții.
Recursul este nefondat.
Critica privind greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive față de o parte dintre reclamanți este nefondată, deoarece reclamanții care au deja calitatea de pensionari solicită a se constata acordarea grupei I de muncă, în conformitate cu prevederile. 50/1990 pentru perioadele de timp în care au avut calitatea de salariați și a altor persoane juridice, altele decât pârâta în cauza de față.
Reclamanții desfășoară lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice de înaltă de tensiune ( stații de --400.000 volți) de la data angajării și până în prezent fiind supuși practic la aceleași riscuri determinate de sarcina de muncă, de mediul în care lucrează cât și de echipamentul din dotare.
Invocarea de către recurentă a Raportului privind asigurarea stării de securitate și sănătate în muncă pe anul 2001 încheiat conform art.2 din HG 261/2001 nu poate fi primită, deoarece acest raport este ulterior perioadei din litigiu.
În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupa I de muncă, deși aceștia nu se încadrează în unul dintre punctele prevăzute de 50/19990, Curtea reține că posibilitatea extinderii acestor activități rezultă din dispoz. art.3 al.2 din ordin, precum și din Nota de fondamentare a HG 1223/1990, esențial fiind, că această extindere să aibă la bază analiza condițiilor de muncă.
Expertiza tehnică desfășurată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care-și desfășoară activitatea reclamanții, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiunilor de serviciu ale petenților, felul muncii desfășurate de fiecare în parte cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc, Raportul Comisiei de analiză al locurilor de muncă.
Critica privind faptul că în cauză nu au fost efectuate determinări de noxe de către organele, nu poate fi primită, deoarece această condiționare de buletinele de determinare a noxelor nu era obligatorie pentru perioada 18.03.1969-31.12.1989 (art.14 din ordin) și nici nu este posibilă pentru perioadele trecute.
Deoarece perioadele solicitate de reclamanți sunt anterioare anului 2001și determinarea de noxe pentru aceste perioade este imposibilă a fost necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să determine în mod concret condițiile în care și-au desfășurat activitatea reclamanții.
Critica privind invocarea.258/20.09.2004 sa ÎCCJ nu poate fi primită, deoarece instanța de fond nu a avut în vedere în argumentarea soluției această decizie, astfel că nu poate fi supusă controlului judiciar.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că se va respinge recursul în baza art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.651/05.05.2009, pronunțată de Triobunalul O în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2
15.12.2009
/ și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
