Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7441/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5599/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7441/
Ședința Publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER:
****************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă "" - - membru Grup, împotriva sentinței civile nr. 1136 din data de 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă "" - - membru Grup, prin apărătorul ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 16 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimata-reclamantă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă "" -, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă "" -, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii judecătorești atacate, iar, pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Cauza de află în cel de-al doilea ciclu procesual.
În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 434 din data de 30.01.2008, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 5673/2007), Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei B - Membru și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite și neachitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști pe anii 2004 - 2007 și de C pe anii 2004 - 2006, în raport de salariul de bază pe unitate, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a susținut că sumele solicitate de reclamantă, prin acțiunea formulată, au fost introduse deja în salariul lunar al salariatei, astfel că pretențiile acesteia sunt neîntemeiate.
Prin decizia civilă nr. 3318 R din data de 14 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 4205/2008), a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă - Membru Grup și în consecință, sentința atacată a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate intimatei-reclamante.
S-a mai reținut că procedând astfel, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Totodată, instanța de recurs a apreciat că, din examinarea probelor administrate în recurs, rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamantului în raport de prevederile art. 168 alin. 1 din, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu au fost achitate salariatei intimată-reclamantă.
Ca urmare,în cel de-al doilea ciclu procesual, rejudecând cauza,Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în opinie majoritară, prin sentința civilă nr. 1136 din data de 10.06.2009 (sentința ce se atacă în speță), pronunțată în dosarul -, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - și, în consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite și neachitate, reprezentând prima de Paști pe anii 2005 - 2007 și prima de C pe anii 2004 - 2006, în cuantum total de 10.137 lei, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data efectuării expertizei contabile - 24.05.2009.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 501,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului contabil.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul - pe anul 2004: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP - vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP - Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii complete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.".
La alin. 2 s-a menționat că:"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că:"în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.".
Același text se regăsește în ultima formă menționată în contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare în 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost acea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În fine, prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al - SA datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform art. 1 alin.1 din Legea nr. 130 /1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizarea patronală, pe de o parte și salariații, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte și salariați, reprezentanți prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr.130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzei contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui. În condițiile legi, ori de câte părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egal măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflect voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea cauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui,în condițiile legi, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel,art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pentru anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
De altfel, salariul de bază mediu pe - la care se referă art. 168 alin. 1 din Contract nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003, reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cu privire la cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale potrivit art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă acestea se raportează la salariul de bază mediu pe - SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamantă la calculul sumelor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamanții.
În motivarea, în drept a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă.
Deși a fost legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanța de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta - - membru Grup nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând, doar în mod generic, dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod proc. civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă, urmând a analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
În ceea ce privește recursul, Curtea va înlătura critica referitoare la prematuritatea acțiunii, deoarece din dispozițiile art. 168 alin. 1din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2003 - 2006, rezultă că dreptul salariatului de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub condiția suspensivă a evenimentelor de Paști și de C, acest drept născându-se la data împlinirii condiției suspensive.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, în condițiile în care dreptul solicitat este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului, dreptul la acțiune fiind actual născut personal, reclamantul având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care recurenta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată, vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați cu cel puțin 15 zile calendaristice, anterior evenimentelor de Paști și însă pe care semnatarii Contractului Colectiv de Muncă le-au impus anterior acordării fiecărui salariat suplimentărilor de Paști și C, nu afectează în nici un fel dreptul salariatului de a beneficia de această suplimentare a drepturilor salariale, ci doar condițiile concrete în car,e la nivelul unității se acordau sumele respective. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la suplimentarea drepturilor salariale, ci, nivelul sumei, beneficiarii suplimentărilor între salariații, etc. Urmează așadar a se înlătura aceste susțineri asupra prematurității acțiunii, neplata unui drept salarial la împlinirea condiției suspensive prevăzute în dând dreptul beneficiarului de a se adresa instanței de judecată cu o cerere.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii fiind vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în contractul colectiv de muncă indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 283 lit. c) din Codul muncii:
"Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Ca urmare, va fi înlăturată susținerea recurentei-pârâte privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 lit. e) din Codul muncii, deoarece aceste norme sunt aplicabile unei alte situații juridice atunci când se pune problema executării sau neexecutării Contractului Colectiv de Muncă, iar nu a unor drepturi bănești recunoscute salariatului, situație ce se încadrează în dispozițiile lit. c) din același text.
Cu privire la fondul dreptului dedus judecății, Curtea constată pozițiile divergente ale părților litigante: astfel, reclamanta a susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, pentru perioada arătată, nu au fost plătite de către angajator, în timp ce angajatorul - A s-a apărat susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci în fiecare lună, întrucât suplimentările ar fi fost incluse în salariile de bază ale angajaților societății.
Astfel, prin acțiunea cu care a investit instanța de fond, intimata-reclamantă, în calitate de salariată a recurentei-pârâte, a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004 - 2007), invocând, în susținerea acestor pretenții, prevederile art. 168 alin. 1 din la nivelul societății angajatoare.
Potrivit acestui text: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - - ".
Dacă potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004 - 2006 voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, dispozițiile art. 168 alin. 2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești este, în mod neîndoielnic, neclar.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și de C, prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a, înregistrată sub nr. 12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, corespunzătoare anilor 2004-2006, conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești, cuvenite intimatei-reclamante, a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă prevederilor art. 9 și art. 10 din contractele colective de muncă, cât și prevederilor anexei 2 pct. 4 al acestor contracte.
Totodată, s-a considerat că aceasta reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă, provenită de la semnatarii respectivelor contracte și valabile, din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract.
S-a mai reținut că, fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
Având în vedere caracterul echivoc al clauzei contractuale cuprinsă în art. 168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte formulate în prezentul conflict de drepturi, Curtea apreciază că instanța de fond avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele cod civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Întrucât cuantumul sumei pretinse de intimata-reclamantă este contestat de către recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, pretinzându-se a fi fost achitat în tranșe, instanța de fond, având a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de prevederile art. 168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2004 - 2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatei-reclamante, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte în ceea ce privește achitarea suplimentelor salariale, a administrat, în acest scop, a proba cu expertiză contabilă judiciară (așa cum s-a dispus prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual), exercitându-și rolul activ, procedând în concordanță cu principiul nemijlocirii și, totodată, respectând dispozițiile instanței de recurs, obligatorii în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5, art. 201 și art. 315 alin. 1 Cod proc. civilă.
Astfel, Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză rezultă că la nivelul anului 2003 au existat, într-adevăr majorări salariale, reprezentând prime de Paști și de C, însă acestea au existat numai pentru anul 2003, nefiind incluse în anii ulteriori în salariul de bază al intimatei-reclamante, respectiv în perioada 2004 - 2007.
Ca urmare, expertul a concluzionat că intimata-reclamantă nu a beneficiat, anii 2002 - 2007 de suplimentările salariale solicitate prin acțiunea introductivă, așa cum, eronat, susține recurenta-pârâtă -
Față de acest aspect, evaluând proba cu expertiză nu ca pe o probă singulară, ci în contextul întregului material probator administrat în cauză, Curtea constată că în mod justificat instanța de fond a reținut că pârâta - - membru Grup, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, nu a făcut dovada celor susținute prin cererea de recurs, în sensul că ar fi acordat deja salariatei reclamante pretențiile bănești solicitate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, motiv pentru care le va înlătura, ca nefondate.
Cu toate acestea, Curtea constată că hotărârea fondului este legală și temeinică numai în parte, fiind criticabilă sub aspectul perioadelor pentru care au fost încuviințate, de către prima instanță, pretențiile salariatei intimată-reclamantă.
Așa cum rezultă din carnetul de muncă depus în copie la filele 4 - 8 din dosarul de fond, în perioada 09.08.2005 - 19.02.2007 intimata-reclamantă a avut contractul individual de muncă suspendat, aflându-se în concediu plătit pentru creșterea copilului.
Or, suplimentele salariale își au temeiul în contractul individual de muncă, astfel că nu pot fi acordate atât timp cât sunt suspendate raporturile de muncă ale salariatei (cât timp aceasta nu este în activitate), adică nu i se cuvin primele pentru sărbătoarea de Caa nului 2005, pentru sărbătoarea de Paște a anului 2006 și pentru sărbătoarea de Caa nului 2006.
Pentru aceste considerente,în opinie majoritară,în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 teza 1 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta - - membru Grup și, în consecință, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei primele pentru sărbătorile de C doar pentru anul 2004 și de Paști doar pentru anii 2005 și 2007.
Va respinge, ca nefondate, pretențiile aferente celorlalte sărbători religioase (respectiv pentru sărbătoarea de Caa nilor 2005 și 2006 și pentru sărbătoarea de Paște a anului 2006).
Va menține restul dispozițiilor hotărârii fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul recursul declarat de recurenta-pârâtă - - membru Grup, cu sediul în B - calea, nr. 239, sector 1, reprezentat prin și Asociații cu sediul în--8 House, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1136 din data de 10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în V,-, -.B,.2,.32, jud.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești aferente sărbătorilor de C pentru anul 2004, de Paști pentru anul 2005 și pentru anul 2007.
Respinge pretențiile aferente celorlalte sărbători religioase, ca nefondate.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./16.12.2009.
Jud. fond:
Cu opinia separată a doamnei judecător - -, în sensul, admiterii recursului, modificării în tot a sentinței recurate și respingerii pretențiile ca neîntemeiate.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta - SA - GRUP este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate și respingerii pretențiilor ca neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamantei derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimatei-reclamante fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
