Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 7440/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5895/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7440/
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1139 din data de 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA - având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 10 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-pârâtă SC SA, prin avocat, depune la dosar întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă, în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-pârâtă SC SA prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, pentru motivele dezvoltate în întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Civilă, reclamanta a chemat în judecata pârâta SC SA, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de C 2004-2006 și Paște 2005-2007, în cuantum de 9330 lei, precum și la plata sumei de 533,52 lei cu titlu de daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor.
În rejudecare după casare, prin sentința civilă nr.1139 din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în contractul colectiv de muncă pe anul 2003, la art.168 alin.(2) se prevede că; "pentru anul 2003 suplimentările de la alin (1) vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de ". Prevederile art. 168 alin.(2) din contractul colectiv de muncă și-au produs efectele și în cadrul contractelor colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, în sensul că aceste suplimentări cu titlu de prime, odată introduse în salariul de bază, din elementele variabile, devin element fix al salariilor reclamanților, salarii ce au stat la baza tuturor modificărilor ulterioare.
Pentru punerea în aplicare a celor convenite de părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, Consiliul de administrație al SN a emis adresa nr.1453/2003 prin care a dispus reașezarea salariilor personalului din cadrul societății cu începere de la 01.02.2003.
Analizând carnetul de muncă al reclamantei, tribunalul a constatat ca într-adevăr, începând cu data de 01.03.2004, acesteia i s-a "reașezat" salariul, conform actului adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2003, în sensul măririi acestuia. Tot din analiza carnetului de munca, nu s-a constatat că, ulterior datei de 01.03.2004, a existat vreo micșorare a drepturilor salariale, cum ar fi fost firesc dacă primele de Paște si C ar fi fost incluse în salariu doar pentru anul 2003. Prin urmare, dovada includerii primelor de Paște si C în salariul de bază în perioada 2003-2007 o reprezintă evoluția crescătoare a salariilor. În caz contrar, acestea ar fi înregistrat în anul 2004 o diminuare raportat la anul 2003.
În scopul lămuririi situației create, comisia paritară a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă, constituită în baza art. 9 si 10 din contractul colectiv de muncă, a emis "Nota asupra precizării situației primelor de Paște si C, prevăzute de art.168 din contractul colectiv de muncă al SA" nr.5140/31.08.2007. S-a statuat că "începând cu anul 2003, având în vedere faptul că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin. (1) au rămas fără obiect luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg. Începând cu anul 2003, angajații au beneficiat anual de majorări salariale ca rezultat al negocierilor colective. De asemenea, părțile înțeleg că acest sistem urmează să se aplice în continuare dacă părțile nu convin în mod expres altfel".
Potrivit Regulamentului de organizare si funcționare a comisiei paritare, hotărârile comisiei se adoptă prin consensul părților și au putere obligatorie pentru părțile contractante, deci și pentru fiecare salariat în parte.
Cu privire la faptul că art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 fost păstrat în forma de redactare inițială și în contractele colective de muncă pe anii următori, instanța reține că părțile au procedat în acest mod ca dovadă a faptului că primele au fost reglementate inițial în mod distinct față de drepturile salariale obișnuite, precum și pentru a da posibilitatea salariaților angajați ulterior anului 2003 de a cunoaște această stare de fapt și a avea în vedere la negocierile salariale.
Aceasta a fost și interpretarea pe care a dat-o comisia paritară, în calitatea sa de organ legal constituit de părțile contractului colectiv de muncă.
Din proba cu expertiză judiciară contabilă a rezultat că sumele solicitate de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al acesteia și au subzistat și în perioada 2004-2007, iar asupra salariului de bază s-au aplicat celelalte sporuri și majorări salariale acordate în perioada în discuție. Prin urmare, reclamanta a primit toate drepturile salariale solicitate de la pârâtă și, în consecință, nu mai este îndreptățită la acordarea primelor de Paște și C pentru perioada 2004-2007.
Tribunalul a constatat și reținut, de asemenea, că pârâta a făcut dovada că diferențele salariale pretinse de reclamantă sub formă de prime de Paște si C aferente anilor 2004-2007 au fost achitate, fiind incluse în salariile de bază, încă din anul 2003.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.157 alin.(1) din Codul muncii, salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora", instanța de judecată neputând să se substituie în dreptul angajatorului, devenind practic parte a raportului de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 168 alin. (1), din contractul colectiv de muncă, articol care a stat la baza acordării primelor de Paște si C, se prevede ca o condiție obligatorie ca: "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare condițiile, criteriile si beneficiarii lor" - lucru care nu s-a întâmplat în anii 2004 - 2007 și care confirmă împrejurarea că acestea au fost incluse în salariul de bază.
În concluzie, s-a constatat că reclamanta a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform clauzelor contractelor colective de muncă aplicabile pe perioada dedusă judecății, interpretate de comisia paritară având în vedere și regulile de interpretare ale contractelor, față de prevederile art. 969, 977, 978, 982, 983 Cod Civil, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 15.09.2009 reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 17.09.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii dată de instanța de fond și a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterea cererii.
Arată recurenta-reclamantă că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece din cuprinsul textului art.168 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA, rezulta fără echivoc ca salariații beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe societate. De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă aferent anilor 2003-2004 prevede că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Rezultă așadar că drepturile salariale au fost incluse în salariile angajaților societății, doar pentru anul 2003. În ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă.
Precizează recurenta reclamantă că precizările comisiei paritare din data de 18 iunie 2007 nu confirmă susținerea intimatei pârâte în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale, ci vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007.
Împrejurarea ca societatea parată a constituit artificial înscrisuri (prin comisia paritară) de natură să confirme retroactiv o convenție nerealizată care să justifice includerea drepturilor bănești cu titlu de suplimentări salariale începând cu anul 2003, deși dispozițiile art.168 alin 1 au aplicabilitate practică, nu au nici un fel de suport juridic.
Într-o logică formală, contractul colectiv de muncă la nivel de societate dispune acordarea drepturilor salariale cu titlu de prime având semnificația unor ajutoare de Paște și C, alin.2 specifică că aceste suplimentări au fost introduse în salariul aferent anului 2003, numai că subzistă prevederea alin.1 care clarifică contextul legislativin personam, în sensul ca aceste drepturi au majorat salariul de baza la nivelul anului 2003 însă se acordă în continuare spre beneficiul angajaților.
Mai arată recurenta-reclamantă că instanța de fond a reținut greșit că majorările salariale au avut ca și conținut includerea primelor întrucât societatea a indexat anual sau modificat distinct salariile angajaților în funcție de inflație, fără legătură cu suplimentele salariale. Acest atribut nu a făcut obiectul expertizei judiciare care a prezentat două variante, previzibile, privitoare la includerea sau nu în salariul de baza a primelor salariale.
Instanța nu a făcut sub nici o forma dovada rolului activ, dimpotrivă, s-a mulțumit să ia act de obiectivele expertizei fără să facă minime diligente de distincție concretă referitoare la faptul că între majorarea salariului constând în indexări sau alte forme de modificare a acestuia și primele salariale, nu există raport de conexiune. Variantele expuse de expert sunt ipoteze propuse, urmând a fi omologate separat.
În fine, susține recurenta reclamantă că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv contractul colectiv de muncă și, prin extensie, înscrisurile comisiei paritare redactate ulterior emiterii documentului, ca fiind parte integranta din acesta.
Este de notorietate principiul de drept în conformitate cu care nimeni nu se poate prevala de propria-i culpă pentru a invoca o neregularitate in beneficiul ei. acestui principiu demonstrează ca societatea parată a elaborat o serie de înscrisuri prin comisia paritară, încercând ostentativ să arate că primele de Paste si C au fost introduse in salariul de bază, în pofida modului de redactare a art 168 alin 1 din contractul colectiv de muncă.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Se critică în principal modul de interpretare și aplicare a actelor juridice deduse judecății și aplicabile pretenției formulate de recurenta reclamantă. În egală măsură, actele juridice invocate de părți fiind contracte colective de muncă care au natură juridică de contracte regulamentare, creatoare de norme de drept, se invocă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept ce reglementează dreptul salarial suplimentar la primă cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Așa fiind, recursul va fi examinat prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Pornind de la situația de fapt potrivit căreia recurenta reclamantă este salariata societății recurente, pe post de asistent medical, începând cu anul 2000, problema dedusă judecății este aceea a existenței sau inexistenței dreptului salariatei la plata unor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și C între anii 2004 - 2007.
Asupra dreptului dedus judecății părțile litigante au avut poziții divergente. Astfel, reclamanta a susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C nu au fost plătite de angajator, fiindu-i datorate distinct de salariul de bază în fiecare an, prin aplicarea art.168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității, pentru anii 2004 - 2007, în timp ce angajatorul SC SA s-a apărat, susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci fracționat în fiecare lună, suplimentările fiind incluse în salariul de bază al tuturor angajaților în anul 2003.
Tribunalul a considerat că includerea primelor în salariul de bază este o operațiune valabilă numai pentru anul 2003, dar cu consecințe juridice pentru anii ulteriori, nediminuarea salariului de bază începând cu anul 2004 semnificând executarea obligației în același mod, prin păstrarea suplimentărilor salariale în salariul de bază. Prin urmare, cererea salariatului a fost respinsă ca nefondată, soluție întemeiată pe interpretarea clauzelor contractuale și pe concluziile expertizei contabile efectuate în cauză.
Curtea, în opinie majoritară, consideră că soluția pronunțată de Tribunal este greșită.
Deși intimata-pârâtă invocă o operațiune de includere în salariul de bază a unor drepturi salariale suplimentare acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, operațiune care ar fi avut loc la nivelul anului 2003, nu a înțeles să dovedească acest aspect. Această dovadă ar fi fost relevantă pentru aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor reclamantei, chiar în condițiile în care clauzele din contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anul 2004 și următorii permit interpretarea contrară. În condițiile în care în aceste contracte, începând cu anul 2003, se prevede dreptul distinct la prime, în condițiile în care se folosesc expresii de genulau fostincluse și, respectiv,vor fi incluseîn salariul de bază, fără a exista o prevedere clară în sensul neacordării lor după data operațiunii de includere în salariul de bază, salariații au dreptul la aceste sume de bani.
Cu toate acestea, dacă angajatorul probează că sumele în discuție au fost plătite, însă într-o altă modalitate decât cea arătată în contract, salariatul nu poate invoca beneficiul contractului pentru că s-ar ajunge la o dublă executare din partea angajatorului. SC SA nu a dovedit însă operațiunea afirmată că a avut loc în anul 2003.
Este adevărat că în carnetul de muncă al recurentei-reclamante la poziția 6 se menționează "reașezare salariu", începând cu 01.03.2004, la revenirea salariatei din concediul pentru creșterea copilului, în baza deciziei nr.32/25.03.2004 emisă de Spital Aceasta nu poate fi considerată ca fiind operațiunea la care face referire societatea pârâtă, pentru că nu s-a dovedit cu înscrisuri financiar-contabile că este vorba despre includerea celor două prime în salariul de bază aferent anului 2003, în modalitatea afirmată de angajator, adică adiționarea cuantumului celor două prime (două salarii de bază medii la nivelul unității pentru anul 2003), la salariul de bază mediu pe unitate și apoi împărțirea la cele 12 luni.
În atare situație, trebuie procedat la o interpretare literală a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate valabile în perioada 2004-2007, interpretare care nu autorizează concluzia că în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003. Prin urmare, dispozițiile exprese ale textului art. 168 din contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 constituie izvor al obligației angajatorului pentru plata suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Dată fiind concluzia desprinsă din interpretarea clauzelor contractul colectiv de muncă la nivelul unității începând cu anul 2003, va fi înlăturată concluzia contrară a tribunalului care, utilizând prezumția nemodificării salariului de bază al salariatei reclamante în anul 2004 după anul 2003, ca urmare a includerii primelor în salariul de bază din 2003, dispune respingerea pretențiilor.
În fine, ât privește valoarea juridică acordată de pârâtă hotărârilor comisiei paritare prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în sensul că voința partenerilor sociali a fost de a include suplimentările salariale în salariile de bază ale fiecărui angajat SA începând cu anul 2003, Curtea consideră că această interpretare nu este obligatorie pentru părți și implicit pentru instanțe.
Este adevărat că tocmai în scopul clarificării clauzei confuze a fost convocată comisia paritară, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului, dar interpretarea dată de comisia paritară s-a realizat abia la data de 18.06.2007, așa cum reiese din decizia nr. 3793/18.06.2007 și decizia nr.5140/31.08.2007. Astfel, interpretarea clauzei este peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și chiar cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 și nu poate produce efecte.
Urmează așadar a se constata nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 alin. 3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate,
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1139 din data de 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu SC SA.
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prime de Paște pentru anii 2005-2007 și de C pentru anii 2004-2006, la nivelul unui salariu mediu brut pe unitate, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
Red./ tehn.
2 ex./22.01.2010
Tribunalul Teleorman
Judecători;
Cu opinia separată a doamnei judecător - -, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurentei-reclamante neîntemeiat și trebuia respins, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamantei derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile recurentei-reclamante fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
